Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine
Array
(
    [6] => Array
        (
            [id] => 528
            [nume] => Ce ar face iubirea acum?
            [descriere] => 

Știi, îți ziceam într-o postare anterioară că am învățat de la copilul meu să-i fiu doar mamă. Adică să-l iubesc și atât. Azi, vreau să dezvolt.

 

Ori de câte ori are copilul meu un comportament care nu-mi place, înainte să acționez, mă întreb:

 

Ce ar face iubirea acum?

 

Și, prin iubire, mă refer la acea parte din mine care e liberă de judecăți și prejudecăți, de frică și suferințe, de cum trebuie. Mai precis, eliberată. Care nu vede totul în alb și negru, ba iubește nuanțele pastel. Nici nu mai fuge de negru. Acea parte care devine din ce în ce mai mare în fiecare zi.

 

Iubirea e mai mult decât o emoție, e o forță cu care pot înfrumuseța lumea. Și am ajuns într-un punct al vieții mele în care am înțeles că iubirea, ca să o pot folosi ca o forță, nu este necesar decât să o conțin. Ce înseamnă asta? Să o simt pentru mine. Mă privesc îndeaproape și-mi văd imperfecțiunile. Imperfecțiuni într-o societate cu șabloane, altfel, sunt mărci personale. Le văd. Nu le mai ascund. Le accept. Fac pași mărunți înspre mine. Mă văd frumoasă așa cum sunt. Și doar frumoasă fiind pot înfrumuseța lumea.

 

Sunt liberă și ofer libertate. Mă respect pe mine, pot să-i respect pe ceilalți. Mă pot uita la mine cu iubire, mă pot uita la ceilalți cu iubire. Mă iubesc pe mine așa cum sunt, pot să-mi iubesc copilul așa cum e.

 

Și îl iubesc cu totul. Nu iubesc ceva la el, iubesc un întreg care e făcut din părți, inegale și diferite, dar fiecare parte ajută întregul. Uite, oxigenul și dioxidul de carbon nu sunt binele și răul, și unul, și celălalt întrețin viața pe pământ.

 

Iubirea care judecă, cenzurează, compară nu are cum să fie iubire adevărată, pentru că are frica rădăcină. Iubirea adevărată, cred eu, înflorește abia după ce vezi în celălalt și frumosul, și urâtul și îl mai vrei. Nu încerci să-l schimbi. Îl iubești exact așa cum e. Până atunci, e doar închipuire că-l iubești.

 

Îți pare din cărți, dar e cât se poate de real pentru mine.

 

Rareș vrea să-i fiu mamă, adică să-l iubesc pentru tot ce e el. Să-l iubesc pentru rezultatele bune la școală înseamnă să-i fiu dascăl, nu mamă. Apoi, să-mi doresc de la el să fie numai un zâmbet, să împartă flori și bezele e o utopie. Asta e din cărți pentru mine. El este un întreg. Are și calități, are și defecte. Nu greșește, învață. Mă pune în situații incomode? Mă pune. Îmi vine, uneori, să bag capul în nisip ca struțul? O, da. Mă provoacă. Mă învață, de fapt, dar asta e o altă discuție.

 

Cum ar fi ca, ori de câte ori are copilul tău un comportament care nu-ți place, înainte să acționezi, să te întrebi:

 

Ce ar face iubirea acum? Adică acea parte din tine  care e liberă de judecăți și prejudecăți, de frică și suferințe, de cum trebuie?

 

[visible] => 1 [order] => 320 [updated_at] => 2017-02-20 11:56:44 [categorie] => 52 [data] => 1487566800 [meta_description] => Și îl iubesc cu totul. Nu iubesc ceva la el, iubesc un întreg care e făcut din părți, inegale și diferite, dar fiecare parte ajută întregul. Uite, oxigenul și dioxidul de carbon nu sunt binele și răul, și unul, și celălalt întrețin viața pe pământ. [meta_keywords] => iubire, iubire adevarata, frumos, urat, copil, ce inseamna, iubesc [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Cum a reușit o mamă să lipească aripile tăiate de o profesoară [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/521/Cum-a-reu%C8%99it-o-mam%C4%83-s%C4%83-lipeasc%C4%83-aripile-t%C4%83iate-de-o-profesoar%C4%83/ [asociat_name2] => De ce nu pot copiii să stea nemișcați pe scăunele sau în bănci și ce putem face. Informație de aur. [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/458/De-ce-nu-pot-copiii-s%C4%83-stea-nemi%C8%99ca%C8%9Bi-pe-sc%C4%83unele-sau-%C3%AEn-b%C4%83nci-%C8%99i-ce-putem-face.-Informa%C8%9Bie-de-aur./ [publish_date] => 1487566800 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/528/FullSizeRender.jpg ) [5] => Array ( [id] => 527 [nume] => Trăiesc într-o normalitate a mea [descriere] =>

Era convingerea lor că-i ajută, credința sau, poate, speranța că-l vor considera un impuls și vor învăța măcar pentru a demonstra că merită nota, punctajul, admiterea, funcția primită în dar, nu obținută. Sau nu era nici una, nici cealaltă, doar puterea pe care le-o dădeau banii. Falsa putere. Alta n-aveau și se foloseau de ea.

