Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine

Saptamana 30 de sarcina

Publicat: 10.06.2014
0 comentarii Comenteaza
Trimestrul 1 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13
Trimestrul 2 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27
Trimestrul 3 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40

Săptămâna a treizecea de sarcină

 

Îmi pare atât de îndepărtată ziua ce marca începutul săptămânii cu numărul 30 de sarcină! Aveam, pur și simplu, senzația că încă 10 săptămâni sunt prea multe. Deja nu mă mai puteam încheia singură la șireturi, îmi spălam părul într-o poziție care numai confortabilă nu era, eram în stare să ajung în poziția de șezut, de la orizontală, numai cu balans sau cu ridicare pe laterală. 
  
Însă acesta avea să fie doar inceputul… Fetusul nu cântărește nici măcar jumătate din greutatea afișată de cântarul maternității imediat după naștere. 
  
Preocupată fiind de evenimentul major al vieții tale, ai putea să simți tot mai mult starea de tensiune și de anxietate, generată de nerăbdarea de a depăși momentul nașterii. Trebuie să recunosc că și eu am fost timorata. Sau timorată este puțin spus. Am fost îngrozită de nașterea propriu-zisă. 
  
Eram hotărâtă să nasc natural. Pentru că fusese un soi de "heei-rup" decizia de a naște natural, odată luată, nici nu mi-am mai pus problema unei nașteri prin cezariană. Cu atât mai dezarmant a fost apelul domnului doctor pentru ca eu să-mi dau acordul, după o noapte de travaliu intens și o alta de travaliu fals, pentru o operație de cezariană. 
  
Există o regulă: de ceea ce îți este frică, nu scapi. Poate că ai intuit că eu m-am pricopsit și cu un travaliu interminabil de aproape 20 de ore, și cu intervenția de cezariană. Dar a trecut și, la nici măcar o lună după, aproape că uitasem de gravitatea momentului prin care tocmai ce trecusem. 
  

Citește și: Am ales naștere naturală și am ajuns la cezariană

 

Dezvoltarea fătului

 

Cântărind aproximativ 1,5 kilograme și măsurând aproape 38 de centimetri de la cap până în vârful tălpilor, copilașul tău se apropie tot mai mult de aspectul său final, așa cum îl vei descoperi în momentul nașterii. 
  
La vârstă de 30 de săptămâni, dezvoltarea interesează în special creierul mititelului. La nivel cerebral se intensifică acumularea conexiunilor neuronale, ce-i vor permite nou-născutului să dobândească o sensibilitate sporită la stimulii externi. 
  
Cu majoritatea organelor aproape ajunse la finele procesului de maturare, fetusul nu se abține de la tumbe și rostogoliri. Lichidul amniotic, încă suficient, îi oferă micuțului destul loc să se întoarcă și să-și facă de cap. Deschizând și închizând ochii, fătul răspunde deja și la stimulii luminoși. Dar acesta este doar începutul conexiunii cu lumea ce-l înconjoară, cu universul încă nedescoperit. 
  
De-acum, bebelușul dă semne să-și fi reglat perioadele de somn-veghe și, în ipostaza de viitoare mămică, chiar vei reuși să i le recunoști. Poate îți vei sincroniza programul de somn cu cel al micuțului, astfel încât să beneficiați din plin, simultan, de momentele de relaxare și de somn. 
  
O altă schimbare importantă, vizibilă cu ajutorul ecografiei, o reprezintă poziționarea fătului. Instinctual, bebelușul se întoarce cu căpșorul în jos și fundulețul în sus (poziție cefalică), pregătindu-se de naștere. Și, aparte de ondulațiile vizibile prin pielea ce acoperă burtica, vei simți și o greutate majoră ce apasă pe vezică și pe cavitatea inferioară a abdomenului. Este doar căpșorul celui mic. 
  
Eu am simțit pe deplin întoarcerea bebelușului meu în poziție de naștere. Erau orele 24 și ceva și vorbeam cu soțul meu despre cum credeam noi că va fi când îl vom cunoaște pe Rareș, fiind întinși în pat. Soțul meu chiar s-a speriat. Iar eu nu puteam vorbi și doar făceam semne că totul este în regulă. Am resimțit întoarcerea ca pe un val care mi-a obturat, pentru câteva secunde, căile respiratorii... 

