Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Ca să pot desena mai departe în culori vii, am vindecat copilul din mine.

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 26.08.2015
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Tati, eu simt ca tu nu ma iubesti. Toata ziua ma certi. Aud mereu - Rares, Rares, Rares! - Tu vrei sa stau cuminte, sa nu vorbesc. Eu asa sunt!

'Copiii noștri trăiesc în lumea pe care le-o desenăm noi. Vizualizează și, apoi, pune-te pe desenat. Neapărat, să fie o singură planșă! Ai să vezi, copilul tău îți va continua desenul firesc.' Mi-a spus asta o bună prietenă și mi-a plăcut mult.

 

Are sens, chiar are!

 

Eu mi-am imaginat o planșă de desen, definită de patru laturi. Da, are limite stânga-dreapta, sus-jos. Limitele astea ajută copilul să știe că aparține, că este în siguranța. De aceea, ele este necesar să fie ferme. Limitele astea îi dau și încredere. De aceea, ele este necesar să fie blânde, ca să nu-i afecteze stima de sine.

 

Dar planșa asta poate cuprinde infinitul. Este loc pentru a desena experiențe cât pentru o viață-ntreagă. În fiecare zi, alta, și alta, și alta. Revii, le retușezi pe primele. Nu, nu le ștergi, nu ai cum și nici de ce. Doar le retușezi după ce le-ai privit cu ochii adultului. Copilul tău vede.

 

Da, noi desenăm și copiii noștri văd. Pricep mult mai bine vizual, decât în cuvinte. Ei au nevoie să vadă la noi cum pot să-și gestioneze furia, cum pot să-și învingă timiditatea, temerile, cum pot să-și accepte și să-și trăiască firesc emoțiile, toate emoțiile. Nu doar să le spunem. Și le spunem în zadar dacă noi nu punem în practică. E ca și cum am desena o planșă pentru copii, alta, diferită de a noastră.

 

Copilule, asta ai voie, asta nu ai voie Eu da, tu nu! Eu, când sunt furios, am voie să-mi exteriorizez furia, tu nu. Eu am dreptul să nu-mi fie foame, tu nu. Eu am voie să fumez de față cu tine, tu nu să mănânci dulciuri și să bei sucuri acidulate. Eu am voie să stau ore în șir în fața televizorului, tu nu. Eu nu citesc niciodată o carte, dar tu trebuie.

 

Citește și: Copiii vor oferi celorlalti ceea ce parintii lor ofera celorlalti.

 

E atât de simplu să obții de la copil comportamentul dorit desenându-i lui o altă planșă, în verde și roșu, ca la semafor. E atât de simplu cu pedepse, amenințări, recompense, interziceri. Iar tu, tu să nu schimbi nimic la tine. Tu să stai în lumea ta, desenată de tine sau de alții pentru tine. E comod așa.

 

E mult mai complicat pe aceeași planșă. Dai cărțile pe față, te descoperi sincer și autentic în fața copilului. Și, dacă faci asta, el se va descoperi și el sincer și autentic în fața ta. Ei bine, în momentele alea, e ca și cum te-ai uita în oglindă. Ce vezi?!

 

Vă mărturisesc ce am văzut eu. Un copil cu frici de tot felul, cu aripa stângă (care era în grija tatălui) afectată, cu angajamente care-i împovărau umerii, cu o forță mare de sacrificiu, un copil care fugea din calea oricărui fir de vânt, de teama să nu se transforme în furtună.

 

Vă pot spune ce am văzut din soțul meu. Un copil temperamental, cu o tensiune crescută la frustrare, un copil care nu și-a plâns durerile, un copil care se înrola în orice război împotriva nedreptății, chiar dacă nu era al lui, și își folosea toate armele.

 

Ca să pot desena mai departe în culori vii, am vindecat copilul din mine (nu este simplu!). Sub ochii copilului meu. I-am povestit despre mine, despre firescul de a greși, despre scos afară toate furiile, despre emoții, despre vină, despre rușine, despre presiunea de a fi în vârf...

 

Citește și: 'Eu țip după iubire!'

 

Continuu să desenez aceeași planșă pentru toți trei, una colorată-colorată, dar refuz să fac planșe diferite.  Și să vreau acum să desenez planșe diferite, nu mă mai lasă Rareș. (Glumesc, nu vreau, doar mai ies din contur, că știți că nu sunt bună la desen, mai combin greșit culorile, nu respect perspectiva.) Am oglinda cu mine mereu:

 

Mami, dacă tu ți-ai dori mult-mult ceva și m-ai ruga pe mine să-ți cumpăr, iar eu ți-aș spune că nu ai nevoie de acel ceva, că ai casa plină de... uite, hai să spuneem... haine, tu cum te-ai simți?! Oare  nu ți-ai mai dori lucrul ăla?!

 

Tati, eu m-am supărat pe tine cand ai dărâmat ceva?! Nu, că am știut că tu nu ai vrut să dărâmi...

 

Mami, și tu mai plângi. Asta înseamnă că te descarci, nu așa ai zis?! Păi și eu la fel, doar că eu nu plâng, eu mă enervez foarte tare și te lovesc sau te fac proastă. Eu nu mă supăr pe tine când plângi, așa nici tu să nu te superi pe mine când am bâzdâcă. Să fii drăguță cu mine atunci, de asta am eu nevoie!

 

A fost greu până am găsit creioanele potrivite, până am găsit ascuțitoarea cea mai bună. Acum, nu desenez mai bine, dar o fac cu autenticitate și fără teama că aș putea greși. (Că nu o dată am auzit de la soțul meu: 'Dacă greșesti tu cu educația asta a ta?!... ')

 

Sursa foto aici.

Citeste si 'Nu, mami, nu înțelegi. Să râdem că ne iubim.' 20 martie, Ziua Internațională a fericirii.
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.