"-Mami, vrei iar sa ne suparam?! Noi mereu vorbim!... Spune-mi, ce preferi: sa ma lasi sa vorbesc sau sa plecam acasa?" a spus copilul meu in soapta, insa foarte raspicat si cu aratatorul ridicat...
Era ora pranzului si Rares fusese acceptat sa doarma in camera a doua dintre prietenele lui, doua surori care adorm singure. Eu l-am insotit, avand banuiala ca el nu va dormi si va deranja cumva si somnul fetelor.
Rares nu adoarme punand capul pe perna si atat. Avem, asa, ca un tabiet. Intai vorbim despre diverse, ne pupam, ne dragalim, abia apoi ne culcam. Eu ii cerusem sa nu vorbeasca!
Nici nu ne permitea contextul sa vorbim si inca pastram resentimente unul fata de celalalt...
Doar ce ne impacaseram dupa o furtuna. Copilul meu facuse o obraznicie, dupa alte cateva obraznicii. Desi nu ma caracterizeaza, mi-am pierdut controlul si l-am ciufulit pe Rares. L-am lasat sa planga neconsolat. Eram prea suparata si rabdarea mea fusese mult incercata.
M-am linistit, apoi, dar inca neprietenoasa, l-am luat de mana, m-am aplecat la nivelul lui si i-am spus categoric:
"Rares, vrei sa ne suparam mereu?! Spune-mi ce preferi: sa te joci frumos cu fetele sau sa plecam acasa?"
Sursa foto: http://www.freeimages.com/photo/960307
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale
ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un
specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur
orientativa.
Nu arăta asta, că nu e de bine!
Am fost dură cu Rareș. I-am zis că sunt atât de furioasă, că aș putea să-l închid într-o cameră, sau să-l ameninț, sau să-l...
Esti și tu prea sensibilă?
Sunt diferită, asta e cert și mi-e clar. Cei mai mulți oameni se bazează pe cele cinci simțuri. Eu mai simt ceva. Și simt mai mult. Și,...
De ce se imită atât de prost
Am multe începuturi în notițele telefonului, cele mai multe scrise noaptea, tastate neinteligibil de către oricine altcineva decât mine, unele...
Nu vă feriți copiii de frustrări
Era jumătatea lui iunie ’92, serbare de sfârșit de clasa a IV.
Domnișoara învățătoare organiza serbări foarte frumoase, adevărate...
Cel mai bun remediu pentru uitare
Uit. Uit des. Știu că toată lumea uită, dar eu pierd amintiri chiar și de pe o zi pe alta, și nu e o glumă. ‚Păi, tu mi-ai zis!’ , îmi zice...
