Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Copilaria mi-a fost invadata de frici nocturne! "Mami, o sa visez iar urat!? Nu vreau sa mai visez urat. Eu ma sperii tare! Aproape ca nici nu vreau sa dorm..."

Scris de Aura Angheliu
Publicat: 27.06.2014
0 comentarii Comenteaza
Citeste si Comportamentul copilului meu trada o angoasa. Cum am descoperit si tratat anxietatea copilului meu legata de febra

Nu cred ca un parinte sperie in mod constient copilul. Nu cred ca un adult stie ce se ascunde in mintea unui copil caruia i se spune ca vine "bau-bau" si ce poate dezvolta aceasta pe timpul noptii. Eu stiu, nu din perspectiva de parinte, ci din unghiul copilului anxios.

 

Copilaria mi-a fost invadata de frici nocturne! Mi-era frica de intuneric, de morti, de mani care "ieseau" de sub pat si voiau sa ma apuce de picior, de oameni rai care intrau in casa si eu nu puteam striga dupa ajutor, de umbre pe care le vedeam monstri..

 

Dormeam cu sora mea mai mare in pat si nu-mi era suficient scut. O rugam sa ma tina in brate pana adormeam. Desi nu-i era tocmai pe plac, nu mi-a refuzat veioza aprinsa pe tot parcursul noptii. Sora mea nu intelegea starile mele, dar imi accepta cererile de protectie. Numai ca ea adormea cum punea capul pe perna...

 

De cele mai multe ori, ma trezeam noaptea transpirata, panicata, paralizata de frica. Mi-era frica, atat de frica, incat nu-mi miscam pozitia deloc in timpul somnului: ghemuita, cu plapuma sau cearsaful sub picioare si pana la gat, cu spatele la sora mea...

 

Am cea mai buna si mai iubitoare mama de pe pamant, insa nu a stiut cum sa ma ajute. Imi spunea mereu: "Nu are de ce sa iti fie frica! Draga mea, tu esti un copil destept, stii ca nu exista monstri, ca usa de la intrare e incuiata etc."

 

Am vorbit cu mama pe tema asta si mi-a marturisit ca isi face complexe pentru faptul ca a folosit de cateva ori tehnici de genul: "Haideti sa ne intindem in pat, sa inchidem ochii, ca vine catelul, baba-cloanta..." Nu a facut o regula din asta, mama fiind cea mai blanda fiinta pe care o cunosc, insa din cauza oboselii, a rabdarii calcate in picioare, a apelat la aceasta metoda, de altfel, foarte folosita atunci, pentru adormirea copiilor.

 

Si ciudat sau nu sau, poate, ca dovada ca suntem diferiti, sora mea mai mare (cu doar un an) nu a dezvoltat nicio frica.

 

Anxietatea nocturna nu mi-a dat pace nici in adolescenta. Pe strada pe care locuiam treceau convoaiele mortuare dinspre biserica aflata la o strada distanta. Fara sa vreau, vedeam mortul de la fereastra apartamentului si cateva nopti imi erau aproape albe.

 

Apoi, chiar imi amintesc de o noapte cand am fost nevoita sa dorm singura in casa, fara sotul meu, si am adormit spre dimineata, cu lumina aprinsa si televizorul pornit. Nu mai eram anxioasa, insa nici confortabil nu mi-a fost.

 

Nu stiu care a fost metoda care a dat roade, insa nu-mi mai este frica deloc. Chiar nu-mi pot explica cum am reusit, dar, de cand il am pe Rares, angoasa si frica paralizanta de pe timpul noptii au disparut.  Dorm chiar dezvelita, singura, cu usa deschisa la dormitor. Poate, zic, poate, in creierul meu s-a instalat inconstient responsabilitatea de mama. Nu am facut terapie, desi ar fi trebuit, nu am pus in practica nicio tehnica specializata, nimic.

 

Acum doua luni, copilul meu de 4 ani a visat urat cateva nopti la rand. In prima noapte, s-a trezit plangand si a cerut sa il iau in brate. Buimaca, l-am privit si am avut un deja-vu. I se citea spaima pe fata, avea aceeasi privire. Era transpirat si panicat. Pe moment, m-am ingrozit. Cum sa treaca el prin ce am trecut eu?!

 

Ca o paranteza, am refuzat sa-mi amenint copilul cu personaje negative care vin, daca el nu inchide ochii, nu am batut niciodata in spatarul patului, nu am vorbit la telefon cu vreo inchipuire negativa.

 

Pana si la intalnirea cu un obstacol, Rares fiind bebelus, nu i-am spus: "O sa te lovesti", ci "Te-ai putea lovi, daca". Am actionat si m-am comportat cum am simtit eu ca este ideal pentru a nu-i crea un mediu stresant si generator de frici. Eu, fostul copil infricosat!

