Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine
Array
(
    [6] => Array
        (
            [id] => 549
            [nume] => Ce faci doar pentru tine și sufletul tău?
            [descriere] => 

- Cum ești cu tine?, m-a întrebat după jumătate de oră.

- Sunt bine.

- Uite, trage o carte. Și mi-a întins un evantai.

- „De ce te prefaci că îți este bine?, am citit tare. Nod în gât, semn că au atins ceva vorbele. Mi-a venit să plâng. Dar am zâmbit. O am și acum:

 

 

- Ce faci pentru tine?, a continuat.

- Sunt mamă!, mi-am venit în fire și am răspuns aproape imediat, convinsă că era lozul câștigător.

- Ce faci doar pentru tine și sufletul tău?

- ... Nu știu acum. Trebuie să mă gândesc... E adevărat că puține!

 

 

Toată ziua le-am căutat pe alea puținele. Adevarul era că Nimic!

 

Pe atunci, credeam că a fi mamă presupune ca femeia din mine să fie mai puțin importantă. Ca și cum una ar exclude-o pe cealaltă. E o nebunie. De la mama aveam asta. Ea, o vreme, lungă vreme, a trăit prin noi, copiii ei. Eram cam singura ei bucurie. Ne-a dat nouă multe, păstrându-și puțin spre nimic pentru ea. Am fost și suntem foarte unite și, până în momentul ăla, nici nu mă gândisem că raiul legăturii noastre ar fi fost și mai rai dacă mama era fericită cu ea, nu doar cu noi. Era, cumva, normalitatea de a fi mamă.

 

M-a ajutat să caut. Mi-am amintit că ne-o doream, eu și sora mea mai mare, fericită. Pur și simplu, pluteam în zilele în care o simțeam noi, cu adevărat și independemt de noi, fericită. Cânta prin casă. Zâmbea fără motiv. Ea se declara mereu așa, dar noi știam, ei bine, simțeam. Așa și Rareș al meu!

 

Eram atât de obosită. Încă nu dormeam nopțile. Rareș mă solicita 24 din 24. De fapt, el căuta siguranța privirii mele, protecția brațelor mele, căldura glasului meu. Mă căuta pe mine bine cu mine, fericită independent de el. Îmi căuta rezervorul de energie bună. Ori, era gol.

 

Noi, femeile, avem în noi multă iubire de oferit, care înseamnă forță. Când devenim mame, forța noastră crește. Uite, tu de ce ești în stare pentru puiul tău? Eu, una, sunt în stare să mut munții. Plec cu ei în spate, dacă-mi propun. Ei bine, asta avem noi. Și când simțim că nu mai putem, tot putem. Dar asta nu ține la nesfârșit. Iubirea e infinită, e adevărat, dar e nevoie și de energie care să o pompeze. Și energia vine din ce facem noi pentru noi și sufletul nostru.

 

Dacă nu-mi dai dreptate, nu-i nimic. Măcar te-am făcut să cauți. În plus, nimic nu-i general valabil și eu nu sunt o expertă, doar o altă mamă.

 

Sursa foto aici.

[visible] => 1 [order] => 341 [updated_at] => 2017-06-21 15:55:07 [categorie] => 64 [data] => 1498017600 [meta_description] => Noi, femeile, avem în noi multă iubire de oferit, care înseamnă forță. Când devenim mame, forța noastră crește. Uite, tu de ce ești în stare pentru puiul tău? Eu, una, sunt în stare să mut munții. Plec cu ei în spate, dacă-mi propun. Ei bine, asta avem noi. Și când simțim că nu mai putem, tot putem. Dar asta nu ține la nesfârșit. Iubirea e infinită, e adevărat, dar e nevoie și de energie care să o pompeze. Și energia vine din ce facem noi pentru noi și sufletul nostru. Dacă nu-mi dai dreptate, nu-i nimic. Măcar te-am făcut să cauți. În plus, nimic nu-i general valabil și eu nu sunt o expertă, doar o altă mamă. [meta_keywords] => energie, prefaci, bine, energie buna, suflet [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Cum am învățat eu să răspund comportamentului urât al copilului meu. Iubire necondiționată [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/388/Cum-am-%C3%AEnv%C4%83%C8%9Bat-eu-s%C4%83-r%C4%83spund-comportamentului-ur%C3%A2t-al-copilului-meu.-Iubire-necondi%C8%9Bionat%C4%83/ [asociat_name2] => Cum și-a învățat o mamă din Rusia fetița să scrie. Metoda mi se pare genială! [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/400/Cum-%C8%99i-a-%C3%AEnv%C4%83%C8%9Bat-o-mam%C4%83-din-Rusia-feti%C8%9Ba-s%C4%83-scrie.-Metoda-mi-se-pare-genial%C4%83!/ [publish_date] => 1498017600 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/549/ce_faci_pentru_suflet.jpg ) [5] => Array ( [id] => 548 [nume] => Imunitatea nu crește de la un sirop pe care îl dăm copilului când este bolnav (P) [descriere] =>