 

Dar intenția lor, a părinților cumpărători de merite pentru copiii lor, că despre ei vorbesc, nu a fost să facă rău. Nici altor copii, pe care-i frustrau indirect și fără să-și dea seama, cu atât mai puțin propriilor copii. Sunt convinsă că o făceau cu toată dragostea pentru aceștia din urmă, cu tot ce știau ei atunci despre dragostea pentru copii. Și știau puține.

 

Erau formele fără fond ale lui Titu Maiorescu.

 

Veneau din comunism, din dictatură, cenzură, lipsă. Simțiseră lipsa acut. În goana lor după a avea și a avea rapid, nu s-au mai preocupat de a asimila. Au dat din coate. Nu ca să-i dărâme pe alții, nu cred, ci ca să obțină ei. Unii au avut doar norocul de a fi la momentul și locul potrivit și au mers împinși de cei care dădeau din coate. Ajunși sus, s-au convertit și ei, având dovada că asta e calea.

 

Și au început să-și ridice și copiii la fel. Repet, cu cele mai bune intenții. Neștiind că-i handicapează pentru viață, că acești copii nu vor ști niciodată cine sunt și ce pot ei singuri. E vorba de ce simțeau ei cu adevărat în interiorul lor când mama și tata intervineau cu bani și cu relații. Mama și tata le lipeau pe frunte eticheta că sunt mici, neputincioși, slabi și că atâta pot, dar, cel mai grav pentru ei și societate, le transmiteau că așa se face. Așa au crescut, nu stiu altfel cum. De-aia nici nu-i judec, nu sunt vinovați, e normalitatea lor.

 

Normalitatea mea e alta și mă bucur să constat că e și a altor sute de mii de oameni, poate chiar milioane.

 

În prima teză la matematică, am luat -10. În clasa a VI-a, profesoara de matematică i-a pus mamei în vedere că am nevoie să lucrez mai mult în particular, că nu fac față altfel. Așa am ajuns eu la meditație la matematică, cu mare efort financiar, foarte mare. De fiecare dată, după meditație, eram scoasă la tablă si laudată pentru exercițiul perfect. Desigur că era perfect, doar îl lucrasem la meditație. A treia oară, am primit și un 10 în dar, cu un zâmbet larg și multe aprecieri din partea profesoarei. Nu puteam să mă bucur. Mi-aduc aminte că m-a felicitat colega mea de bancă si, imediat după, m-a întrebat ce am. Am ajuns acasă plângând. Nu puteam duce impostura. Nu mă puteam bucura de ceva ce nu-mi aparținea si ce nu obținusem cu mintea mea. 10-le ăla mi-a spus despre mine că sunt mică, neputincioasă, slabă și că atâta pot și sentimentul mi-era atât de străin... Urât sentiment! Și am renunțat la meditații. Atunci, mi-am luat adio, din păcate, și de la matematică. Dar am regăsit-o în gramatica limbii române, pe care am iubit-o și-o iubesc. Și-am ajuns aici.

 

Eu trăiesc în continuare în normalitatea mea, nu văd să fac lucrurile altfel. Și mă simt atât de bine cu mine și cu ceea ce sunt eu, că am să dau și celorlalți care se simt încă mici, neputincioși, slabi, cu părinți cumpărători de merite pentru ei. Și vreau să le transmit că pot și singuri și că niciodată nu este târziu pentru schimbare.

 

Sursa foto aici.

[visible] => 1 [order] => 319 [updated_at] => 2017-02-13 12:23:04 [categorie] => 52 [data] => 1486962000 [meta_description] => Veneau din comunism, din dictatură, cenzură, lipsă. Simțiseră lipsa acut. În goana lor după a avea și a avea rapid, nu s-au mai preocupat de a asimila. Au dat din coate. Nu ca să-i dărâme pe alții, nu cred, ci ca să obțină ei. Unii au avut doar norocul de a fi la momentul și locul potrivit și au mers împinși de cei care dădeau din coate. Ajunși sus, s-au convertit și ei, având dovada că asta e calea. Și au început să-și ridice și copiii la fel. Repet, cu cele mai bune intenții. Neștiind că-i handicapează pentru viață, că acești copii nu vor ști niciodată cine sunt și ce pot ei singuri. E vorba de ce simțeau ei cu adevărat în interiorul lor când mama și tata intervineau cu bani și cu relații. Mama și tata le lipeau pe frunte eticheta că sunt mici, neputincioși, slabi și că atâta pot, dar, cel mai grav pentru ei și societate, le transmiteau că așa se face. Așa au crescut, nu stiu altfel cum. De-aia nici nu-i judec, nu sunt vinovați, e normalitatea lor. [meta_keywords] => comunism, dictatura, vinovati, lipsa, cenzura, merite, parinti, cumparatori, nu stiu, copii, cine sunt, ce pot, normalitate [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Dacă privești un copil cu gândul că va înflori, el va începe să înflorească! Sfat pentru dascăli. [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/471/Dac%C4%83-prive%C8%99ti-un-copil-cu-g%C3%A2ndul-c%C4%83-va-%C3%AEnflori,-el-va-%C3%AEncepe-s%C4%83-%C3%AEnfloreasc%C4%83!-Sfat-pentru-dasc%C4%83li./ [asociat_name2] => Cum a reușit o mamă să lipească aripile tăiate de o profesoară [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/521/Cum-a-reu%C8%99it-o-mam%C4%83-s%C4%83-lipeasc%C4%83-aripile-t%C4%83iate-de-o-profesoar%C4%83/ [publish_date] => 1486962000 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/527/normalitatea_mea.jpg ) [4] => Array ( [id] => 526 [nume] => Lecția 2 pe 2017, credința e la noi în cămăruță [descriere] =>

 

 

"E ploaie, e furtună, credința ne ajută. Miracolul e la noi în mână, iar credința e la noi în cămăruță.", Rareș, 6 ani și aproape 9 luni, acum 30 de minute.

