Din experiența mea de "învățător" al copilului meu de până acum, pot să concluzionez că învățarea pozitivă chiar dă rezultate. Mai important decât ceea ce știe adultul din fața copilului și vrea să-l învețe este cum o face. Este egal cu 5 din 10 dacă un cadru didactic știe de 10, însă transmite de 0. Copilului de orice vârstă este ideal să-i creăm un mediu de învățare pozitiv, care să-l stimuleze. Copilului, înainte de orice, trebuie să-i placă la grădiniță și școală. Și, pentru asta, cadrul didactic este ideal să (fie, facă și, abia apoi, va avea):
Fie entuziasmat, conectat și deschis. Școala este mediul de învățare, de creștere, de mai mult și mai bine în toate, și mai frumos. În mâinile cadrului didactic stă entuziasmul copiilor în a participa activ la procesul de învățare. De el și de entuziasmul lui depinde să facă o poveste sau o provocare din a învăța scrisul, de exemplu. Conectarea nu se face neapărat prin cuvinte. Limbajul corpului spune multe. Contactul vizual să fie permanent în dialogul cu copiii, mișcările mâinilor ample și blânde, tonul cald, privirea prietenoasă. Apoi, cadrul didactic este ideal să fie deschis să învețe în fiecare zi, chiar și de la copii.
Să practice jocul în învățare. Copiii sunt foarte receptivi, relaxați, disponibili când vine vorba despre joacă. Procesul de învățare este unul liber și mult mai eficient, memoria este activată, concentrarea este la limita superioară, nivelul de stres este aproape inexistent, context excelent de învățare.
Să stimuleze gândirea, exprimarea și implicarea copiilor. Voi ce părere aveți despre? Copiii de toate vârstele se plictisesc la ore, tocmai pentru că nu sunt implicați activ în predare. Mulți dintre ei se simt mici în raport cu mărimea cadrului didactic și cu importanța obiectului de studiat. Mâine, vom învăța litera C. Am hotărât să pun în practică un joc al vostru pentru învățarea literei C. Ce ziceți de asta? Bucurați-mă cu idei!
Să adreseze întrebări deschise și cu posibilitatea mai multor răspunsuri corecte. Copiii se pot frustra când au șanse mici să găsească răspunsul corect.
Să înlocuiască Răspuns greșit! cu Îți mulțumesc pentru răspuns. Nu e tocmai cel pe care îl așteptam, dar este interesantă varianta ta.
Să renunțe la regularizare. Nu toți suntem buni la matematică, așa cum nu toți avem talent la desen. Nu toți suntem buni la caligrafie, așa cum nu toți suntem la fel de perspicace. Și exemplele pot continua. Orice individ este unic. Are și părți bune, și părți mai puțin bune, ceea ce nu înseamnă că este mai bun sau mai puțin bun. Testarea și notarea să se facă ținând cont de unicitatea individului.
Să înlocuiască gândirea critică și șablonată cu aprecierea diversificată a competențelor și capabilităților. Gabriel, astăzi ți-au ieșit mult mai bine semnele oblice, felicitări. Luca, bravo, se vede că te-ai străduit! Andreea, mulțumesc că ai fost activă. George, mi-au plăcut răspunsurile tale. Ioana, apreciez desenul tău. Alesia, se vede cu ochiul liber că ești talentată.
Să stimuleze competiția fiecărui copil cu sine însuși, nu cu ceilalți. Rareș, ai reușit să-l faci pe 2. Bravo! Miruna, astăzi te-ai străduit mai mult ca ieri și apreciez. Ionuț, azi ai fost mai atent ca ieri și îți mulțumesc. Aș vrea să-mi spună cei care propovăduiesc competiția și practică acele comparații între copii ce se naște în sufletul unui copil care nu este sportiv de fel când îl comparăm cu un altul născut cu abilități sportive. Eu zic că frustrare, și nejustificată!
Să creeze o echipă din colectivul clasei. Nu râdem unul de celălalt, nu ne punem piedici, nu ne vorbim urât. Noi suntem o echipă, suntem prieteni. Ne ajutăm. Niciunul nu este mai bun, mai frumos, mai deștept, mai talentat ca celălalt. Toți suntem frumoși în felul nostru. De învățător/profesor depinde ca toți copiii să se simtă în siguranță la școală. Dacă un educator/învățător/profesor cataloghează un copil, acesta așa va fi integrat și de către colectiv.
Să comunice cu copilul înainte de a-l cataloga. Mie mi s-a întâmplat ca Rareș al meu să fie catalogat drept un copil cu dispoziție spre tristețe, fiindu-i analizat desenul fără să-i fi fost adresate întrebările: Rareș, ce ai vrut să exprimi în acest desen? De ce ai folosit atât de mult negrul? Răspunsurile ar fi fost atât de edificatoare...
Să asculte părțile în cazul unui conflict și să fie simplu mediator. Să direcționeze cu întrebări pe copii nu înspre găsirea vinovatului și vinei, ci înspre prietenie. Copiii se ceartă des și din motive mărunte, copilărești. Nu trebuie pedepsiți, ci doar ascultați și înțeleși. Apoi, singuri își vor da mâna.
Să ceară feedback din partea copiilor la sfârșitul orelor. Ce v-a plăcut astăzi? Cum te-ai caracteriza pe tine azi? După ce vor fi învățat să scrie, este foarte indicat ca feedbackul să fie scris și anonim, asta îi face pe copii mai deschiși și mai implicați.
Nu vreau să intru pe sectorul nimănui. Nu știu fizică, matematică, istorie, geografie cât știe un profesor, dar știu bine cum să creez mediul de învățare optimă pentru copilul meu. Eu l-am învățat să vorbească, să-și exprime emoțiile, să facă legături logice, să argumenteze, să își recunoască greșelile, să își dezvolte reflexele, să meargă, să numească obiectele și viețuitoarele care ne înconjoară, culorile, formele, să aibă grijă de el, să își asume responsabilități. Poezii, cântece, ghicitori, povești. I-am stimulat creativitatea și imaginația. Nu sunt cadru didactic, dar sunt mamă implicată și am deja 5 ani de experiență. Vreau mediu pozitiv de învățare.
