In situatia in care copilului dumneavoastra ii ramane un os de peste in gat, nu intrati in panica. Eu am facut-o! Nu a ajutat la nimic, dimpotriva, s-a instalat stresul care a generat reactii nerationalizate si ineficiente. M-a cuprins panica, pentru ca in mintea mea s-a desfasurat, pret de cateva secunde, cel mai sumbru film: copilul meu nu va mai putea respira si nu voi ajunge cu el in timp util la Unitatea de Primiri Urgente!
Am mers la medic cu micutul meu de mai multe ori decat am consultat eu insami medicul. Fie in urgenta, cu febra mare si frison, cu convulsii febrile, enterocolita, lovitura la cap cu plaga frontala, chist dermoidal, fie cu programare, pentru infectia cu toxocara, suspiciune de eruptie virala, raceala, bronsita, fimoza, alergie, conjunctivita, otita, probleme de vedere, computer tomograf etc.
Os de peste in gat, asta era ceea ce nu "bifase" copilul meu, foarte energic si curios, in "agenda" problemelor de sanatate si incidentelor specifice copilariei. Acum, o privesc ca pe o experienta, insa, in momentele acelea, nu mi-am putut stapani tremurul.
Copilului meu ii place foarte mult pestele. De obicei si, mai ales, de atunci, ii dau peste mare sau fara oase. In ziua respectiva, tatal meu fusese la pescuit si Rares a cerut cu bucurie sa manance pestele prins de tataia, asa mic cum era. Bucuria s-a transformat in panica imediat ce am auzit: "Mami, mi-ai dat un os!" Apoi, manifestari de voma, plans, agitatie, teama.
Cat am fost gravida, am rasfoit filele celei mai cunoscute carti de ingrijire a copilului si am zabovit mai mult la randurile care descriau metodele de prim ajutor in cazul in care copilul se ineaca. Inainte sa incep diversificarea alimentatiei, m-am documentat din nou cu privire la posibilitatea unui accident soldat cu blocarea cailor respiratorii ale bebelusului meu. Si consider ca toti parintii ar trebui sa cunoasca actiunile ce este ideal sa fie efectuate imediat si cu stapanire de sine, in cazul sufocarii.
Cea mai eficienta metoda de a elibera caile respiratorii ale bebelusului este manevra Heimlich. Asezati bebelusul cu capul in jos de-a lungul antebratului stang, sustinandu-i barbia cu mana si, cu cealalta mana, aplicati-i patru lovituri ferme, dar mai blande decat in cazul unui adult, intre omoplati.
Daca varsta copilului depaseste 1 an, manevra se efectueaza cu copilul stand in picioare, cu spatele la dumneavoastra. Prindeti-l ca pentru o imbratisare, punandu-va bratele in jurul taliei lui. Pumnul unuia dintre brate trebuie sa fie localizat pe abdomenul copilului, intre ombilic si stern, iar cealalta mana sa il prinda. Rapid si cu forta, efectuati patru miscari de strangere si impingere in sus. Astfel, presiunea creste in abdomen, impinge diafragma, ceea ce face ca presiunea aerului din plamani sa creasca, eliberand caile respiratorii.
Acum, nu era cazul sa pun in practica aceste manevre, copilul meu nu se sufoca. L-am luat in brate, am mers cu el la baie si, nestiind cum sa procedez, instinctul m-a impins sa ii bag degetul pe gat.
Manevra potrivita ar fi fost apucarea cu doua degete sau cu o penseta a osului si extragerea lui. Aceasta este una dintre "povestile" preferate ale lui Rares si o spune ori de cate ori are auditoriul potrivit:
"Mami mi-a dat peste mic pescuit de tataia si mi-a dat cu os. Am fost foarte speriat si mami la fel si am plans si imi venea mereu sa vomit. Mami a incercat sa-mi scoata osul din gat, dar a facut mai rau, l-a impins!"
De aici, a urmat traseul binecunoscut de noi inspre UPU, cu masina pusa pe avarii si flash-uri de avertizare. Sotul meu conducea, eu eram pe bancheta din spate cu Rares, cu manifestari continue de voma si respiratie mai greoaie, provocata de un soi de atac de panica. Nu stiu daca situatia este similara in alte spitale din tara, insa Spitalul de Urgenta la care am apelat noi nu are, sau nu avea in mai 2013, serviciu de urgenta ORL, iar instrumentarul de pe sectie nu inspira incredere.
A fost un alt "cadru alb" de-a dreptul inspaimantator pentru copilul meu. A fost nevoie de patru persoane pentru a-l imobiliza pe Rares si ar fi fost nevoie de un anumit tip de penseta medicala, pentru a-i fi putut fi extras osul de peste din gat, dar nu aveau. Chiar l-au chiniut si nu au reusit decat sa impinga osul mai jos pe esofag. Insa, ne-au garantat ca acesta, ajuns deja in stomac, nu mai constituie o problema, pentru ca este expus maceratiei.
Acum cunosc si acest aspect, osul de peste ramas in gat provoaca disconfort, insa riscul este unul major numai in conditiile in care acesta perforeaza esofagul. Se poate intampla asta numai daca osul este foarte mare si impins fortat, iar simptomele sunt: hipersalivatie si dureri in piept.
Osul de peste ramas in faringe provoaca senzatia de intepatura la fiecare deglutitie si poate fi extras usor, chiar si acasa, cu o penseta, cu calm si siguranta. Chiar daca nu ati reusit sa-l extrageti, daca nu mai este simtit in gat, puteti considera rezolvata problema, osul va ajunge in stomac si sucul gastric il va dizolva.
Cu convulsii febrile la Unitatea Primiri Urgente (UPU) Constanta
Din aceasta experienta, am iesit usor "sifonata" emotional. Copilul meu la fel si, de atunci, cu un stres marturisit inainte de fiecare masa de peste, insotit de o atentionare ca de om mare: "Mami, ai grija sa nu-mi mai dai os!"
Sursa foto: http://www.freeimages.com/photo/690291