 

Vorbele lui înseamnă mult pentru mine, tocmai pentru că știu că vin din acea cămăruță. Acolo e doar lumină.

 

Și nu mă mai miră nimic, am depășit demult faza în care mă întrebam de unde-i vin lui toate astea. Acum, doar ascult recunoscătoare și, încet-încet, îmi amintesc și eu. Uit des că e vorba doar despre mine și nu despre ceilalți. Și că, pentru a face lumină, nu este nevoie să conving pe nimeni de credința mea, ci doar să o trăiesc eu.

 

 

A fost așa:

 

- Mami, am făcut o rimă: E ploaie, e furtună, credința ne ajută.

 

- Nu e rimă perfectă, am gândit eu fără să spun tare. Ar fi mers mai bine „ne adună”.

 

- Credința ne ajută, a repetat el. Și vreau să-ți mai spun ceva: Miracolul e la noi în mână, iar credința e la noi în cămăruță.

 

- ... Mulțumesc, iubitule!

 

 

Mi-am învățat lecția, credința e la noi în cămăruță.

 

N-am să mai încerc să conving pe cineva de credința și convingerile mele. Am simțit ce înseamnă. Nu asta e calea.

 

Dar continuu să fiu cu sufletul aproape de oamenii care vor schimbare și au înțeles că schimbarea vine din interior și că singura modalitatea în care pot schimba ceva în afara lor e cu lumină de la ei. Chiar și fără cuvinte. Cu decență. Cu fermitate, dar cu lumină. Pașnic. Și rezistă.

 

Și-mi permit să-ți spun: Când convingerile tale te fac să te năpustești asupra oamenilor pe care-i iubești, să-i pui la zid, când te fac să insulți, să urăști, să țipi, chiar și numai să ridici tonul la ei, întreabă-te, te rog, dacă sunt ale tale, adică dacă vin din acea cămăruță de care vorbește copilul meu.

 

Pictura pe pânză e tot a lui. A făcut-o în câteva minute. Mie mi-a părut neterminată, dar el m-a asigurat că are tot ce a vrut el să transmită.

[visible] => 1 [order] => 318 [updated_at] => 2017-02-07 15:43:01 [categorie] => 52 [data] => 1486443600 [meta_description] => Când convingerile tale te fac să te năpustești asupra oamenilor pe care-i iubești, să-i pui la zid, când te fac să insulți, să urăști, să țipi, chiar și numai să ridici tonul la ei, întreabă-te, te rog, dacă sunt ale tale, adică dacă vin din acea cămăruță de care vorbește copilul meu. [meta_keywords] => credinta, miracol, oameni, lumina, camaruta, copil, rares [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Lecția 1 pe 2017, copilul meu este un dar [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/520/Lec%C8%9Bia-1-pe-2017,-copilul-meu-este-un-dar/ [asociat_name2] => Ce vrea copilul meu de la mine [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/523/Ce-vrea-copilul-meu-de-la-mine/ [publish_date] => 1486443600 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/526/pictura_panza.jpg ) [3] => Array ( [id] => 525 [nume] => Răspunsul creativ al unui băiețel de 6 ani la o problemă de matematică ar fi și răspunsul copilului meu [descriere] =>

 

Nu există răspuns corect și răspuns greșit. Aceeași întrebare poate avea mai multe răspunsuri bune. Ne-o demonstrează un băiețel de 6 ani. Altfel spus, un copil de 6 ani ne arată ce înseamnă gândirea divergentă.

 

În imagine, avem punctul 11 al unui test la matematică, o problemă cu două subpuncte, rezolvată de un băiețel de 6 ani. Scrisul cu creion este răspunsul copilului la cele două cerințe:

 

„Bobby are 4 monede de 10 cenți. Amy are 30 de monede de 1 cent. Care dintre ei are mai mulți bani?”

 

„Bobby”

 

„Cum ai aflat? Arată raționamentul.”

 

Răspunsul băiețelului este o reprezentare a lui gândind, apoi, aflând răspunsul corect la problema de matematică.

 

Logic, nu? Mie mi-a atras atenția și altceva, fața desenată e una tristă. Cred că întrebarea l-a pus un pic în dificultate, i-a creat ceva tensiune, în sensul că i se cerea să dezvolte un răspuns atât de simplu și de logic pentru el, să arate un proces de gândire. Dar, până la urmă, s-a conformat și a desenat. :)

 

Aș sublinia că foarte mulți copii din generația nouă sunt mai degrabă vizuali, kinestezici, cu tendința de a folosi partea dreaptă a creierului mai mult. Copiii de azi sunt spontani, inovatori, creativi, nonconformiști. Nu mai au răbdare să asculte profesorul, trebuie implicați activ și neconstrâns. Ei vor să vină cu idei, nu să le redea pe ale altora, apreciează noutatea, diversitatea. Gândirea lor nu este una repetitivă, bazată pe memorie, ci pe logică, intuiție, creativitate, perspective multiple. De aceea, în școală, sunt etichetați ca având probleme de învățare, pentru că școala (și o spun în mod generic, dar sunt și excepții, una dintre ele, invățătoarea fiului meu) încurajează și dezvoltă aproape exclusiv emisfera stângă a creierului. Ori, ei sunt divergenți.