Nici de la o cură izolată cu un aliment minune, sau de la o îmbrățișare doar atunci când este febril sau în suferință, cu ochișorii plecați și nicidecum printr-o igienă strictă. Imunitatea înseamnă mult mai mult de atât. Si veți înțelege totul din ceea ce veti citi mai departe.

 

Întrebările frecvente ale mamelor, numărul în creștere al copiilor cu alergii, statisticile îngrijorătoare privind obiceiurile nesănătoase ale gravidelor, încă rata scăzută a alăptării în România, întâlnirile cu părinții din 15 orașe ale țării pe tema dezvoltării creierului copiilor și lipsa unor informații clare despre ce înseamnă imunitatea au determinat Aptamil să inițieze Campania Mai rezistent în primii 3 ani de viață.

 

Nu este prima campanie Aptamil, dar este de departe cea mai ambițioasă, propunându-și să ajute părinții să înțeleagă acest concept care, pentru mulți, este unul străin și complicat, imunitatea. Totodată, campania este una de conștientizare a părinților că imunitatea nu crește printr-o minune, nici peste noapte, ci se construiește în timp, fiind rezultatul unui cumul de factori și alegeri.

 

Susțin acest proiect curajos, „Mai rezistent în primii 3 ani de viață”, pentru că ajută copiii României, prin informarea corectă și completă a părinților lor privind startul pe care i-l dau în viață, să fie sănătoși fizic, intelectual și emotional și să ajungă, astfel, adulți bine cu ei înșiși, dar mai ales pentru că am cunoscut oamenii care au pus suflet în implementarea și derularea lui.

 

Acestea sunt câteva din imaginile de la întâlnirea bloggerilor de parenting și Aptamil România:

 

 

Alături au avut o echipă de 6 medici (medic pediatru, alergolog, nutritionist, consultant in alaptare, ginecolog, neonatolog), cu care au creat conținut relevant transpus în limbajul mamelor, care să explice importanța construirii imunității în primii 3 ani de viață și care să dărâme câteva din miturile construirii imunității:

 

  • Copilul va avea o imunitate optimă într-un mediu permanent steril. „Gelurile anti-bacteriene, spălatul excesiv pe mâini, regulile de igienă excesivă în casă nu pot duce decât la un sistem imunitar fragil, iar copilul va fi mult mai vulnerabil la infecții. Imunitatea copilului este în dezvoltare. La naștere, bebelușul are cea mai mare parte a imunitătii asigurată de anticorpii care trec de la mamă. Acești anticorpi, în jurul vârstei de 1 an, dispar, iar copilul trebuie să se bazeze pe propria imunitate. Cu fiecare contact cu germenii din mediul înconjurător, imunitatea învață să reacționeze, făcând astfel față agresiunilor ulterioare.” (Dr. Irina Antonescu, medic specialist pediatru, membru al Academiei Europene de Pediatrie)
  • Răcelile din primul an de colectivitate, dovadă a unei imunități deficitare. „Copiii, după vârsta de 6 luni, încep să răcească. Un număr de 6-8 răceli pe an este normal, însă, în primul an de colectivitate, acest număr poate să fie mai mare fără să ne speriem. Învățând copilul să se spele pe mâini, să mănânce echilibrat, să aibă un program de somn corect, vom avea un copil care va reacționa mai bine la răcelile de la grădiniță.” (Dr. Irina Antonescu, medic specialist pediatru, membru al Academiei Europene de Pediatrie).
  • A răcit copilul pentru că l-am scos afară. „Este de preferat să alegem un loc de joacă în exterior, pentru că cei mici sunt mai protejați, dat fiind faptul că razele ultraviolete scad concentrația de virusuri și bacterii din aer.” (Dr. Irina Antonescu, medic specialist pediatru, membru al Academiei Europene de Pediatrie)
  • Nu introducem deloc în diversificarea copiilor cu risc de alergii alimentele alergene. „Copilul cu alergie se va diversifica exact ca un copil normal, doar alimentele intens alergene, cum sunt oul și peștele, se vor introduce mai târziu, undeva în jurul vârstei de 1 an. De asemenea, glutenul nu va fi prima optiune în diversificare, dar vârsta la care se va introduce nu va fi mult peste vârsta de 8 luni. În ceea ce privește alimentele alergene, le vom introduce treptat după vârsta de 1 an, în cantități moderate. Este foarte important de menționat: cu cât introducem mai târziu un aliment alergen, cu atât riscul de a dezvolta o alergie este mai mare și, atunci, nu trebuie să ne fie frică de ele.” (Dr. Irina Antonescu, medic specialist pediatru, membru al Academiei Europene de Pediatrie)
  • Prea multă vitamina C afectează sănătatea copilului.  „Vitamina C nu se poate stoca și nici sintetiza de către corpul uman, așadar alimentația joacă un rol esențial. Vitamina A, C, D, prebioticele au un rol important în dezvoltarea imunității, fierul și iodul în dezvoltarea creierului. Organizația mondială a sănătății recomandă pentru copilul cu vârsta între 1 și 3 ani un aport de:
  • Vitamina A – 400 de micrograme/zi. 100 de grame de morcov crud sau cartof dulce gătit înseamnă peste 2000 de micrograme de vitamina A.
  • Vitamina D – 5 micrograme/zi. 100 de grame de somon asigură 40 de micrograme de vitamina D.
  • Vitamina C – 15 miligrame/zi. 100 de grame de ardei gras asigură peste 150 de miligrame de vitamina C.
  • Fier – 7 miligrame/zi. 100 de grame de carne de vită asigură 3 miligrame de fier.” (Dr. Luiza Pârvu, consultant în nutriție, diabet și boli metabolice)

