Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Azi sper mai mult ca ieri că mâine vom fi mai bine!

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 18.11.2014
4 comentarii Comenteaza
Citeste si Este foarte important modul in care spunem NU copilului. Putem comunica sau putem interzice!

Nu este un articol politic, este o împărtășire a unei bucurii, bucurie născută din speranță.

 

Marea majoritate a celor care l-au girat pe Klaus Iohannis, președintele ales al României noastre, este reprezentată de tineri. Tineri români din România și de pretutindeni. Tineri care apreciează mai mult decât talentul oratoric al unui politician. Tineri care nu mai pot fi cumpărați cu vorbe. Tineri umiliți și răniți, care speră să nu se mai "împută peștele"!

 

Tinerii aceștia sunt tineri părinți sau viitori părinți.

 

Sunt aceia care își iubesc și respectă părinții necondiționat, dar care au părerea lor, alta. Pentru că au învățat ceva din greșelile părinților lor, cărora le-a fost inoculat că este greșit și amenințare la propria persoană să aibă idei, mai ales altele decât autoritatea.

 

Sunt aceia care gândesc mai mult decât "Noi așa am fost crescuți și suntem bine..."

 

Chiar suntem bine?! Câți dintre noi nu suferă de complexe, inhibare, frustrare, neputință, lipsă de curaj, frică de exprimare liberă, teama că vom fi respinsi dacă, nevoia acută de validare și susținere?! Câți dintre noi nu se raportează încă la gura lumii în loc să aibă ca reper conștiința proprie și starea personală de bine?! Câți dintre noi concurează cu ei înșiși în loc să fie în competiție cu ceilalți?! Câți dintre noi nu fac încă eforturi pentru a nu-și împinge, lovi, pedepsi, recompensa copiii și câți dintre copiii noștri simt dragostea noastră necondiționată?! Câți dintre noi pot vorbi nestingheriți în public?! Câți dintre noi sunt cu adevărat mulțumiți de ceea ce văd în oglindă?!

 

Chiar suntem bine?! Eu zic că nu. Nu, nu suntem bine. Noi facem eforturi. Dar trag speranța că, în contextul unor tineri părinți deschiși schimbării, măcar copiii noștri își vor iubi necondiționat copiii în mod natural, fără efort, fără tehnici. Trag speranța că ai noștri copii vor fi adulți echilibrați, împliniți. Bine cu ei înșiși!

 

Trag speranța ca ai noștri copii nu vor mai merge la seminarii și cursuri depre cum să ajuți copilul să ajungă un adult responsabil, curajos, echilibrat, mulțumit, încrezător, iubitor, altruist, descurcăreț, respectabil, demn, vesel, integru...

 

Citește și: Părinți din toată țara, nu ratați acest seminar!

 

Am fost mândră să văd și să aud că părinții au gândit cu voce tare când și-au exprimat opțiunea politică și au argumentat, chiar susținut la vedere, demersul.

 

Am și eu românii mei în Diaspora, părinți tineri, care vor altceva pentru copilul lor. Și sunt mândră de ei, și sunt mândră de ei și de românii despre care mi-a scris sora mea după ce a reușit să voteze la Bruxelles: 

 

"Un moment istoric! A fost impresionant! S-a scandat: 'Vrem să votăm! Și votul meu contează! Jos Ponta!' S-a cântat imnul. Am fost și noi și ne-am bucurat că am reușit să votăm datorita bunavoinței, bunului simț al românilor de acolo, așezati de cel putin 5 ore în rând pentru a vota! Va multumim pentru ocazia asta! Am fost împreuna cu Teodor și oamenii ne-au rugat să mergem în față pentru că suntem cu copil mic (în vârstă de 9 luni), deși stăteau ei înșiși de multă vreme! Bravo, români! Bravo, români din diaspora! Sunt mândră că sunt româncă!"

 

Aceștia sunt părinții care vor da României adevărați oameni! Și aceștia sunt copiii care vor conduce România spre normalitate!

