Array
(
    [0] => Array
        (
            [id] => 141
            [date] => 2014-11-20 10:02:09
            [fields] => Array
                (
                    [0] => Array
                        (
                            [0] => name
                            [1] => text
                            [2] => Jurnalul unei mame
                        )

                    [1] => Array
                        (
                            [0] => email
                            [1] => email
                            [2] => contact@jurnaluluneimame.ro
                        )

                    [2] => Array
                        (
                            [0] => link
                            [1] => text
                            [2] => http://www.jurnaluluneimame.ro
                        )

                    [3] => Array
                        (
                            [0] => message
                            [1] => textarea
                            [2] => Dragă Yoyo, felicitări pentru că ai reușit să ajungi să vezi viața ca pe ceva luminos, chiar este. Și este frumos ce este și între tine și soțul tău. Mă bucur.

Am înțeles și ce ai vrut să spui cu "din păcate sau din fericire". Cred că rezonăm pe ideea că experiențele ne ajută să evoluăm, chiar și (sau mai ales) cele negative. Nu, nu e o virtute să fi avut o copilărie mai puțin frumoasă, dar, dacă ajungi să o accepți și apreciezi ca pe o experiență, ai mai "mult" decât ceilalți.  

Uite, ai putea să ajuți și pe alții, împărtășind experiența ta. Cu siguranță, mulți se vor regăsi în povestea ta de viață și pe mulți îi va motiva reușita ta de a te împăca cu tine însăți. Dacă și când dorești sau ești pregătită, scrie-mi pe adresa impartasesteoexperienta@jurnaluluneimame.ro. Povestește cum te-ai eliberat, eu voi publica cu mare drag. Tare mult mi-ar plăcea să cunosc mai mulți oameni ca tine. 
                        )

                    [4] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                    [5] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                )

            [img_name] => 
        )

    [1] => Array
        (
            [id] => 140
            [date] => 2014-11-19 11:44:20
            [fields] => Array
                (
                    [0] => Array
                        (
                            [0] => name
                            [1] => text
                            [2] => Yoyo
                        )

                    [1] => Array
                        (
                            [0] => email
                            [1] => email
                            [2] => amada.r1986@yahoo.com
                        )

                    [2] => Array
                        (
                            [0] => link
                            [1] => text
                            [2] => 
                        )

                    [3] => Array
                        (
                            [0] => message
                            [1] => textarea
                            [2] => Iti multumesc pentru raspuns. Din pacate, sau poate din fericire, mama mea nu seamana cu a ta. M-a lovit, m-a jignit, m-a pedepsit, si poate cel mai important mi-a taiat entuziasmul de fiecare data cand am vrut sa fac ceva nou. M-a judecat mereu, mi-a zis ca m-a facut din greseala si din obligatie si nici macar nu m-a crescut ea, ci bunica pana la 14 ani. Nu o condamn, ma bucur ca am reusit sa ma eliberez de sub influenta ei si sa vad viata ca pe ceva luminos. Si mai ales am invatat sa tac si sa fac cum cred eu. Cu copilul meu sunt foarte liberala, il las sa faca ce vrea cat timp nu isi face rau si o sa il sustin in orice vrea sa faca. Si il iubesc si cand ma enerveaza, si abia astept sa vad ca si intelege si simte lucrul acesta. Si oricum, asa ma port si cu sotul meu, oricat de tare ne-am certa tot ne spunem ca ne iubim, tot ne luam in brate. Iubirea nu se poate termina cu o suparare, e mult mai tare de atat. Si desi nimeni nu ne-a dat vreo sansa la inceput, ba chiar mama m-a pus sa aleg intre ea si sotul meu ca sa ne desparta (m-a dat si afara din casa numindu-ma catea), anul acesta am sarbatorit 10ani de cand suntem impreuna, 3 ani de casnicie si 1 an de copil.
                        )

                    [4] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                    [5] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                )

            [img_name] => 
        )

    [2] => Array
        (
            [id] => 139
            [date] => 2014-11-19 11:13:16
            [fields] => Array
                (
                    [0] => Array
                        (
                            [0] => name
                            [1] => text
                            [2] => Jurnalul unei mame
                        )

                    [1] => Array
                        (
                            [0] => email
                            [1] => email
                            [2] => contact@jurnaluluneimame.ro
                        )

                    [2] => Array
                        (
                            [0] => link
                            [1] => text
                            [2] => http://www.jurnaluluneimame.ro
                        )

                    [3] => Array
                        (
                            [0] => message
                            [1] => textarea
                            [2] => Mulțumesc, dragă Yoyo. Ca să-ți răspund la dilema, aleg să-ți impărtașesc ceva. Mama mea m-a iubit și mă iubește, nu m-a pedepsit niciodată (cu pedepse), nu m-a lovit niciodată, a fost și este o adevărată prietenă. Acum mi-am explicat de ce am nevoie de susținere, validare, apreciere permanentă din exterior, și nu din interiorul meu (așa cum este firesc), pentru că mama, atunci când mă comportam inadecvat, se supăra pe mine, doar atât. Pare o nimica toată, dar nu este deloc. Știi ce simțeam eu atunci? Că nu mă iubește. Nu este suficient să simți dragoste necondiționată pentru copilul tău...
                        )

                    [4] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                    [5] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                )

            [img_name] => 
        )

    [3] => Array
        (
            [id] => 137
            [date] => 2014-11-18 14:27:07
            [fields] => Array
                (
                    [0] => Array
                        (
                            [0] => name
                            [1] => text
                            [2] => Yoyo
                        )

                    [1] => Array
                        (
                            [0] => email
                            [1] => email
                            [2] => amada.r1986@yahoo.com
                        )

                    [2] => Array
                        (
                            [0] => link
                            [1] => text
                            [2] => 
                        )

                    [3] => Array
                        (
                            [0] => message
                            [1] => textarea
                            [2] => Imi place foarte tare articolul si fac si eu parte din tinerii parinti, am un copil de 1 an. Singura mea dilema este fraza cu "ai nostri copii sa nu mai trebuiasca sa mearga la seminarii de cum sa iti cresti copiii" . Adica noi de ce trebuie sa merfem? Sa iti cresti copilul in asa fel incat sa gie fericit nu e un lucru instinctiv? Vad multi parinti care frecventeaza aceste cursuri desi mi se par total inutile. Cum sa te invete cineva sa iti iubesti copilul? Ca daca il iubesti totul vine de la sine, il simti si il intelegi. Si cum sa nu il iubesti neconditionat? Pai nu e by default sa il iubesti si sa il vrei fericit? Cursurile astea mi se par ca cele despre cum  sa iti gasesti fericirea: absolut degeaba. Pentru ca sunt lucruri care vin din interior
 Conditia e sa te lasi liber sa simti.
                        )

                    [4] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                    [5] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                )

            [img_name] => 
        )

)