Dragi mămici (tăticii să mă ierte, dar cei mai mulți dintre ei au mai puține cunoștințe decât mămicile privitor la aspectul medical, ei au alte competențe pentru care îi iubim), v-ați simțit vreodată ca pe un câmp de luptă în cabinetul unui medic pediatru?! V-ați duelat vreodată cu orgoliul lui?! Ați simțit vreodată superioritatea lui?! Dar indiferența?!
Ați interacționat vreodată cu un medic care a preferat să va trateze cu superficialitate, chiar superioritate, din dorința de a îmbrăca necunoștința, incompetența, limitarea? Ați avut vreodată sentimentul că tot ce spuneți este sau poate fi folosit împotriva voastră?! Vi s-a sugerat sau chiar spus vreodată că exagerați, ca replică la disperarea voastră de mamă care își vede copilul suferind și nu are o soluție?!
Cea mai mare durere a unei mame este neputința. Neputința doare de sute de ori mai tare decât travaliul. Travaliul?! Cu siguranță, toate mămicile din lumea asta, întrebate fiind, ar răspunde că ar trece de zeci de ori prin chinul travaliului, numai să nu simtă neputința de a-și ajuta copilul bolnav.
Eu am simțit-o! Pe canapeaua din spate a mașinii, condusă de soțul meu ca la raliuri sportive, pe avarii și claxonând a și în disperare, în pijamale, cu copilul convulsionând într-o pătură... Neputința te sfâșie!
Citește și: Primul episod de febră al copilului meu - convulsii febrile
Tot neputință am simțit și când copilul meu era palid, cu cearcăne, apatic, irascibil, cu un apetit inexistent, somn agitat, întrerupt, cu spasme musculare, stare subfebrilă constantă, scădere în greutate, scaun modificat. Copilul meu suferea, iar eu simțeam, cu fiecare zi, că mă prăbușesc în prăpastie. Nu știam ce are. Iar pediatrul a făcut eforturi să găsească răspunsuri, dar nu soluții:
- Doamna doctor, copilul meu este palid, nu are poftă de mâncare, este agitat! îl simt că are o suferință, plânge fără motiv.
- Doamnă, nu are copilul nimic, doar are niște carențe. Ce-i dați să mănânce? Vă fac eu o schemă, nu putem să-l lăsăm așa. Dați-i calciu dimineața și seara, vitamine la prânz și dați-i, doamnă, să mănânce, că tare-i slab! Ce sunteți așa disperată?! Gata, ne vedem peste 3 luni...
După o lună:
- Doamna doctor, copilul meu nu este bine. Este irascibil, are un somn foarte agitat, scrâșnește din dinți, geme în somn!
- Doamnă, i-ați dat ce v-am spus?! N-are nimic copilul. Arătați-mi mie un copil cuminte și-o babă frumoasă. Ăsta-i el, n-aveți ce-i face.
- Dar este mai mereu încins, parcă ar avea febră...
- Cât a făcut?
- Face constant, dar nu peste 38.
- Doamnă, în primul rând, asta nu-i febră. Dati-i mai multe lichide. Nu-i dați apă cât ar trebui. Copii au temperatura mai mare decât a adulților...
- Eu cred că are paraziți. I-am făcut zeci de examene coproparazitologice, toate negative.
- Păi vedeți, doamnă?
- Doamna doctor, am citit despre Toxocara Canis...
- N-are așa ceva. Ce, aveți câine în casă? Doamnă, sunteți paranoică. Îmbolnăviți copilul.
Am mai mers la alți doi medici, apoi m-am oprit. Mi-am urmărit copilul, l-am ascultat, am citit lucrări de specialitate, studii de caz și am ales să-i recoltez copilului meu sânge pentru investigația de laborator Anti Toxocara Canis IgG.
N-am să uit niciodată ce am simțit când am primit rezultatul, teamă, panică, suferință, durere, dar nu neputință. Am plâns în hohote, a descărcare, nu de neputință. Știam ce are și aveam să-l fac bine.
Citește și: Știam totul despre toxocaroză înainte să se confirme infecția cu toxocara canis a copilului meu
De ce o luptă între mamă și pediatru? De când o mamă vrea ca al ei copil să aibă ceva?!
- Doamna doctor, este răgușit, îl doare burtica după masă, spune că simte ceva în gât.
- Ia, măi Rareș, ia mai deschide o dată gurița, că mami a ta vrea neapărat să ai ceva!
De ce unii medici ascultă doar frânturi? De ce trebuie să se poarte o discuție între un nepregătit și un om cu competențe medicale, si nu una între o mamă și un medic, adulți care duc o luptă pe aceeași baricadă, spre binele copilului, fără orgolii, fără reproșuri, fără malițiozități și atoateștiință?!
Singurul medic pediatru (și, în opinia mea, cel mai bun medic pediatru) cu care am simțit ca sunt în colaborare pentru sănatatea și dezvoltarea armonioasă a copilului meu este doamna doctor Luminița Cobac. Ce face dumneaei altfel?! Ascultă părintele, iar, în condițiile în care copilul știe să vorbească, îl ascultă pe el!
Așa ar trebui să se comporte toți. Pediatrul să asculte părintele, dar să-l asculte! Să învețe să asculte cuvintele simple ale unei mame care nu are pregătire medicală, cu deschidere și înțelegere și având convingerea că ceea ce îi poate spune o mamă înseamnă un tablou clinic real. Ceea ce vede și simte o mamă nu stă scris în cărțile de medicină.
Dragi mămici, simțiți sau ați simțit vreodată ca mine?
Sursa foto aici.