 

Imaginea a fost postată pe Reddit de Fiona, mama mândră a acestui băiețel de 6 ani, și a devenit virală.

 

Ce aș viraliza eu este atitudinea învățătoarei: „Copilul meu a primit punctaj maxim, însoțit de un entuziastic ‚Uau!’. Învățătoarea lui este excepțională. Ea încurajează creativitatea și gândirea din afara cutiei ori de câte ori are ocazia.”, a declarat Fiona pentru The Huffington Post.

 

 

[visible] => 1 [order] => 317 [updated_at] => 2017-01-31 11:53:39 [categorie] => 60 [data] => 1485838800 [meta_description] => Nu există răspuns corect și răspuns greșit. Aceeași întrebare poate avea mai multe răspunsuri bune. Ne-o demonstrează un băiețel de 6 ani. Altfel spus, un copil de 6 ani ne arată ce înseamnă gândirea divergentă. [meta_keywords] => gandire, divergenta, copiii de azi, nonconformiste, idei, creativ, baietel, 6 ani, raspuns, viral, problema, matematica, logica [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Se poate face educație cu dragoste în școală! Am dovada. [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/423/Se-poate-face-educa%C8%9Bie-cu-dragoste-%C3%AEn-%C8%99coal%C4%83!-Am-dovada./ [asociat_name2] => Cum a reușit o mamă să lipească aripile tăiate de o profesoară [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/521/Cum-a-reu%C8%99it-o-mam%C4%83-s%C4%83-lipeasc%C4%83-aripile-t%C4%83iate-de-o-profesoar%C4%83/ [publish_date] => 1485838800 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/525/rxP35JW.jpg ) [2] => Array ( [id] => 524 [nume] => Ceea ce urăști la ceilalți urăști, de fapt, la tine [descriere] =>

Ai putea să reflectezi. Ceea ce urăști la ceilalți urăști, de fapt, la tine. Ei doar îți arată ceea ce ai tu nevoie să vezi. Comportamentul lor te provoacă să-ți amintești cine ești tu. Să te trezești. Și să vindeci. Încearcă să te oprești din a-i eticheta, nu ajută la nimic, nici măcar pe tine să te eliberezi. Dacă ar fi atât de simplu,  la cât de mult țipăm, am fi fericiți, nu? Dar nu suntem.

 

Când crezi că oamenii din jurul tău, partenerul, copilul tău, mai ales, TREBUIE să se schimbe, ai putea avea nevoie să schimbi ceva la tine. Când afirmi cu tărie că al tău copil TREBUIE dus la psiholog, ai putea avea nevoie tu de cineva care să te ajute să te cunoști și accepți pe tine.

 

Copilul tău este o oglindă. Copilul tău este cea mai curată oglindă a ta. În loc să o oprești din a te oglindi, asumă-ți ceea ce vezi în ea, chiar privește-o cu recunoștința că ai, în sfârșit, oportunitatea de a te vedea prin ochii cei mai sinceri și dezinteresați de pe pământ.

 

Urăști că te minte copilul tău? Fă un exercițiu de sinceritate cu tine. Te-ai întrebat vreodată de ce te minte? Nu cumva s-a întâmplat să-ți spună un adevăr pe care tu n-ai fost pregătit să-l accepți? Nu cumva îl vrei perfect, așa cum te voiau mama și tatăl tău? Nu cumva, dorindu-ți să primești iubire, ai învățat să le arăți părinților tăi ceea ce ei puteau iubi cu ușurință? Poate că ai nevoie să te iubești tu pe tine, imperfect, cu bune și cu rele. Poate că ai nevoie să te întorci la copilul din tine și să-i vorbești cu blândețe. Încearcă. Apoi, ai putea să te duci la copilul tău și să-i spui că are voie să greșească și că-l iubești chiar și când o face. Eu cred că va înceta să te mai mintă.

 

A, și du-l la psiholog. Îl va ajuta și te va ajuta și pe tine, pentru că vei ajunge să vorbești despre tine. Când faci pace cu tine, când îți ești prieten, nu mai urăști nimic din ce face copilul tău pentru că, pur și simplu, nu mai face. Îți spun din propria experiență, dar o dovedește și fizica cuantică.