 

L-am luat in brate, protejandu-l cu ambele maini si i-am repetat ca a fost doar un vis si  "Mami si tati sunt cu tine...". Nu m-am pozitionat la orizontala decat dupa ce a adormit el profund. L-am mangaiat si i-am spus vorbe frumoase.

 

 

"Mami ce este un vis?" Cum am tratat teama copilului meu de vise urate.

 

 

A doua zi l-am intrebat ce a visat, dar nu-si mai amintea nimic. Urmatoarea noapte, aceeasi situatie. M-am trezit de tot si am comunicat cu el. Mi-a spus ca a vazut pe cineva cu mustati negre, care erau prea negre si s-a speriat.

 

A treia noapte, copilul meu m-a trezit iar plangand speriat. A patra seara, inainte de culcare, Rares m-a intrebat: "Mami, o sa visez iar urat?! Nu vreau sa mai visez urat. Eu ma sperii tare! Aproape ca nici nu vreau sa dorm..."

 

Si m-am documentat. In acest punct am aflat de ce nu m-a ajutat deloc atitudinea mamei mele. Ea a facut chiar eforturi sa ma echilibreze in contextul acesta, insa fara niciun rezultat.

 

Mama apela la incurajari, folosindu-se de starea mea de constienta si de istetimea mea, insa frica nu are nimic de-a face cu intelectul, ci cu starea emotionala. Iar emotia trebuie inteleasa, in primul rand. Ea pornea cu "Nu are de ce sa-ti fie frica" si orice imi spunea dupa era degeaba, pentru ca asta, este dovedit deja, insemna ca nu imi valida emotiile. Era ca si cum nu ma lua in serios...

 

Sursa foto: http://www.freeimages.com/photo/526718.

Citeste si Cum ii "spui" copilului tau ce inseamna credinta adevarata, ce inseamna Dumnezeu?
Unele articole pot contine informatii si sfaturi legate de anumite tratamente, afectiuni sau situatii. Acestea sunt doar pareri personale ale autorului. Va recomandam ca pentru orice afectiune sau problema medicala, psihologica sau de alta natura sa luati legatura cu un specialist in acest domeniu. Acest site este un jurnal unde sunt impartasite pareri si situatii si astfel orice sfat are o natura pur orientativa.

Articole relevante

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.

Va mai recomandam sa cititi

Iubirea, tata și un Aha!
venit după avalanșa de gânduri de la 5 dimineața. Când am luat telefonul de pe noptieră și am scris în notițe, cu ochii întredeschiși de...
Dialogul transformării cu ai noștri copii începe cu noi
Orice spunem copiilor noștri, orice, ajunge la ei după ce ne-am spus-o întâi nouă și ne-am și ascultat. Și am făcut un A?! Ce e asta?! , care ne-a...
Dacă nu poți să faci asta, te rog, dragă mamă, ai grijă de tine!
'Ce vrei mai mult și mai mult când eu mă tăvălesc sau lovesc, sau plâng? Să înceteze comportamentul, nu? Vezi? Asta e problema, că vrei să...
Ce mă face fericită. Revelație
Azi, am avut o revelație. Știu ce mă face fericită. Copilul meu m-a ajutat să văd.   M-am dus cu Rareș la magazin, el ciufulit, în pantalonii de...
Eu, cea care nu reușea să spună nu. Și încă
Cred că în fiecare dintre noi sunt două persoane: una autentică și alta construită (să placă). Cu două voci diferite. Prima e atât de fericită până...
Cheia unei vieți fericite e mai la îndemână decât crezi
E bun facebook-ul, că-mi răspunde la întrebări des. De fapt, întreb eu câte ceva și răspunsul vine și el pe căile bătătorite. Azi, un share...
Un copil încăpățânat și rebel, cu dragoste, răbdare și independență, devine un bun colaborator (P)
Și nu e doar o teorie, e chiar povestea noastră:     Un copil mic energic, rebel și încăpățânat, se transformă, odată cu...
Fără să ne dăm seama, îi iubim cu frică pentru ei și viitorul lor
  Oricât ne-am dori să îi protejăm, să nu sufere, copiii au nevoie să experimenteze. Mai devreme sau mai târziu, vor trăi ceea ce am...
Eu nu muncesc
    - Unde muncești?, mă întreabă Iulia, o mămică de doi, cu care m-a împrietenit Rareș pe plajă, jucându-se cu Sonia de 6...
Prima expoziție interactivă din Constanța care l-a captivat pe Rareș (P)
    Ceea ce părea a fi un simplu proiect al lui s-a dovedit a fi interesant și, mai mult decât chiar am sperat, captivant. I-am vorbit...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!