Zilele acestea, am simțit de multe ori că nu am aer. Ca și voi. Nu m-am simțit completă, nu am fost în stare să fiu eu însămi. Sute de copii afectați pe viață, zeci, sechestrați de moarte. E înfiorător!
S-a întâmplat nenorocirea de la Clubul Colectiv ca noi să învățăm ceva. N-am știut până acum sau am uitat să ieșim din cutiuțele noastre și să ne uităm și în cutiuțele celor de lângă noi. Să privim dincolo de aparențe. Avem nevoie să facem asta, pentru că înseamnă iubire și noi avem nevoie de iubire.
Toți suntem oameni, simțim, facem, ne dorim să creștem, să fim fericiți. Unul, salvând vieți, altul, scriind, unul, făcând curățenie, altul, proiectând case, unul, educând, altul, cântând... Unii găsesc fericirea mai repede, alții o găsesc mai greu. Unii își găsesc fericirea în ceea ce alții consideră desuet, fără valoare, inaceptabil. De ce să judecăm? Unde încape iubirea (Dumnezeu) în sufletele pline de ură, invidie, judecată, blamare?
Am citit despre satanismul practicat de pasionații muzicii rock. O inepție. În Colectiv, vineri, 30 octombrie 2015, s-au dus oameni care voiau să simtă muzica live. N-au murit rockeri, au ars trupuri, s-au chinuit suflete. Mulți dintre cei care au reușit să se salveze au luat o gură de aer proaspăt și s-au întors după ceilalți. Câțiva, la a treia, a patra, a cincea intrare, n-au mai ieșit. Eroi!
N-am știut sau am uitat că noi putem schimba ceva. Nu ajută doliul și atât. Nu mai ajută. Doliul după incendiul de la restaurantul Beirut, în care și-au pierdut viața trei fete, n-a ajutat. După Marșul Tăcerii, în memoria celor ajunși îngeri, să facem Marșul Schimbării! Schimbării noastre. Haideți să schimbăm noi ceva! Să refuzăm să mai suferim din cauza altora. Să refuzăm să mai cădem victime. De orice fel. Noi sau ai noștri. Să cerem. Avem dreptul să cerem statului, așa cum avem obligația să oferim.
Să mergem la grădinițe, școli, instituții și să cerem adulților să știe cum să ne protejeze copiii. V-ați asigurat vreodată că, în caz de cutremur, incendiu, viitură, gaze, cei în grija cărora vă lăsați copiii știu cum să reacționeze? Eu, niciodată până acum.
Apoi, să dăm din noi oamenilor ale căror suflete se târăsc pe jos în urma tragediei. Să dăm din puținul sau multul nostru înspre ajutorarea celor care vor trăi cu arsurile toată viața lor. Oricare dintre noi ar fi putut fi în locul lor. Mai tragic, oricare dintre copiii noștri ar fi putut fi în locul copiilor, acum, îngeri sau răstigniți de durere în spitale.
Fii tu schimbarea pe care vrei să o vezi în lume. Mahatma Gandhi
Sursa foto aici.