 

Citeste si: Copilul meu refuza. Eu il fac sa-si doreasca el, il provoc, il responsabilizez.

 

Schimbările ce a loc în organismul mamei

 

Odată ce ai intrat în săptămâna cu numărul 30, vei sesiza schimbări importante, percepute în primul rând cu o stare accentuată de epuizare. Totul se datorează dificultății de a te odihni așa cum o făceai până nu demult. 
  
Creșterea progresivă a pântecului, pe lângă stările de oboseală, contribuie și la modificarea posturii corpului. și pentru bărbații care nu au cum să înțeleagă despre ce vorbesc imaginează-ți că trebuie să transporți ceva în brațe, destul de voluminos și de greut. Ca să faci față greutății, te vezi nevoit să-ți înclini coloana spre spate, iar, în timpul mersului, să pășești cu picioarele ușor depărtate. 
  
Același lucru ți se întâmplă în timpul sarcinii, tocmai din cauza măririi volumului abdominal. Cele solicitate sunt spatele și picioarele, iar la sfârșitul zilei te vei simți doborâtă de durerile lombare și de picioarele umflate. 
  
Tot din cauza creșterii uterului, se pot intensifica arsurile gastrice. Stomacul este împins de jos în sus de cavitatea uterină. Ca urmare a comprimarii, sucurile gastrice tind să urce spre esofag, de unde și senzația de arsură. 
  
Ca și cum contracțiile Braxton-Hicks și durerile lombare nu ar fi îndeajuns, micuțul poznaș se încăpățânează și el să nu te lase să te odihnești. În plus, la accentuarea stărilor de oboseală și de somnolență, contribuie și creșterea nivelului de progesteron. 
  
Pe de altă parte, fluctuațiile hormonale îți vor da peste cap stările emoționale. Senzațiile euforice vor alterna cu cele depresive, în timp ce bucuria va fi de prea multe ori eclipsată de tristețe. Dar totul este trecător și în mai puțin de 10 săptămâni vei descoperi adevăratul motiv pentru care merită să fii mereu fericită. 

 

Citește și: Despre epuizarea mamei și fuga tatălui, deschis și sincer.

 

Care sunt analizele pe care le poți face?

 

Ultimele 10 săptămâni sunt esențiale pentru stabilirea epocii gestaționale. Pe timpul vizitelor ginecologice și cu ajutorul ecografiilor, specialistul evaluează ritmul de creștere fetală, comparând parametrii obținuți, cu valorile medii stabilite de statisticile medicale. 
  
Restul investigațiilor precum analizele sanguine sau urinare, sunt și ele obligatorii. Spre exemplu, hemoleucograma este relevantă pentru stabilirea gradului de anemie, în timp ce măsurarea tensiunii previne riscul unor patologii considerate riscante  (preeclampsia).

Preeclampsia este o complicație specifică gravidelor, dar nu obligatorie. și cu toate că se rezolvă de la sine după naștere, începând cu a douăzecea săptămână de sarcină, odată prezentă, pune în pericol atât sănătatea mamei, cât și a fătului. 

  
  
Recomandări pentru săptămâna a treizecea 
  

  • Combaterea stărilor de anxietate este posibilă dacă te încumeți să-i vorbești deschis partenerului tău, mamei sau unei prietene apropiate ce a trecut deja printr-o situație similară; 
  • Dacă încă te simți excesiv de timorată de evenimentul apropiat, nu ezita să te consulți cu medicul de familie ori cu medicul ginecolog. împreună veți găsi o alternativă benefică ce-ți va permite să te relaxezi; 
  • Profită din plin de fiecare zi pentru a te relaxa singură sau împreună cu partenerul, plimbă-te cât mai mult. Mișcarea te va ajuta în timpul travaliului și-ți va tempera creșterea ponderală. 

 

Citește și: Am trecut și eu prin "febra" de proaspată mămică.

 

Sursa foto aici.

 

Comenteaza prin Facebook

Comenteaza

Array
(
)
Comentariile ce contin cuvinte vulgare nu vor fi acceptate. Va rugam sa tineti cont ca toate comentariile necesita moderare de catre un administrator.
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!