Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Mami, da' de ce te-ai urcat pe masă?! Joacă. Plâns. Șoricel. Frică. 'A' și semne grafice.

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 14.10.2015
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Ma duc la o alta mami care nu se supara ca vreau sa fac pipi!

L-am invitat pe Rareș la un joc de-a v-ați ascunselea. Trebuia să mă conectez cumva cu el ca să-mi spună ce are pe suflet.

 

Ei, am pus eu ochii. În timp ce număram până la cincisprezece, până să zic: 'Cine nu-i gata îl iau cu lopata!', îi și aud tălpile lipăind pe scări spre mansardă. Falsa lipăială, cea la derută, zgomotoasă. Îi place tare mult să îl caut eu la mansardă și el să iasă de jos, dintr-una din camere, și să nu fie el nevoit să mă caute jocul următor. I-am făcut pe plac o dată, de două ori, de trei ori, a patra oară, n-am mai urcat la mansardă.

 

Știu și eu, știți și voi cât e de ușor de găsit ascunzătoarea unui copil când vrei. Prima dată, s-a ascuns sub patul din dormitor, apoi, după ușa de la baie, acum, era în dulapul din camera lui. De fiecare dată, îl trădase câte un zgomot. Acum, scăpase ușa când să o tragă după el și se trântise cu zgomot.

 

Când am deschis ușa dulapului, a ieșit înaintea copilului țipătul. 'De ce m-ai găsit?! Ești cea mai rea mamă! Tot tu să te pui!' Eram pregătită să-i ascult plânsul, așa că l-am refuzat. Nu i-am mai explicat nimic, el știe regulile jocului. Și a plâns câteva minute bune. A capitulat, a vrut din nou să se joace, a pus ochii, dar a trișat. Și din nou i-am pus limite. Iar a plâns. Iar l-am ascultat. Nu i-am cerut să-mi spună ce e cu el. După ce l-am simțit descărcat, l-am întrebat cu entuziasmul cu care l-am invitat și prima dată: 'Rareș, hai, vrei să continuăm jocul? Am o ascunzătoare în care nu cred că o să mă găsești.'

 

A urmat o joacă reală. Îl țineam să nu ajungă înaintea mea, mă ținea să nu ajung înaintea lui. Ne-am distrat tare. Până să-mi taie calea, la mansardă, un șoricel! N-am țipat, că nu voiam să-mi sperii copilul, dar, vrând să ajung la loc sigur, am luat-o la goană pe scări. Am și alunecat. M-am ridicat bezmetică de jos. Mi-am așezat hainele, mi-am cumințit părul și... m-am urcat pe masă.

 

- Iubitule, avem un șoricel în casă.

 

- Ha-ha-ha! Tot tu te pui. (el credea că eu glumeam că el e șoricelul care a alergat mai repede ca mine). Mami, da' de ce te-ai urcat pe masă?!

 

- Rareș, nu vreau să te sperii, dar chiar avem un șoricel la mansardă. Chiar vorbesc serios. Nu e glumă.

 

- Serios?! Mami, ce drăguț! Hai să-l văd și eu.

 

- Da, ce drăguț! Nu e deloc drăguț. Adică e, dar nu e. Uite, mie mi-e frică de șoricei. Și s-a urcat și Rareș  pe masă, lângă mine. Acum, el era responsabilul. Mama lui se temea cu adevărat, și-a dat seama.

 

- Mami, era mare-mare?

 

- Da. Adică era puțin mai mare decât hamsterii pe care îi vezi tu la pet shop.

 

- Aaa, era mic atunci. Mami, hai, te rog, să-l facem animăluțul nostru de companie. Să-i luăm bobițe. Îi facem și o căsuță. Hai cu mine sus! Să ne împrietenenim cu el.

 

- Nu, Rareș. Chiar nu pot!

 

- Mami, merg eu cu tine. Te țin de mână. Uite, nu poate să-ți facă rău, că e mic. Cred că și lui îi este frică de tine. Dar el are de ce, că tu ești foarte mare pe lângă el.

 

- Nu, îmi pare rău, chiar nu pot. Nu mi-e frică, mi-e așa... nu știu cum să-ți explic.

 

- Ți-e scârbă de el?

 

- Da, nu, nu știu.

 

- Hai să coborâm întâi de pe masă, vrei?

 

Și am râs de nu mă puteam opri. Și el la fel. Eu, de cât de caraghioasă mă găseam, de recunoștință pentru cum mi-a răspuns copilul meu, de emoții că trebuia, totuși, să cobor de pe masă. El, de starea de bine pe care o avea. Era conectat el la mine, el era competentul și responsabilul în situația dată. Era un râs plin.

 

Într-un final, ne-am dat jos de pe masă și am așteptat cuminți în canapea să vină tati acasă. Timp în care copilul meu mi-a și spus de ce era încărcat când a venit. Greșise mult pe fișa de la grădi, parcă mai mult ca niciodată. Nu-i ieșiseră deloc bine semnele grafice, iar 'A'-ul lui e mai urât decât al celorlalți copii...

 

Citeste si Noi, adulți ori copii, suntem oameni, nu roboți! Cine nu înțelege asta mai are multe lecții de învățat.
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.