Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

În război cu părul meu sau cu mine însămi?!

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 12.09.2014
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Eu am pentru ca, copil fiind, mama m-a invatat cum sa fiu si m-a determinat sa vreau si sa fac

Cred că părul este cel care semnează în dreptul feminității, ochii în dreptul sufletului, buzele în dreptul senzualității.

 

Dar nu am simțit dintotdeauna așa. Sau, poate, tocmai pentru că am simțit dintotdeauna așa, eu și părul meu nu am fost în cele mai bune relații. Nu, chiar nu. Nu știu el ce sentimente a nutrit el față de mine, însă eu l-am și urât! Și l-am urât cu toată ființa mea și aș fi dat orice pentru un păr drept, fără volum, fără densitatea care mie imi părea că mă deformează. Eram toată un păr, un trup mic și firav cu un cap mare.

 

Din doi părinți cu părul ondulat, m-am născut eu, creață, cu un păr foarte bogat, temperamental, chiar cu tendințe colerice, neascultător și rebel. Apoi, mult prea rebel pentru o vreme în care părul era cenzurat în școală.

 

Copil mic fiind, buclele mele îmi erau tare dragi. Chiar, datorită podoabei mele capilare, mă bucuram de atenția tuturor doamnelor cu care interacționa mama mea. Permanent. Și nu mă obosea de fel, taurul din mine și-o dorea și o savura din vârful coarnelor până la capătul copitelor...

 

Conflictul dintre mine și părul meu a început în prima zi de școală. Recunosc, eu l-am declanșat, eu nu l-am mai iubit, el n-a avut nicio vină. Nu se schimbase cu nimic, era doar o victimă a cenzurii.

 

Mama mea a primit indicații foarte clare de la tovarășa învățătoare: parul trebuie pieptănat, prins în două moațe, sau în coamă, sau în coadă împletită, țintuit cu o bentiță și pamponat. Iar mama, care lucra pe atunci în trei schimburi, dupa câteva luni, a capitulat.

 

Nu eram numai eu, era și sora mea mai mare, cu același păr lung și foarte des, mai frumos ca al meu (pentru că era drept și negru ca abanosul). Mama, când intra, la serviciu, în schimbul unu, ne trezea la 5 dimineața. În pat, în capul oaselor, cu ochii închiși, ne trăda starea de veghe doar câte un "Au!" scos de durere. Apoi, ne culcam la loc.

 

A plâns mama când ne-a tuns. Am plâns și noi. Când mi-a fost tăiat părul, mi-a fost frântă o aripă! Nu mai eram eu! Imaginați-vă un păr dens și foarte creț tuns aproape baiețește.

 

 

Citește și: Ce l-a determinat pe sotul meu sa se lase de fumat!

 

 

În școala primară, aproape că nici nu mă mai uitam în oglindă. Înfățișarea mea era acceptabilă în primele două săptămâni dupa tuns, apoi mă transformam în leu. Da, în leu, că leoaicele nu au coamă...

 

La mine, nu bentița sprijinea părul, ci invers. Iar pampoanele... Și am suferit cu carul. Nu-mi plăcea de mine și pace. Ocoleam mereu culoarul pe al cărui perete stătea mândru panoul de onoare. Poza mea era toată numai păr.

 

Cand am intrat în clasa a cincea, am hotărât să îl las să crească. De acum, eram în stare să-l temperez și singură. Numai că nici nu aveam atâtea agrafe, cât sa-l inving și, deseori, plângeam în oglinda. O singură dată am mers la scoala cu părul liber și mama a fost atenționată, în legatură cu actul revoluționar pe care mi-l permisesem, în sedinta cu parinții.

 

Atunci, l-am urât. Mă visam cu părul drept, puțin și cuminte. Și l-am chinuit ca pe hoții de cai, l-am otravit cu fel și fel de "minuni" de care auzeam: apă cu zahăr, apă cu lămaie, geluri etc. Și nimic. Nu am facut decât să-l imbolnăvesc. Părul meu devenise aspru, tern și lipsit de viață. Mi-era teamă să-l tund și nu știam cum să-l însănătoșesc.

 

Cu greu, însă, de câțiva ani, m-am împrietenit cu părul meu. Cu fiecare produs de ingrijire aplicat, imi cer iertare pentru abuzurile la care l-am supus în trecut și îi mulțumesc pentru feminitatea cu care mă semnez astăzi.

 

Și, mai mult decât atât, acum, chiar cred că suntem făcuți unul pentru celălalt. Eu pot să nici nu vorbesc despre mine, o face el, pentru că semănăm ca două picături de apă: eu veselă și optimistă, el creț; eu încrezătoare, el sănătos; eu generoasă, el foarte bogat; eu rabdătoare, el ușor de coafat.

 

Și încă nu știu dacă, în trecut, am fost în război cu părul meu sau cu mine insămi! ...

 

Citește și: Oamenii mari pierd asa de multe fiind "tristi"...

 

 

"Mami, ești frumoasă! Părul tău este tot creț, dar mai puțin creț. Mie să știi că îmi place părul creț, dar și crețul ăsta îmi place. Mami, parcă ești o prințesă!" Așa a exclamat Rareș când m-a văzut coafată de Marc Yaacoub.

 

Pe Marc l-am cunoscut prin echipa Catchy, vorbindu-le despre părul meu, și m-au convins să-i devin clientă fidelă seriozitatea, talentul și profesionalismul lui, dar și mandria și bucuria sincera cu care m-a privit și imbrățișat copilul meu după.

 

Apropo, puteți să intrați și voi pe catchy, să povestiți despre voi și părul vostru și să fiți alintate!

 

Sursă foto: capellidavivere

Citeste si Copiii vor oferi celorlalti ceea ce parintii lor ofera celorlalti.
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Nu arăta asta, că nu e de bine!
    Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
O medalie de bronz și trei lecții valoroase pe care viața i le-a predat într-o singură zi
Rareș a venit de la Cupa Olteniei karate kyokushin cu bronzul și cu trei lecții învățate într-o jumătate de zi. Lecția nerenunțării, lecția credinței că...
Esti și tu prea sensibilă?
    Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Dacă pornești de la premisa că el trebuie să tacă și să asculte, ai greșit din start
    Față de tine.   Față de el, am scris zeci de rânduri cum. În fața ta, va învăța să construiască grimase,...
Un bătrânel, o zi de toamnă revelatoare și un studiu despre viață
    Am ajuns într-un moment al vieții mele când am înțeles niște mici, dar semnificative diferențe. Una dintre ele e asta:...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.   Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Știu ce le place celorlalți la tine
    Rareș mi-a zis ieri că abia așteaptă să înceapă școala. Primul gând de bucurie naivă s-a dus spre speranța că-i e dor de școală...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
Mai am puțin, puțin de tot, și scap de măști
    - Rareș, iubitule, cred că am să-ți par schimbată o vreme. M-am hotărât să-mi dau voie să fiu cum simt să fiu. Să nu mai țin în...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!

Modificari si setari importante online

In Uniunea Europeana s-a modificat legea privind datele personale ale utilizatorilor online si dorim sa va informam. Va rog sa le vedeti dureaza doar cateva minute. Te rog acceseaza aceste informatii pentru a putea folosi in continuare site-ul nostru.

Aflati:

Cum ne asiguram ca sunt protejate datele tale.

Cum utilizeaza site-ul nostru datele dumneavoastra personale.

Noile modificari la: Termeni si conditii, Politica de confidentialitate si Politica de cookie-uri.