 

Un copil mai rezistent înseamnă un copil cu o imunitate puternică. Dar imunitatea nu crește de la un sirop pe care îl dăm copilului când este bolnav. Nici de la o cură izolată cu un aliment minune, sau de la o îmbrățișare doar atunci când este febril sau în suferință, cu ochișorii plecați și nicidecum printr-o igienă strictă. Imunitatea înseamnă mult mai mult de atât. Ea se construiește încă din perioada intrauterină și, apoi, mai ales în primii 3 ani de viață.

 

Sistemul imunitar este compus dintr-o echipă de celule, proteine, ţesuturi şi organe care luptă pentru starea noastră optimă de sănătate. Altfel spus, imunitatea este rezistenţa la agenţi şi substanţe infecţioase şi non-infecţioase cu proprietăţi străine față de organismul nostru.

 

Când un astfel de străin pătrunde în organismul copiilor, sistemul lor imunitar sau de apărare trimite „soldați cu scuturi și arme”, iar curajul și forța acestora sunt date de: anticorpii din laptele matern, muultă mișcare, o alimentație echilibrată (din care să nu lipsească vitaminele, mineralele,  grăsimile "bune", probioticele), un program de somn adecvat vârstei, o igienă sănătoasă (atenție, nu excesivă!), expunere controlată la soare. Și, adaug eu din experiența mea de mamă, îmbogățite de dragostea necondiționată a părinților si disponibilitatea lor emoțională. Aș îndrăzni mai mult de atât si aș vorbi despre energia gândurilor și cuvintelor părinților, despre minunea care este convingerea unei mame că puiul ei este perfect sănătos. Aș vorbi despre legătura sfântă dintre privirea recunoscatoare a unei mame și ochii copilului ei, despre cum cel puțin o îmbrățișare cu dragoste de trei ori pe zi crește imunitatea copilului. Nu e din cărți, am trăit-o eu și am tot povestit-o.

 

