Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Dacă ar fi văzut-o cineva, fără să fi fost martor la scenă, ar fi zis că este cel mai fericit copil.

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 07.10.2015
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Dragi tătici care vreți un pic de liniște, aveți 15 minute?

Eram la rând la casă, la hypermarket. În fața mea, o familie cu mamă, tată și băiat în școala primară, și un tată cu fetița lui de aproximativ 3 anișori. Părinții erau cunoștințe. Se plângeau de copii, că sunt răi și neascultători. Unul, că băiatul (prezent la discuție) vine acasă cu insuficient și că îi bate pe ceilalți copii, din cauză că nu l-a bătut el destul și i s-a urcat la cap. Mama confirma și adăuga și ea că 'tot disciplina cu bătaia este cea mai bună, nu două palme la fund, altfel ei nu știu ce e ăla respect, ce e aia rușine și ajungi să te faci de râs la școală când îți zice învățătoarea că nu se înțelege cu el'.

 

Celălalt părinte, total în acord cu cei doi adulți din fața lui, găsise soluția. 'Eu la ăla mare nu m-am băgat, am lăsat-o pe-a mea să-l crească. Bine, nu suflă în fața mea. Cu mă-sa șterge pe jos. La asta (și arată spre fetița blondă, care nu ridica privirea din pământ), i-am zis să nu se bage. O educ eu.' Și începe să pună pe bandă produsele.

 

Fetița se apleacă firesc să ia și ea din coș produse și să-l ajute pe tatăl ei. Tatăl îi pune barieră cu mâna foarte autoritar și fetița se oprește. Apoi, când vede biscuiții care erau pentru ea, așteaptă ca tatăl să nu o vadă, se năpustește în coș, ascunde pachetul la spate, din nou așteaptă ca tatăl să nu o surprindă  și îi aruncă rapid pe bandă în fața tuturor produselor. Din păcate, înălțimea și motricitatea nu au ajutat-o, iar pachetul de biscuiți a ajuns pe jos.

 

Tatăl a dat, atunci, o probă din ceea ce înseamnă disciplinarea copilului. A terminat apoteotic cu: 'Ia, vezi, poate-ți dau și două palme peste ochi. Eu nu sunt mă-ta, da? Mișcă mai în față! Ia, acum, biscuiții.'

 

Motivul pentru care am simțit să povestesc asta nu este să prezint un exemplu din ceea ce se întâmplă încă în multe familii, pentru că, desigur, auzim și vedem situații de genul ăsta frecvent. Și mie mi se întâmplă, și vouă. Și știm efectele.

 

Voiam să remarc altceva. Ceva ce mi s-a părut cu adevărat cutremurător. Fetița n-a zis nimic, n-a plâns, nu a încercat să explice, pe fața ei nu se vedea nici urmă de emoție. Părea senină, doar își freca încontinuu mânuțele la spate. Iar, când a primit biscuiții, a zâmbit atât de larg tatălui. Doar că nu a desfăcut pachetul până la ieșirea din magazin și poate nici până acasă. Dar își ținea tatăl de mână și îi căuta privirea furioasă cu zâmbetul ei. Dacă ar fi văzut-o cineva, fără să fi fost martor la scenă, ar fi zis că este cel mai fericit copil. Cred că și tatăl tot asta crede...

 

 

Citeste si Cum am învățat eu să răspund comportamentului urât al copilului meu. Iubire necondiționată
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.