 

Felicitări, tineri părinți și viitori părinți! Datorită vouă, azi sper (nu știu, dar măcar sper) mai mult ca ieri că mâine vom fi mai bine!

 

Sura foto aici.

Citeste si Cum ai vrea să fie copilul tău ca adult?
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
    [0] => Array
        (
            [id] => 141
            [date] => 2014-11-20 10:02:09
            [fields] => Array
                (
                    [0] => Array
                        (
                            [0] => name
                            [1] => text
                            [2] => Jurnalul unei mame
                        )

                    [1] => Array
                        (
                            [0] => email
                            [1] => email
                            [2] => contact@jurnaluluneimame.ro
                        )

                    [2] => Array
                        (
                            [0] => link
                            [1] => text
                            [2] => http://www.jurnaluluneimame.ro
                        )

                    [3] => Array
                        (
                            [0] => message
                            [1] => textarea
                            [2] => Dragă Yoyo, felicitări pentru că ai reușit să ajungi să vezi viața ca pe ceva luminos, chiar este. Și este frumos ce este și între tine și soțul tău. Mă bucur.

Am înțeles și ce ai vrut să spui cu "din păcate sau din fericire". Cred că rezonăm pe ideea că experiențele ne ajută să evoluăm, chiar și (sau mai ales) cele negative. Nu, nu e o virtute să fi avut o copilărie mai puțin frumoasă, dar, dacă ajungi să o accepți și apreciezi ca pe o experiență, ai mai "mult" decât ceilalți.  

Uite, ai putea să ajuți și pe alții, împărtășind experiența ta. Cu siguranță, mulți se vor regăsi în povestea ta de viață și pe mulți îi va motiva reușita ta de a te împăca cu tine însăți. Dacă și când dorești sau ești pregătită, scrie-mi pe adresa impartasesteoexperienta@jurnaluluneimame.ro. Povestește cum te-ai eliberat, eu voi publica cu mare drag. Tare mult mi-ar plăcea să cunosc mai mulți oameni ca tine. 
                        )

                    [4] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                    [5] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                )

            [img_name] => 
        )

    [1] => Array
        (
            [id] => 140
            [date] => 2014-11-19 11:44:20
            [fields] => Array
                (
                    [0] => Array
                        (
                            [0] => name
                            [1] => text
                            [2] => Yoyo
                        )

                    [1] => Array
                        (
                            [0] => email
                            [1] => email
                            [2] => amada.r1986@yahoo.com
                        )

                    [2] => Array
                        (
                            [0] => link
                            [1] => text
                            [2] => 
                        )

                    [3] => Array
                        (
                            [0] => message
                            [1] => textarea
                            [2] => Iti multumesc pentru raspuns. Din pacate, sau poate din fericire, mama mea nu seamana cu a ta. M-a lovit, m-a jignit, m-a pedepsit, si poate cel mai important mi-a taiat entuziasmul de fiecare data cand am vrut sa fac ceva nou. M-a judecat mereu, mi-a zis ca m-a facut din greseala si din obligatie si nici macar nu m-a crescut ea, ci bunica pana la 14 ani. Nu o condamn, ma bucur ca am reusit sa ma eliberez de sub influenta ei si sa vad viata ca pe ceva luminos. Si mai ales am invatat sa tac si sa fac cum cred eu. Cu copilul meu sunt foarte liberala, il las sa faca ce vrea cat timp nu isi face rau si o sa il sustin in orice vrea sa faca. Si il iubesc si cand ma enerveaza, si abia astept sa vad ca si intelege si simte lucrul acesta. Si oricum, asa ma port si cu sotul meu, oricat de tare ne-am certa tot ne spunem ca ne iubim, tot ne luam in brate. Iubirea nu se poate termina cu o suparare, e mult mai tare de atat. Si desi nimeni nu ne-a dat vreo sansa la inceput, ba chiar mama m-a pus sa aleg intre ea si sotul meu ca sa ne desparta (m-a dat si afara din casa numindu-ma catea), anul acesta am sarbatorit 10ani de cand suntem impreuna, 3 ani de casnicie si 1 an de copil.
                        )