 

Sursa foto aici

[visible] => 1 [order] => 316 [updated_at] => 2017-01-30 13:53:17 [categorie] => 52 [data] => 1485752400 [meta_description] => Urăști că te minte copilul tău? Fă un exercițiu de sinceritate cu tine. Te-ai întrebat vreodată de ce te minte? Nu cumva s-a întâmplat să-ți spună un adevăr pe care tu n-ai fost pregătit să-l accepți? Nu cumva îl vrei perfect, așa cum te voiau mama și tatăl tău? Nu cumva, dorindu-ți să primești iubire, ai învățat să le arăți părinților tăi ceea ce ei puteau iubi cu ușurință? Poate că ai nevoie să te iubești tu pe tine, imperfect, cu bune și cu rele. Poate că ai nevoie să te întorci la copilul din tine și să-i vorbești cu blândețe. Încearcă. Apoi, ai putea să te duci la copilul tău și să-i spui că are voie să greșească și că-l iubești chiar și când o face. Eu cred că va înceta să te mai mintă. [meta_keywords] => minte, copil, urasti, fizica cuantica, experienta, oglinda, psiholog [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Cum a reușit o mamă să lipească aripile tăiate de o profesoară [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/521/Cum-a-reu%C8%99it-o-mam%C4%83-s%C4%83-lipeasc%C4%83-aripile-t%C4%83iate-de-o-profesoar%C4%83/ [asociat_name2] => Ce vrea copilul meu de la mine [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/523/Ce-vrea-copilul-meu-de-la-mine/ [publish_date] => 1485752400 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/524/urasti_pe_tine.jpg ) [1] => Array ( [id] => 523 [nume] => Ce vrea copilul meu de la mine [descriere] =>

Ce vrea de la mine?! Ce mai vrea?!, mă întrebam în timp ce pășeam pe vârfuri, fără să respir, înapoi spre patul meu și-l auzeam plângând. Iar. Nu îl întrebam direct, mi se părea o cruzime pentru un ghem de viață, de parcă nu simțea tot... Epuizasem toate motivele, citite și auzite, pentru care copiii se trezesc noaptea. Nu voia lapte, nu voia apă, schimbat era, nu îmboșcănat, nici prea cald în cameră, nu umezeală, nu lumină, nici întuneric beznă, nu gălăgie, ba și muzică clasică în surdină. Îl luam în brațe, îl puneam la sân și adormea. La mine în brațe, uita să se mai trezească. Iar eu uitam să mai și gândesc și-l rupeam de la căldura mamei, care mirosea a dragoste, și-l așezam din nou și din nou în pătuțul lui.

 

De ce faci așa?! a venit mai târziu. Și acest De ce faci așa?! purta încărcătura rușinii mele în fața lumii, sentimentului meu de vină că n-am reușit ca mamă și ascundea un discurs interior atât de amplu. Nu vreau să mint, se poate să-i fi și aruncat vreuna din replici: Mă vezi pe mine că lovesc? Unde ai învățat tu să lovești, să împingi, să țipi?! Ți-am explicat de atâtea ori, am spus și citit povești despre furie și manifestarea ei. De ce nu înțelegi?

 

Toate astea au fost începutul meu ca mamă, bine, și bună parte din continuare. Când încă mai credeam că lumea asta este un concurs cu premii. Olimpiadă, nu alta. Și concuram la toate disciplinele țintind aurul.

 

Pentru ce toate astea?! Cui folosește competiția asta acerbă între mame si între copii? Ce facem cu titlurile și medaliile? El nu le voia. Copilul meu nu avea nevoie să-i fiu învățătoare, antrenoare, medic. Avea nevoie de mine să fiu. Și să-i fiu mamă.

 

Dragostea de mamă e o forță cu care nu se poate pune nicio altă forță de pe pământ.

 

Când renunți la tot ce e în rest și-ți privești copilul cu sufletul, nu doar cu ochii, aia e dragostea de mamă. Dragostea de mamă liniștește, crește, vindecă. E totul!

 

De când sunt doar mamă, copilul meu e alt copil. De fapt, e el și atât. Nu mai are nimic de demonstrat, de câștigat, de atras. Are dragostea mea și le are pe toate.

 

Nu vreau să rămână abstract tot ce am zis. Doar mamă, pentru mine, înseamnă că am renunțat la toate ștachetele, la toate standardele, judecăți și prejudecăți. Nu mă mai compar cu nicio altă mamă, nu mai vreau să fiu vazută ca cel mai bun om. Nu mai vreau să mă iubească lumea, să mă valideze nimeni, nici ca om, nici ca mamă. Nu mai candidez. Nu-l mai compar pe el cu ceilalți, nu mai am nevoie să fie ca majoritatea.

 

Și-mi susțin copilul 100%, sunt acolo pentru el, oriunde are nevoie de mine și cum are el nevoie de mine. Am încredere în el, pentru că eu chiar cred în el, nu pentru că mi-a dovedit-o sau așteptând să o facă. Îl respect și îl ascult. Și învăț.

 

Toți ne naștem cu o forță a noastră. Cum să-ti spun eu?! Ca un rol. Trebuie doar să-l descoperim. Și, dacă nu o facem, uităm. Apoi, când suntem adulti, trebuie să ne aducem aminte. Înțelegi? Rareș, 6 ani și 10 luni, copilul căruia am învățat să-i fiu doar mamă.

