Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Când am început să fiu bine cu mine in calitatea mea de mamă.

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 09.02.2016
2 comentarii Comenteaza
Citeste si Cum am învățat eu să răspund comportamentului urât al copilului meu. Iubire necondiționată

Când am încetat să mă victimizez pentru nopțile nedormite, pentru lungile zile în care făceam același lucru, pentru eșecurile în a-mi adormi copilul, în a-l liniști. La început, mi-a fost teribil de greu. Nu eram relaxată, mă copleșea gândul că de acțiunile mele depinde o viață. Mi se părea că nu știu suficient despre copii, ori, niciodată până atunci nu fusesem atât de descoperită ca informație. Și am început să mă victimizez. Așa mi-am pierdut ceva timp, prețios timp...

 

Când am încetat să-mi mai fie frică. Frica a fost stăpâna mea în primii trei ani de viață ai copilului meu și eu nici n-am conștientizat-o. Frica să nu se sufoce a fost prima. Îl verificam constant. Frica să nu cadă din pat, să nu se accidenteze, să nu se lovească, că nu mănâncă suficient, că nu intră în grilele de creștere. După episodul cu convulsii febrile, s-a instalat frica de febră. Cea mai nocivă dintre frici. După infectarea cu toxocara canis, mi-era frică până și de scamele de pe îmbrăcăminte că l-ar putea îmbolnăvi. Apoi, frica de separare, că metode mele de creștere și educare nu sunt potrivite.

 

Când am reușit să văd dincolo de următoarea zi. Rămâneam adesea în gândul că vine o zi geamănă cu cea în care mă aflam, că iar n-o să dorm, iar n-o să reușesc să mă spăl pe cap, iar, iar...  Am ieșit din cercul vicios când am început să-mi fac planuri.

 

Când am înțeles că fiecare copil are propriul ritm de creștere și dezvoltare.

 

Când am renunțat la a-l educa pe el și am început să mă educ pe mine însămi.

 

Când am început să mă raportez la lume altfel. Unica mea responsabilitate, in calitate de mamă, este să dau copilului meu ce îi trebuie pentru a fi un adult echilibrat, mulțumit cu el, fericit, relaxat, pasionat, implinit... Ce zice lumea despre cum îmi cresc copilul este foarte puțin important pentru misiunea mea. Eu îmi cunosc foarte bine copilul, el mă cunoaște foarte bine pe mine, îl simt, mă simte. Știu unde am greșit imediat după o experiență, știe unde a greșit imediat după o experiență. Experimentăm și învățam.

 

Când n-am mai avut îndoieli. Și n-am mai avut îndoieli când mi-am ascultat cu adevărat copilul, dincolo de gura lumii, cărți, articole. S-a sudat o relație trainică între mine și copilul meu. Ne bazăm unul pe celălalt.

 

Când am înțeles că plânsul copilului meu nu înseamnă sfârșitul lumii. Și am învățat să i-l ascult fără să-l mai interpretez ca o suferință.

 

Când am început să fac și din dorințele și nevoile mele o prioritate. Când am găsit timp pentru mine a fost ca și cum mi-am încărcat bateriile. Eu încărcată pozitiv egal copil fericit.

 

Când am avut primele dovezi clare că educația pozitivă dă roade.

 

Când am înțeles că încăpățânarea copilului este bună.

 

Când am reușit să-i pun limite copilului. Eu credeam că limitele îi fac rău, îl frustrează, dar nu e deloc așa. Limitele sunt necesare. Copilul are nevoie de părinți puternici, adică hotărâți, fermi, constanți, dar, în același timp, blânzi. Puterea nu trebuie să fie sinonimă cu autoritatea, ci cu echilibrul, colaborarea. Am învățat să spun "nu" ferm, dar cu blândețe în privire, ton, gesturi, astfel încât copilul meu să nu se simtă neiubit.

 

Când am renunțat la a atinge idealul. Nu există mama perfectă. Nu există nici rețete de urmat în pași. nici calități pe care este musai să le aibă o mamă. Orice mamă este perfectă atunci când copilul ei se simte iubit.

 

Completați voi lista, vă rog, cu propriile experiențe.

 

Sursa foto aici.

Citeste si Iubitule, ce crezi, eu simt că tu mă iubești?
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
    [0] => Array
        (
            [id] => 223
            [date] => 2016-02-09 12:17:42
            [fields] => Array
                (
                    [0] => Array
                        (
                            [0] => name
                            [1] => text
                            [2] => Aura Angheliu - Jurnalul unei mame
                        )

                    [1] => Array
                        (
                            [0] => email
                            [1] => email
                            [2] => aura.angheliu@jurnaluluneimame.ro
                        )

                    [2] => Array
                        (
                            [0] => link
                            [1] => text
                            [2] => 
                        )

                    [3] => Array
                        (
                            [0] => message
                            [1] => textarea
                            [2] => Da, și asta. Ai dreptate. Mama mea recunoaște că a pierdut timp prețios încercând să țină casa impecabilă.
                        )

                )

            [img_name] => 
        )

    [1] => Array
        (
            [id] => 222
            [date] => 2016-02-09 12:14:26
            [fields] => Array
                (
                    [0] => Array
                        (
                            [0] => name
                            [1] => text
                            [2] => Virginia Tache
                        )

                    [1] => Array
                        (
                            [0] => email
                            [1] => email
                            [2] => aura.angheliu@jurnaluluneimame.ro
                        )

                    [2] => Array
                        (
                            [0] => link
                            [1] => text
                            [2] => 
                        )

                    [3] => Array
                        (
                            [0] => message
                            [1] => textarea
                            [2] => Eu aveam o mare problema cu curatenia in casa. cand am vazut ca fetitele mele ma vor mai mult cu ele să ne jucam si mai putin cu treaba prin casa am renuntat. cel mai mult conteaza sa fie copiii fericiti, nu cum arata casa.
                        )

                    [4] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                    [5] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                )

            [img_name] => 
        )

)
Da, și asta. Ai dreptate. Mama mea recunoaște că a pierdut timp prețios încercând să țină casa impecabilă.
Virginia Tache 2016-02-09 12:14:26
Eu aveam o mare problema cu curatenia in casa. cand am vazut ca fetitele mele ma vor mai mult cu ele să ne jucam si mai putin cu treaba prin casa am renuntat. cel mai mult conteaza sa fie copiii fericiti, nu cum arata casa.
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.