                    [4] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                    [5] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                )

            [img_name] => 
        )

    [2] => Array
        (
            [id] => 139
            [date] => 2014-11-19 11:13:16
            [fields] => Array
                (
                    [0] => Array
                        (
                            [0] => name
                            [1] => text
                            [2] => Jurnalul unei mame
                        )

                    [1] => Array
                        (
                            [0] => email
                            [1] => email
                            [2] => contact@jurnaluluneimame.ro
                        )

                    [2] => Array
                        (
                            [0] => link
                            [1] => text
                            [2] => http://www.jurnaluluneimame.ro
                        )

                    [3] => Array
                        (
                            [0] => message
                            [1] => textarea
                            [2] => Mulțumesc, dragă Yoyo. Ca să-ți răspund la dilema, aleg să-ți impărtașesc ceva. Mama mea m-a iubit și mă iubește, nu m-a pedepsit niciodată (cu pedepse), nu m-a lovit niciodată, a fost și este o adevărată prietenă. Acum mi-am explicat de ce am nevoie de susținere, validare, apreciere permanentă din exterior, și nu din interiorul meu (așa cum este firesc), pentru că mama, atunci când mă comportam inadecvat, se supăra pe mine, doar atât. Pare o nimica toată, dar nu este deloc. Știi ce simțeam eu atunci? Că nu mă iubește. Nu este suficient să simți dragoste necondiționată pentru copilul tău...
                        )

                    [4] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                    [5] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                )

            [img_name] => 
        )

    [3] => Array
        (
            [id] => 137
            [date] => 2014-11-18 14:27:07
            [fields] => Array
                (
                    [0] => Array
                        (
                            [0] => name
                            [1] => text
                            [2] => Yoyo
                        )

                    [1] => Array
                        (
                            [0] => email
                            [1] => email
                            [2] => amada.r1986@yahoo.com
                        )

                    [2] => Array
                        (
                            [0] => link
                            [1] => text
                            [2] => 
                        )

                    [3] => Array
                        (
                            [0] => message
                            [1] => textarea
                            [2] => Imi place foarte tare articolul si fac si eu parte din tinerii parinti, am un copil de 1 an. Singura mea dilema este fraza cu "ai nostri copii sa nu mai trebuiasca sa mearga la seminarii de cum sa iti cresti copiii" . Adica noi de ce trebuie sa merfem? Sa iti cresti copilul in asa fel incat sa gie fericit nu e un lucru instinctiv? Vad multi parinti care frecventeaza aceste cursuri desi mi se par total inutile. Cum sa te invete cineva sa iti iubesti copilul? Ca daca il iubesti totul vine de la sine, il simti si il intelegi. Si cum sa nu il iubesti neconditionat? Pai nu e by default sa il iubesti si sa il vrei fericit? Cursurile astea mi se par ca cele despre cum  sa iti gasesti fericirea: absolut degeaba. Pentru ca sunt lucruri care vin din interior
 Conditia e sa te lasi liber sa simti.
                        )

                    [4] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                    [5] => Array
                        (
                            [0] => abonare
                            [1] => 1
                        )

                )

            [img_name] => 
        )

)
Jurnalul unei mame 2014-11-20 10:02:09
Dragă Yoyo, felicitări pentru că ai reușit să ajungi să vezi viața ca pe ceva luminos, chiar este. Și este frumos ce este și între tine și soțul tău. Mă bucur.

Am înțeles și ce ai vrut să spui cu "din păcate sau din fericire". Cred că rezonăm pe ideea că experiențele ne ajută să evoluăm, chiar și (sau mai ales) cele negative. Nu, nu e o virtute să fi avut o copilărie mai puțin frumoasă, dar, dacă ajungi să o accepți și apreciezi ca pe o experiență, ai mai "mult" decât ceilalți.

