I-am tot spus asta soțului meu. El, pe lângă că este tată, este și bărbat, iar bărbații pare că au în sânge treaba asta cu izolarea problemei și rezolvarea ei. Ei bine, de fiecare dată când copilul nostru vine cu o problemă, soțul meu o gândește în termeni bărbătești, simplu, problemă-soluție:
'Data viitoare când maia îți spune așa, tu să-i răspunzi...'
'Uite ce trebuie să faci...'
'Dacă te mai împinge, tu să...'
Citește și Copilul meu m-a invatat cum sa procedez cand el are un comportament urat
- Încetează să-i mai oferi soluții!
- Cum să nu-i ofer soluții?! Să nu-l ajut?!
- Îl ajuți dacă îl asculți...
- Adică să tac. El îmi spune că are o problemă și eu să tac, nu? Am voie măcar să dau din cap?
(După o pauză de râs) - Nu trebuie să taci. Să îl asculți, să îl înțelegi și să duci discuția cu el în direcția în care să vină el cu soluția rezolvării problemei. Știu că e greu pentru tine, dar el îți povestește ca să descarce o suferință. Îl ajută să o scoată afară. Nu e mereu despre rezolvare. E ca și cum ai ocoli puțin drumul... Tot la soluție ajungi. Și nu-ți imagina că eu am știut asta de la început sau că am pus-o în practică imediat ce am citit-o în cărți. Am experimentat-o cu Rareș. Din reacțiile lui, mi-am dat seama ce-l ajută și ce nu. Așa am învățat, el m-a învățat. În plus, o și simt așa. Uite, când sufăr și îți plâng că am o problemă, nu am nevoie de la tine de o soluție, doar să mă ții în brațe...
Sigur că înțelegea de la început cârcotașul. Sigur că, la sfârșit, îmi dădea dreptate. Sigur că, după, confruntat cu problemele copilului, el tot soluții oferea. Până într-o zi când Rareș l-a învățat pe tati o leție pe care nu o va uita curând. Pregăting de mâncare, aparent cufundată în mâncare și dezinteresată de discuția copilului cu tatăl, îl aud pe Rareș:
- Tati, azi, iar n-a mai vrut X să se joace cu mine. Iar s-a supărat pe mine.
- Iubitule, ce ți-am spus eu?! Când...
- Tati, știu ce vrei să zici. Dar eu nu mai vreau să fac așa. Mie nu-mi place să fiu indiferent. Eu chiar vreau să fiu prieten cu X. El e prietenul meu. Prietenii se mai și ceartă...
(După o pauză lunguță) - Da, iubitule, ai dreptate, prietenii se mai și ceartă. Cred că nu te-ai simțit bine când te-a respins, nu?(...)
Discuția lor a continuat și s-a terminat cu 'Tati, te iubesc așa de mult! Ce zici, dăm o luptă?'
Sursa foto aici.