 

Sursa foto aici

[visible] => 1 [order] => 315 [updated_at] => 2017-01-25 11:57:27 [categorie] => 52 [data] => 1485320400 [meta_description] => De când sunt doar mamă, copilul meu e alt copil. De fapt, e el și atât. Nu mai are nimic de demonstrat, de câștigat, de atras. Are dragostea mea și le are pe toate. Doar mamă, pentru mine, înseamnă că am renunțat la toate ștachetele, la toate standardele, judecăți și prejudecăți. Nu mă mai compar cu nicio altă mamă, nu mai vreau să fiu vazută ca cel mai bun om. Nu mai vreau să mă iubească lumea, să mă valideze nimeni, nici ca om, nici ca mamă. Nu mai candidez. Nu-l mai compar pe el cu ceilalți, nu mai am nevoie să fie ca majoritatea. [meta_keywords] => copil, majoritate, dragoste, de mama, incredere, respect, invatatoare, antrenoare, mama, nevoie, forta [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Inteligența emoțională, deși nepredată și nenotată în școală, este cheia reușitei școlare, în carieră, viață. Studiu TransformingEd. [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/457/Inteligen%C8%9Ba-emo%C8%9Bional%C4%83,-de%C8%99i-nepredat%C4%83-%C8%99i-nenotat%C4%83-%C3%AEn-%C8%99coal%C4%83,-este-cheia-reu%C8%99itei-%C8%99colare,-%C3%AE [asociat_name2] => De ce nu pot copiii să stea nemișcați pe scăunele sau în bănci și ce putem face. Informație de aur. [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/458/De-ce-nu-pot-copiii-s%C4%83-stea-nemi%C8%99ca%C8%9Bi-pe-sc%C4%83unele-sau-%C3%AEn-b%C4%83nci-%C8%99i-ce-putem-face.-Informa%C8%9Bie-de-aur./ [publish_date] => 1485320400 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/523/dragostea_de_mama.jpg ) [0] => Array ( [id] => 38 [nume] => A răbufnit la școală. [descriere] =>

Alexis e un copil bun. A suferit și suferă în continuare în urma divorțului dintre mine și tatăl lui. Avea numai 3 ani. Acum are 13 ani. Tatăl lui locuieste în alt oraș, are o parteneră care are, la rândul ei, un copil și, de curând, a părut încă un ingeraș din relația tatălui cu partenera sa.

 

Alexis își iubește tatăl, chiar dacă nu au avut o relație bună. Și tati îl iubește pe Alexis, fapt de necontestat. Dar noi, părinții lui, nefiind compatibili, nici stilul parental nu este compatibil. Tata are multe regului, căci are nevoie el, în viața lui, de ordine și regului, pe care le transferă copilului însă.

 

Tristețea și furia lui Alexis sunt legate de regulile pe care el le găsește incorecte. Un bun exemplu, tati nu a venit la ziua lui, pentru că a considerat că Alexis trebuie să meargă la el, să sarbătorească ziua cu el, tatăl lui, și cu familia lui, cea veche (părinți, frați, nepoți) și cea nouă (partenera, fetița acesteia și copilul lor). Asta este regula pentru a putea fi împreună de ziua lui. Dar Alexis îl voia pe tati doar pentru el, măcar de ziua lui. Tati oferă familiei lui prezența sa în fiecare zi. Alexis nu îl vede pe tati decât dacă merge el la tati sau dacă vine tati la el, cam la două saptămâni.

 

Și, de ziua lui, îl voia pe tati numai pentru el. Tati a refuzat să vină, iar Alexis s-a supărat. Suferă, nu i se pare drept, îl vrea pe tati și cum are el nevoie de el.

 

La școală, într-o pauză, Alexis a răbufnit! Victima a fost o doamnă care se plimba cu un bebe în cărucior, pe lângă școală, careia Alexis i-a adresat injurii, cuvinte murdare, reproducând cea mai urâtă înjurătură pe care a citit-o pe internet de pe telefonul unui coleg. Evident, mama, adică eu, a fost chemată la școală. Alexis era amenințat cu scăderea notei la purtare. Am explicat conjunctura, copilul meu și-a cerut scuze, eu mi-am cerut scuze, situația s-a aplanat. Dar relația cu tata, chiar dacă s-a reluat după câteva luni, va genera în continuare suferință, frustrări care îi afectează lui Alexis relațiile și situația școlară.

 

’Nu e corect’, vorba lui Alexis, să transformi un copil într-un adult. El va trebui să fie adultul în relația cu tata. Nu e corect! Iar eu, uneori, simt că nu mai am soluții... Ce pot să fac?

 

Sursa foto aici.

[data] => 1475035200 [autor] => Katona Marcela Măriuca [comments_number] => 0 [meta_title] => A răbufnit la școală. [meta_description] => Tristețea și furia lui Alexis sunt legate de regulile pe care el le găsește incorecte. Un bun exemplu, tati nu a venit la ziua lui, pentru că a considerat că Alexis trebuie să meargă la el, să sarbătorească ziua cu el, tatăl lui, și cu familia lui, cea veche (părinți, frați, nepoți) și cea nouă (partenera, fetița acesteia și copilul lor). Asta este regula pentru a putea fi împreună de ziua lui. Dar Alexis îl voia pe tati doar pentru el, măcar de ziua lui. Tati oferă familiei lui prezența sa în fiecare zi. [meta_keywords] => rabufnit, tristete, furie, tata, divort, familie, copil, adolescent, scoala, frustrare, relatie [visible] => 1 [order] => 20 [updated_at] => 2016-09-28 11:24:02 [autor_email] => marcela_kato@yahoo.com [autor_link] => [pic] => userfiles/experiente/38/rabufnirea_adolescent.jpg [experienta] => 1 ) )

Ultimele articole

Ce ar face iubirea acum?

Ce ar face iubirea acum?