Uite, ai putea să ajuți și pe alții, împărtășind experiența ta. Cu siguranță, mulți se vor regăsi în povestea ta de viață și pe mulți îi va motiva reușita ta de a te împăca cu tine însăți. Dacă și când dorești sau ești pregătită, scrie-mi pe adresa impartasesteoexperienta@jurnaluluneimame.ro. Povestește cum te-ai eliberat, eu voi publica cu mare drag. Tare mult mi-ar plăcea să cunosc mai mulți oameni ca tine.
Yoyo 2014-11-19 11:44:20
Iti multumesc pentru raspuns. Din pacate, sau poate din fericire, mama mea nu seamana cu a ta. M-a lovit, m-a jignit, m-a pedepsit, si poate cel mai important mi-a taiat entuziasmul de fiecare data cand am vrut sa fac ceva nou. M-a judecat mereu, mi-a zis ca m-a facut din greseala si din obligatie si nici macar nu m-a crescut ea, ci bunica pana la 14 ani. Nu o condamn, ma bucur ca am reusit sa ma eliberez de sub influenta ei si sa vad viata ca pe ceva luminos. Si mai ales am invatat sa tac si sa fac cum cred eu. Cu copilul meu sunt foarte liberala, il las sa faca ce vrea cat timp nu isi face rau si o sa il sustin in orice vrea sa faca. Si il iubesc si cand ma enerveaza, si abia astept sa vad ca si intelege si simte lucrul acesta. Si oricum, asa ma port si cu sotul meu, oricat de tare ne-am certa tot ne spunem ca ne iubim, tot ne luam in brate. Iubirea nu se poate termina cu o suparare, e mult mai tare de atat. Si desi nimeni nu ne-a dat vreo sansa la inceput, ba chiar mama m-a pus sa aleg intre ea si sotul meu ca sa ne desparta (m-a dat si afara din casa numindu-ma catea), anul acesta am sarbatorit 10ani de cand suntem impreuna, 3 ani de casnicie si 1 an de copil.
Jurnalul unei mame 2014-11-19 11:13:16
Mulțumesc, dragă Yoyo. Ca să-ți răspund la dilema, aleg să-ți impărtașesc ceva. Mama mea m-a iubit și mă iubește, nu m-a pedepsit niciodată (cu pedepse), nu m-a lovit niciodată, a fost și este o adevărată prietenă. Acum mi-am explicat de ce am nevoie de susținere, validare, apreciere permanentă din exterior, și nu din interiorul meu (așa cum este firesc), pentru că mama, atunci când mă comportam inadecvat, se supăra pe mine, doar atât. Pare o nimica toată, dar nu este deloc. Știi ce simțeam eu atunci? Că nu mă iubește. Nu este suficient să simți dragoste necondiționată pentru copilul tău...
Yoyo 2014-11-18 14:27:07
Imi place foarte tare articolul si fac si eu parte din tinerii parinti, am un copil de 1 an. Singura mea dilema este fraza cu "ai nostri copii sa nu mai trebuiasca sa mearga la seminarii de cum sa iti cresti copiii" . Adica noi de ce trebuie sa merfem? Sa iti cresti copilul in asa fel incat sa gie fericit nu e un lucru instinctiv? Vad multi parinti care frecventeaza aceste cursuri desi mi se par total inutile. Cum sa te invete cineva sa iti iubesti copilul? Ca daca il iubesti totul vine de la sine, il simti si il intelegi. Si cum sa nu il iubesti neconditionat? Pai nu e by default sa il iubesti si sa il vrei fericit? Cursurile astea mi se par ca cele despre cum sa iti gasesti fericirea: absolut degeaba. Pentru ca sunt lucruri care vin din interior
Conditia e sa te lasi liber sa simti.
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.