"- Mami, mimi e batrana?!
- Nu, nu este. Tie ti se pare batrana?
- Nu, chiar nu mi se pare, dar buna e batrana si mimi e tot bunica. Amandoua sunt bunici. Nu sunt amandoua batrane?!
- Nu, buna este mult mai in varsta decat mimi. Mimi este mama mea si bunica ta si buna este bunica lui tati si strabunica ta."
Admiram cu Rares stelele intr-una din serile trecute. Imi cunosc foarte bine copilul. Expresia fetei lui a vorbit si a reusit sa ma lamureasca intru totul. Am stiut imediat la ce se refera.
Intr-un anumit context, in urma cu aproximativ jumatate de an, copilul meu a putut vedea mormitele si crucile din cimitir. Avuseseram, anterior, o discutie legata de moarte si eu i-am descris moartea ca un eveniment firesc, insa foarte indepartat de familia noastra. I-am povestit cum sufletul face o calatorie la Doamne-Doamne. Nimic legat de trup, insa.
Citeste si: Copii bogati - copii saraci sau copii fericiti?!
Cand mi-a adresat intrebarea: "Mami, ce sunt astea?", referindu-se la morminte, m-am blocat. Nu eram pregatita sa-i raspund, pur si simplu, nu stiam ce sa-i spun. Pret de cateva secunde, m-am gandit, m-am razgandit, insa nu am gasit raspunsul potrivit. Si copilul meu m-a intrebat din nou, mai tare. Si ... i-am spus adevarul! I-am explicat ce se intampla cu sufletul, din nou, iar mormintele ..., mormintele sunt "case ale corpului decedat". Si am gasit, atunci, de cuviinta sa-i mentionez ca numai batranii mor, anticipand cumva o posibila conexiune in capusorul lui. Si am schimbat tema discutiei. Iesiseram la plimbare.
Am intuit urmatoarea intrebare. Insa l-am ascultat pe el. Desi are 4 ani, are deja probleme existentiale. Voiam sa imbrace el in cuvinte framantarile lui...
"- Dar, mami, mimi este mai batrana decat tine.
- Este mama mea, are mai multi ani decat mine.
- Deci, e batrana. Si ... tu ai zis ca batranii mor. Mimi o sa moara?! Eu nu vreau sa moara mimi!"
Si i-au dat lacrimile. Chiar suferea, iar eu mi-am dat seama cat am gresit, vrand sa scap dintr-o situatie careia nu-i puteam face fata. Nu il lamurisem, nici pe departe. Si, din pacate, copilul meu a ramas cu aspecte nelamurite legate de moarte si temerea ca un "batran" al lui ar putea deceda. Ii indreptasem atentia catre altceva, nu-i alungasem si framantarile.
"- Da, asa am zis, dar nu m-am referit la varsta. Uite, buna are 90 de ani si eu nu o consider batrana inca. Iar Mimi, Mimi este tanara, este vesela, frumoasa, energica. Daca ar fi fost batrana, nu s-ar fi putut lupta cu sabiile, catara in copaci, naviga pe "marea involburata", calatori cu "trenul vostru". Tu o faci fericita si, datorita tie, Mimi o sa traisca 100 de ani.
- Cat inseamna 100 de ani?!
- Inseamna mult, foarte mult, cel mai mult, o vesnicie."
Citeste si: Bunicii sunt ajutoare de pret pentru parinti si comori pentru copii
Pe moment, s-a linistit. Chiar l-a si incantat ideea ca el o tine pe Mimi tanara. Insa trebuie sa marturisesc ca am reluat discutia de cel putin trei ori, cu tot decorul de trairi. Important este ca, de fiecare data, a fost un "happy end", cu explozii de fericire la gandul ca joaca cu Mimi este tot timpul o aventura.
Inca nu stiu cum este ideal sa-i fie descrisa copilului moartea. Insa convingerea mea de mama este ca, copilul meu doarme linistit atat timp cat se simte iubit si protejat si are confortul vesniciei. Cel putin cat este copil ...
Sursa foto: http://www.freeimages.com/photo/1282239
