Am primit, săptămâna trecută, un e-mail. Cum eu și cel care îl trimitea nu ne cunoșteam, m-am dus cu degetul arătător direct spre tasta delete. Până să șterg, mi s-a desfășurat în partea dreaptă a ecranului o poveste, o poveste cu prinți și prințese.
Copilul meu are acasă aproape tot arsenalul de arme din vechime, de jucărie, desigur. Și se luptă cu tati vitejește, cu tehnică, cu mai multe tipuri de săbii, sulițe, barde, arcuri, scuturi. Vecinii știu, că doar aud strigătele purtătorilor de arme...
Dar cu mama mea, draga de ea, își etalează el, Rareș, dragul de el, capacitățile de luptă dobândite. La ultima lor întâlnire, nici n-a apucat mama să-și descalțe și piciorul stâng, că a fost întrebată direct: Mimi, vrei să ne luptăm cu săbiile? Îți dau și scut.
De îndată ce a răspuns afirmativ, copilul meu i-a aruncat în brațe armele, dar chiar i le-a aruncat. Și lupta începuse deja. Mi-ar fi plăcut să fi avut la îndemână telefonul ca să imortalizez momentul, dar atât era mama de amuzantă cu un picior încălțat și celălalt chiar și fără ciorap (așa i-a ieșit din gheată), că nu puteam pierde secundele în care îl căutam...
- Hai, mimi, concentrează-te! Luptă, mimi, luptă! Hai, ce faci? Dă cu fermitate! Nu, nu cu putere. Cu tehnică lovește. Ferește-te! Sari, mimi! (și el trecea razant cu sabia pe sub picioarele ei) Acum, lasă-te pe vine! (și el brăzda aerul pe deasupra capului ei) Urmărește lupta, mimi! Vezi, ai scut, apără-te! Ce faci, mimi, lupți sau te joci? Și mai scotea câte un zgomot de luptă... Draga de mimi, cum să lupte, când ea râdea în hohote?!
Ei, în contextul ăsta, povestea care mi-a fost prezentată în e-mail mi se părea visul împlinit al copilului meu. El face parte din ea. Și scriu despre Tabăra Medievală pentru Copii între 5 și 16 ani. Este un proiect realizat cu pasiune și dăruire de Medieval Praxis.
Accesând link-ul din e-mail, am aflat toate detaliile. Fiecare zi de tabără reprezintă o provocare pentru copii. Îmbracă acele costume medievale, participă la ateliere de spadă medievală, tir cu arcul, pictură și heraldică medievală, improvizație și teatru medieval, realizare manuală a hârtiei, fac excursii și drumeții, se bucură de serile de tabără și, la final, sunt onorați la ceremonia de învestire.
Cum Rareș al meu încă nu are 5 ani împliniți, am contactat pensiunea Valea cu Struți, care găzduiește anul acesta Tabăra Medievală, pentru a rezerva una dintre camere, asta în condițiile în care nu ar fi fost toate camerele rezervate Taberei. Să mergem și noi cu copilul, am zis.
Citește și: 'Ei, cum te simți, tati?'
Așa am ajuns să fiu contactată telefonic de domnul Laurențiu Constantin, director al Medieval Praxis. Am primit toate detaliile și răspunsurile la întrebări și asigurarea că al meu copil va fi pe mâini specializate (nu doar bune!) și nici nu va avea timp să-mi ducă dorul în tabără (unde este mai bine fără părinți!).
Și am fost de acord. Bine, asta în ediția din 2016, că, anul acesta, nu sunt eu pregătită să-l las să-și ia zborul. Adică... mai am eu de învățat câte ceva: să-l las să-și facă singur fundă la șireturi, să-și așeze hainele singur, să..., să ...
Pentru Rareș al meu o astfel de tabără, cu asemenea activități, ar fi, așa cum am mai spus, visul împlinit, iar pentru mine bucuria de a-l vedea fericit, mândru de el, puternic, capabil și mai artist decât este deja.
P.S. Nu am fost rugată să scriu despre, eu cu drag promovez proiecte frumoase, din care transpare dragostea pentru copii.
