Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Pași de urmat în cazul în care copilul se rătăcește. Dialog prilejuit chiar de Rareș.

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 07.03.2016
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Când am început să fiu bine cu mine in calitatea mea de mamă.

Iubitule, uite, eu cred că ne-am panicat amândoi atunci pentru că nu știam ce e de făcut în cazul în care ne depărtăm unul de celălalt și nu ne mai vedem. Hai să vorbim despre asta și să stabilim niște pași de urmat. Fără panică!

 

Uite, să presupunem că suntem în parc sau la plajă sau într-un magazin mare și tu nu mă mai vezi. Presupunem, nu înseamnă că se va întâmpla asta vreodată. Doar este bine să știm ce e de făcut. Asta, ca să nu ne mai panicăm.

 

1. În primul rând, nu pleci tu să mă cauți. Rămâi pe loc. Eu, cel mai probabil, te văd și vin spre tine. Dacă tu, speriat, o iei la fugă, este posibil chiar să te pierd și eu din vedere. Adică să nu te mai văd.

 

2. Apoi, mă strigi pe nume, tot numele, nu "mami!", pentru că, dacă suntem într-un loc cu multe "mami!", s-ar putea să nu răspund imediat. Care este numele meu?

 

- Aura Angheliu. Și pe tati îl cheamă Alexandru Angheliu.

 

- Perfect!

 

3. Dacă, după 30 de secunde, adică atât cât ți-ar lua ție să numeri cam până la 40, nu sunt lângă tine, te uiți în jurul tău și cauți un adult cu un copil. Zic să fie părinte ori bunic, pentru că ei știu mai bine ce este de făcut în astfel de situații, mai bine decât un adult fără copil. (Eu m-am gândit și că un adult care însoțește un copil înțelege altfel urgența și complexitatea situației și este și o variantă sigură de ajutor pentru un copil dezorientat.)

 

4. Îi spui că nu o mai vezi pe mami și rogi frumos să mă sune. Mai știi care este numărul meu de telefon?

 

- XXXX?

 

- Nu, iubitule, acesta este codul de acces de la telefon. Uite, este foarte important să știi numărul meu de telefon. Ne ajută mult în situații de genul acesta.

 

5. Nu pleci cu nimeni de mână. Mă aștepți în locul în care m-ai pierdut din vedere. Cine vrea să ne ajute înțelege că este foarte important să nu ne depărtăm prea mult unul de celălalt.

 

Iubitule, știind toate astea, nu există posibilitatea să ne pierdem, niciodată. Doar să nu mă mai ai în raza ta vizuală pentru cel mult un minut. Dar nu ne pierdem! Nu ne speriem, nu ne panicăm, pentru că știm ce avem de făcut!

 

 

Dialogul acesta a fost prilejuit chiar de Rareș zilele trecute și m-am bucurat că am ajuns să vorbim despre emoția asta a lui. S-a liniștit el, m-am liniștit și eu.

 

- Mami, știi de ce te verific eu mereu prin casă?! (Da, mă verifică. Dacă nu sunt în raza lui vizuală și se aude un zgomot, mă strigă. Și dialogul este foarte scurt:

 

-Da, Rareș. Ce e?

 

- Nimic.

 

Apoi, simte nevoia să se asigure că sunt încă prezentă și când mergem în parc sau la un loc de joacă. La fel se întâmplă și dacă este însoțit de tatăl lui.)

 

- De ce, iubire?!

 

- Păi, am așa o frică. Simt... așa... ceva. Nu știu cum să te fac să înțelegi. Mami, eu cred că este de când ne-am pierdut unul de celălalt. Mai știi în mall?! Când să-i cumpărăm lui tati cămașă? Nu te mai găseam. 

 

- Da, mai știu. Te înțeleg. Recunosc, și eu m-am panicat pentru câteva secunde. Nu trebuia să mă fi speriat.

 

(S-a întâmplat acum 3 ani, Rareș nu împlinise încă trei anișori ai lui. Pe vremea aceea, nu mergeam niciodată singură cu el la cumpărături și cred că părinții de copii iuți înțeleg foarte bine ce vreau să spun. Numai că, atunci, am vrut să-i facem lui tati o surpriză. Și a fost așa: am luat cămașa cu mâna stângă, pentru că dreapta ținea copilul, nu de mână, ci de încheietură. A fost neapărat nevoie și de mâna dreaptă să pun produsul înapoi pe rastel. Deci, în două secunde, că atât mi-am mutat și privirea, l-am pierdut pe Rareș. L-am găsit după alte 20, lângă domnul de la pază, vizibil speriat. Fugise. Mi-a zis că și el căuta cadou pentru tati!)

 

Și nu m-aș fi speriat atât de tare dacă aș fi stabilit, înainte de întâmplare, cu Rareș niște pași de urmat în cazul în care nu ne mai vedem unul pe celălalt.

 

Sper să vă fie de folos! 

 

Sursa foto aici.

Citeste si Care este numărul de telefon al lui mami?
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.