Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Laudele pot fi la fel de nocive ca recompensele materiale.

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 14.10.2014
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Nu, eu nu!

Dacă aș fi citit cartea "Parenting Necondiționat de la recompense și pedepse la iubire și înțelegere", scrisa de Alfie Kohn, înainte de a pleca la munte, aș fi știut ca Rareș nu avea nevoie de încurajări și laude pentru cât de bun este ca cercetaș, ci să se bucure de aventură!

 

Este un articol despre o mamă care a înțeles cu adevărat ce înseamnă iubirea necondiționată pentru copilul ei. Iar laudele pot fi la fel de nocive ca recompensele materiale.

 

De fiecare dată când copilul meu are o problemă de sănătate, eu mă transform în doamna doctor și unicul meu scop este ca el să ia tratamentul. Credeam că am depășit cu totul trauma legată de episodul cu convulsii febrile al lui Rareș-bebelușul, când, de fapt, am reușit doar să o identific.

 

Nu am acceptat încă vina pe care nu o port și nu am reușit să o trec în categoria experiențe. Nu știam. Am aflat când mi-am ținut din nou în brațe copilul frisonând și cu inima galopând...

 

Citește și: Primul episod de febră al copilului meu - convulsii febrile

 

 

Când Rareș face febră, eu pierd conectarea cu el. Teama îmi inundă sufletul! Iar el devine irascibil, nervos, furios din nimic, în câteva cuvinte, transpune în fapte cumulul de emoții pe care îl simte.

 

Dacă eu nu-mi pot controla teama, cum poate Rareș să controleze și ce simte el, și ce simte din partea mea?! Și m-am hotărât să mă vindec! Dar asta este o altă poveste, pe care, poate, am sa v-o împărtășesc...

 

Episodul acesta s-a întâmplat dupa ce ne-am întors din concediul de week-end la munte și nu justifică nici pe departe comportamentul copilului meu, ci doar explică amploarea pe care a luat-o experiența trăită la Parc Aventura Brașov.

 

Rareș nu era în cea mai bună formă, avusese și o stare sub febrilă, începuse să tușească... Pe scurt și cu cea mai mare sinceritate: pierdeam conectarea.

 

Am hotărât, totuși, știind cât de mult și-a dorit în concediul trecut, să îl bucurăm cu experiența pe care el o asocia cu activitatea de cercetaș. Și am mers la Parc Aventura Brașov.

 

Am plătit taxa de intrare, Rareș a fost echipat și instruit corespunzător și noi ne-am luat în serios rolul de susținători ai cercetașului de 4 ani și 5 luni. Copilul nostru avea să parcurgă cele trei trasee din categoria 4-7 ani.

 

El fiind foarte aproape de varsta minimă acceptată, am primit din partea echipei îndemnul de a-l încuraja. Dar, nefiind nevoie de încurajări, el descurcându-se excelent, am început să-l copleșim pe Rares cu laude. Și eu, și tatăl lui, și mimi, și maia. Crezând că așa îl ajutăm...

 

Copilul nostru nu mai simțea plăcerea de cercetaș, ci dorința de a nu dezamăgi și de a menține curajul și ritmul alert pe care noi i-l impusesem prin laude. Interesul lui pentru ceea ce făcea scăzuse și ceea ce simțea nu mai era doar emoție pozitivă, ci stresul că ar putea să nu mai primească laude.

 

Citește și: Mami, și dacă mă întreabă ce sunt alea condițiile?!

 

Primul dintre cele trei trasee l-a încheiat în uralele noastre. Și a început a doua provocare. În fața lui, doi copii mai mari, frate și sora sau doar prieteni apropiați. Fetița era prima, iar băiatul fusese rugat de părinți să nu o grăbească și să o ajute.

 

Ritmul era foarte lent, iar Rareș nu mai primea laude din partea noastră. Fetița s-a oprit plângând că îi este frică și toată activitatea s-a întrerupt în spatele ei pentru câteva minute bune. A fost convinsă sa continue. Băiatul care era imediat în spatele ei nu a avut nicio obiecție în a-i susține și înțelege teama, însă copilul nostru da. Rareș avea de demonstrat ceva și trecuse mai bine de jumătate de traseu fără să primească nicio laudă.

 

Și-a pierdut răbdarea și a început să-l împingă pe cel care era în fața lui și în spatele fetiței față de care primise și își asumase rolul de protector. Ce a urmat a fost mai mult decât mi-am putut imagina vreodată că aș putea trăi în postura de mamă.

 

Rareș l-a depășit pe cel pe care îl considera deja un obstacol pe o bucată de traseu îngustă, cât să poată fi traversată de o singura persoană. Nu ar fi fost nicio problemă, însă "broscuțele" cu care sunt asigurați copiii nu pot merge pe funia de siguranță decât în ordinea în care au fost prinse la începutul traseului.

 

Soțul meu susține că a auzit când băiețelul i-a spus lui Rareș că este prost, că nu înțelege că trebuie să aștepte. Nici nu are importanță. Rareș se blocase. Nu voia să meargă înapoi și pace! Era la doi metri si ceva înălțime, fără ca eu să pot avea acces la el, să-l liniștesc. Și refuza orice dialog.

 

Soluția a venit din partea instructorilor: o scară și încercarea inițială (cu tact și blândețe) de a-l determina pe Rareș să continue traseul în spatele băiețelului. Fără niciun rezultat. Ba mai mult, copilul nostru a început o criză de furie la înălțime. Rareș și-a aruncat mănușile, ba chiar s-a aruncat pe sine în gol (demonstrativ, având siguranța pe care o primise când îmbrăcase echipamentul că nu poate cădea), plângea cu spasme și țipete.

 

După câteva minute de negociere, a început operațiunea de evacuare. Foarte dificilă.

 

În momentele acelea, mă încercau tot felul de sentimente. Simțeam milă pentru el, pentru că venise și un al doilea adult la intervenție, să se "lupte" cu opozantul. Simțeam rușine, aproape că privirile și acuzele celorlalți părinți veneau valuri peste mine și chiar au fost în punctul de a mă dărâma. Simțeam neputința de a fi lângă copilul meu. Și simteam vina că nu am știut că era prea mic pentru o astfel de experiență la înălțime. Chiar vina de "a nu-l fi educat"!

 

Dar nu vina de a fi pus presiune pe el cu recompensarea verbală, cu laudele. Nu atunci.

 

Vă recomand să urmăriți cu mare atenție interviul de mai jos și să citiți cartea "Parenting necondiționat de la recompense și pedepse la iubire și înțelegere". Eu am comandat-o de aici. Veți găsi răspunsurile la multe din întrebările voastre și vă veți convinge că dragostea pentru copiii noștri este ideal (pentru ei) sa fie simțită necondiționat și pentru cum sunt ei, nu pentru ceea ce fac.

 

Citeste si Cum poți identifica nevoile copilului tău, dacă tu însuți porți o povară?!
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.