Știi, îți ziceam într-o postare anterioară că am învățat de la copilul meu să-i fiu doar mamă . Adică să-l iubesc și atât. Azi, vreau să dezvolt.  ...
Trăiesc într-o normalitate a mea

Trăiesc într-o normalitate a mea

Era convingerea lor că-i ajută, credința sau, poate, speranța că-l vor considera un impuls și vor învăța măcar pentru a demonstra că merită nota, punctajul, admiterea, funcția...
Lecția 2 pe 2017, credința e la noi în cămăruță

Lecția 2 pe 2017, credința e la noi în cămăruță

    " E ploaie, e furtună, credința ne ajută. Miracolul e la noi în mână, iar credința e la noi în cămăruță. ", Rareș, 6 ani și...

Răspunsul creativ al unui băiețel de 6 ani la o problemă de matematică ar fi și răspunsul copilului meu

  Nu există răspuns corect și răspuns greșit. Aceeași întrebare poate avea mai multe răspunsuri bune. Ne-o demonstrează un băiețel de 6 ani. Altfel spus, un copil de 6 ani ne arată ce înseamnă gândirea divergentă. This is why my kid is going places.   În imagine, avem punctul 11 al unui test la matematică, o problemă cu două...
continuare
Publicat: 31.01.2017
0 comentarii

Ceea ce urăști la ceilalți urăști, de fapt, la tine

Ai putea să reflectezi. Ceea ce urăști la ceilalți urăști, de fapt, la tine. Ei doar îți arată ceea ce ai tu nevoie să vezi. Comportamentul lor te provoacă să-ți amintești cine ești tu. Să te trezești. Și să vindeci. Încearcă să te oprești din a-i eticheta, nu ajută la nimic, nici măcar pe tine să te eliberezi. Dacă ar fi atât de simplu,  la cât de mult...
continuare
Publicat: 30.01.2017
0 comentarii

Ce vrea copilul meu de la mine

Ce vrea de la mine?! Ce mai vrea?! , mă întrebam în timp ce pășeam pe vârfuri, fără să respir, înapoi spre patul meu și-l auzeam plângând. Iar. Nu îl întrebam direct, mi se părea o cruzime pentru un ghem de viață, de parcă nu simțea tot... Epuizasem toate motivele, citite și auzite, pentru care copiii se trezesc noaptea. Nu voia lapte,...
continuare
Publicat: 25.01.2017
0 comentarii

A răbufnit la școală.

Alexis e un copil bun. A suferit și suferă în continuare în urma divorțului dintre mine și tatăl lui. Avea numai 3 ani. Acum are 13 ani. Tatăl lui locuieste în alt oraș, are o parteneră care are, la rândul ei, un copil și, de curând, a părut încă un ingeraș din relația tatălui cu partenera sa.   Alexis își iubește tatăl, chiar...
continuare
Publicat: 28.09.2016
0 comentarii

Cele mai comentate articole

Jocuri pe care le fac cu Rareș când este furios.

Copilul meu este furios, iar eu nici măcar nu cunosc motivul. Nu, n-o să-mi spună niciodată ce supărare are în starea asta, de furie. Așa că îi iau ștecherul și-l conectez la sursă.   - Ce dră-guuuț ești. Drăgăluțul meu!Vino să te pup.   - Nuu, nu sunt drăguț și nu vreau să mă pupi. Acum, vreau doar să te fac proastă! Lasă-mă!   -...

Invatand cum sa fiu o mama buna

Consider ca greseala pe care o facem noi, parintii, este ca nu pornim de la premisa corecta fata de micut: noi apartinem copilului, nu copilul noua! Noi suntem "masinaria" prin care respira, simte, cunoaste, se dezvolta copilul nostru. Este o idee pe care am auzit-o de curand, m-a facut sa ma gandesc si sa analizez propriul comportament, ca mama.   Suntem lipsite...

Copilul meu este agresiv

Nu susțin educația prin pedeapsă, vreau ca micuțul meu să înțeleagă, din argumentele pe care i le dau, din experiențele lui proprii, ceea ce e bine și ceea ce nu este în regulă "să facă".     Pedeapsa nu-i explică micuțului unde a greșit și de ce este bine să nu mai "facă", doar teama de pedeapsă îl va motiva. Copilul, astfel...

Gradinita potrivita pentru copilul meu

Rareș a fost genul de bebeluș și copil foarte activ, foarte curios, temperamental. Nu a fost și nu este nici acum "fan somn", așa încât mă speria un pic gândul că va trebui să-l înscriem la grădiniță. Mă speria, de fapt, gândul că educatoarea nu va avea răbdare cu el, nu va rezona cu temperamentul copilului meu. Totodată, abia așteptam...

Prima zi la "gradinita cu Georgica"

Am ales o gradinita privata din perspectiva faptului ca o gradinita de stat nu are suficient personal.   Am vizitat 2 gradinite private, in incercarea noastra, neexperimentata, de a gasi gradinita potrivita. Prima gradinita privata la care am fost nu avea spatiu de joaca afara si am exclus-o. Apoi, am primit o recomandare de gradinita de la o doamna doctor pediatru, de...

Gradinita nepotrivita poate naste o trauma

Unii copii se adapteaza mai usor la o situatie noua, altii mai greu, la fel si adultii. Gradinita reprezinta una dintre situatiile noi la care trebuie sa se adapteze copilul, insa si parintele.   Adaptarea la gradinita nu este, in majoritatea cazurilor, usoara, insa aceasta difera, in toate privintele, in functie de multi factori: temperamentul copilului, dependenta...

Primul episod de febra al copilului meu - convulsii febrile

Primul episod de febra al copilului meu m-a marcat profund!   Rares avea 10 luni si 2 saptamani, era martie, dar iarna. Avea o stare febrila de 2 zile. Nu pot sa zic ce temperatura avea, ca nu a acceptat termometrul, nici macar termometrul-suzeta. Nu ardea, avea mainile mai fierbinti decat de obicei.   Trebuie sa recunosc ca eram o ignoranta, nu stiam nimic...

Cu convulsii febrile la Unitatea Primiri Urgențe (UPU) Constanța

Citeste inainte:  Primul episod de febra al copilului meu - convulsii febrile   Am ajuns cu bebelușul nostru la UPU Constanța. Ne-a preluat o asistentă care a început să țipe: " Convulsii febrile !" , l-a pus pe pat, l-a dezbrăcat, i-a administrat Diazepam Desitin soluție rectală, l-a luat în brațe și a început să fugă cu copilul meu...

Febra, timp de 3 zile, dupa criza de convulsii febrile

Citeste inainte: Cu convulsii febrile la Unitatea Primiri Urgente (UPU) Constanta     Spitalul era in carantina si nu putea intra nimeni, asa incat, de dimineata, a trebuit sa ma rog insistent de o asistenta, intrata atunci in tura, sa permita sotului sa intre. Nu mai puteam singura! Am simtit o eliberare fantastica in momentul in care mi-am vazut sotul intrand...

Am ales nastere naturala si am ajuns la cezariana

Toata sarcina m-am pregatit pentru o  nastere naturala si am ajuns sa nasc prin cezariana .   Pana de curand, sub influenta experientei personale, raspundeam tuturor mamicilor care ma intrebau: "Eu as alege, fara doar si poate, nasterea prin cezariana" . Insa experienta surorii mele mai mari a inclinat balanta covarsitor spre nastere naturala, insa...

Am dat nastere prin cezariana unui copil minunat

Am dat din cap si am reusit sa scot cuvintele: " Cu siguranta, cezariana !" Asta se intampla la orele 7 dimineata, miercuri, 19 mai 2010.   Aprecierea cu care il investisem pana atunci pe domnul doctor Eduard Balasa s-a transformat, in acele momente, in respect deosebit pentru omul Eduard Balasa . A stiut cum sa imbrace informatia pur medicala, astfel incat sa...

Invatand cum sa fiu o mama buna

Consider ca greseala pe care o facem noi, parintii, este ca nu pornim de la premisa corecta fata de micut: noi apartinem copilului, nu copilul noua! Noi suntem "masinaria" prin care respira, simte, cunoaste, se dezvolta copilul nostru. Este o idee pe care am auzit-o de curand, m-a facut sa ma gandesc si sa analizez propriul comportament, ca mama.   Suntem lipsite...

Cum ii "spui" copilului tau ce inseamna credinta adevarata, ce inseamna Dumnezeu?

In toamna aceasta, am ajuns in Bucovina si am vizitat si manastirile. Noi, romanii, avem un tezaur spiritual, arhitectural, pictoricesc, mostenit de la inaintasi, oameni cu care, cu adevarat, trebuie sa ne mandrim.   La manastirea Putna, vrand sa ies, cu Rares de mana, din biserica, m-a tintit locului o intamplare pe care nu o pot asocia cu sfintenia unui astfel de lacas...

Bunicii sunt ajutoare de pret pentru parinti si comori pentru copii

"Mami, eu sunt trist ca o sa-mi fie drag de mimi. Tati, sa-i facem lui mimi o casa langa noi!"  Acestea sunt cuvintele cu care ni s-a adresat Rares ieri, cand faceam bagajele pentru a ne intoarce acasa, si care au emotionat-o pe mimi ...   Mimi este mama mea si bunica lui Rares . "Mimi"este apelativul cu care Rares a inceput sa o strige, vrand...

Supă cremă bio de praz cu ciuperci pleurotus și fulgi de ovăz

Rețeta este pentru 4 porții și este cu adevărat delicioasă. Toate ingredientele sunt bio, iar supa cremă de praz cu ciuperci pleurotus și fulgi de ovăz este foarte hrănitoare și este printre preferatele băiețelului  meu.   Eu o prepar cu:   2 fire mari de praz 4 pălării de ciuperci pleurotus măricele 2 linguri rase de fulgi de ovăz bio 2 foi de...

Salată orientală vegetală cu roșii uscate bio

Salata asta orientală vegetală este "curcubeu pe cerul gurii", cum ar spune un bun prieten. Eu o prepar de mulți ani și, de fiecare dată, mă bucur de ea ca prima dată. La fel și soțul și copilul meu de 1 an și 2 luni. Este chiar mai bună decât salata orientală clasică, cu ou și  mult mai hrănitoare. Ingredientele sunt toate bio.   Pentru salata...

Salată de avocado cu ceapă pentru un mic dejun delicios sau o cină bogată

2 avocado 1 ceapă mică jumătate de lămâie mică 1 lingură semințe decorticate de cânepă 1 lingură fulgi de drojdie inactivă 1 vârf de linguriță sare de Himalaya un praf de piper alb   Întâi de toate, avocado trebuie să fie de culoarea maro. Noi îl cumpărăm verde și îl introducem într-o pungă de...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!