[visible] => 1 [order] => 340 [updated_at] => 2017-06-14 20:04:26 [categorie] => 52 [data] => 1497412800 [meta_description] => Un copil mai rezistent înseamnă un copil cu o imunitate puternică. Dar imunitatea nu crește de la un sirop pe care îl dăm copilului când este bolnav. Nici de la o cură izolată cu un aliment minune, sau de la o îmbrățișare doar atunci când este febril sau în suferință, cu ochișorii plecați și nicidecum printr-o igienă strictă. Imunitatea înseamnă mult mai mult de atât. Sistemul imunitar este compus dintr-o echipă de celule, proteine, ţesuturi şi organe care luptă pentru starea noastră optimă de sănătate. Altfel spus, imunitatea este rezistenţa la agenţi şi substanţe infecţioase şi non-infecţioase cu proprietăţi străine față de organismul nostru. [meta_keywords] => aptamil, romania, campanie, mai rezistent in primii 3 ani de viata, imunitate, luiza parvu, Irina Antonescu, medic, specialist, mame, imunitate puternica, copil rezistent, raceli repetate, colectivitate [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Cum am învățat eu să răspund comportamentului urât al copilului meu. Iubire necondiționată [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/388/Cum-am-%C3%AEnv%C4%83%C8%9Bat-eu-s%C4%83-r%C4%83spund-comportamentului-ur%C3%A2t-al-copilului-meu.-Iubire-necondi%C8%9Bionat%C4%83/ [asociat_name2] => Dacă eu pot, și tu poți, și oricine care se vrea înapoi. Eu voi fi lângă tine, dacă vei avea nevoie. #puterearelațiilor [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/397/Dac%C4%83-eu-pot,-%C8%99i-tu-po%C8%9Bi,-%C8%99i-oricine-care-se-vrea-%C3%AEnapoi.-Eu-voi-fi-l%C3%A2ng%C4%83-tine,-dac%C4%83-vei-avea-nevoie.-#puterearelațiil [publish_date] => 1497412800 [autor] => 1 [advertorial] => 1 [pic] => userfiles/articole/548/campanie_aptamil_imunitate.jpg ) [4] => Array ( [id] => 547 [nume] => Nu e de la ei la noi, ci de la noi la ei [descriere] =>

Copilul tău nu doarme, mușcă, lovește, nu mănâncă, țipă, refuză, se tăvălește, se comportă urât cu fratele mai mic,  face crize? Știu cât e de provocatoare fiecare zi a ta de mamă. Știu că sunt experiențe care vin peste tine de-a valma și că, de multe ori, doar le faci față. Alteori, nici măcar atât. Îți spun, nu ești suma experiențelor de zi cu zi, ci rezultatul lor. În fiecare zi, înveți ceva. Cu fiecare zi, crești si copilul tău crește odată cu tine.

 

Nu te judeca aspru după o izbucnire. Nu te-ai născut mamă, ai devenit. Doar observă ce a provocat-o și folosește-ți resursele să rămâi la tine, la ce simți tu, la ce poți face mai bine tu. Nu te arunca să te cerți cu soarta, cu partenerul, să găsești vinovat timpul, stresul.

 

În niciun caz, copilul. El e tot numai suflet încă. Simte și manifestă. Va învăța, încet-încet, de la tine în primul rând, cum să scoată afară tumultul de emoții care-l năvălește, fără să-si facă rău sau să rănească. La fel cum a învățat să meargă. Nu există copii care vor să facă rău, nici să supere sau să controleze. Există copii care vor iubire, atenție, siguranță. Apropo de siguranță, copiii chiar au nevoie de limite, puse cu blândețe, desigur, dar limite. Nu stiu cum să explic altfel decât prin ce am înțeles eu din ochișorii lui Rareș când i-am zis Nu pentru prima dată: În sfârșit, mă vezi!  Apoi, s-a răzvrătit, a încercat chiar să mă lovească și a sfârșit într-un plâns lung, întâi, departe de mine, apoi, la mine în brațe.

 

Nu e de la ei la noi. N-are cum. Nu sunt ei buni și înțelepți întâi și venim noi și le hrănim bunătatea și înțelepciunea cu dragostea noastră pentru ei. Ar fi fost prea simplu să fie așa. (Eu mărturisesc acum, într-adevăr, în bătaia soarelui de după furtună, că nu regret nicio secundă rebeliunea, încăpățânarea, bateriile mereu pline, crizele de plâns, refuzurile, accesele de furie ale copilului meu. Le văd oportunități de învățare, și pentru mine, și pentru el.)

 

E de la noi la ei, dar de la noi bine cu noi! Noi vedem în ei ce frați buni sunt, ce iubitori, curioși, profunzi, creativi, sinceri sunt. Noi îi privim mândri și recunoscători pentru minunea din ei. Și îi iubim pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce fac (mai ales dacă se comportă urât!), cu o dragoste fără limite, condiționări, rușini. Și ei manifestă siguranța iubirii noastre. Ei, cumva, sunt (și) proiecția gândurilor noastre, concretizarea cuvintelor pe care le folosim în raport cu ei.

 

Și să nu crezi că eu vorbesc de undeva de sus, că nu e așa, sunt încă pe drum. Doar că am depășit faza crizelor de furie, de plâns, de căutare a iubirii necondiționate. Vedem ce-o mai fi...

[visible] => 1 [order] => 339 [updated_at] => 2017-06-13 13:12:28 [categorie] => 53 [data] => 1497326400 [meta_description] => E de la noi la ei. Noi suntem bine cu noi. Noi îi privim mândri și recunoscători pentru minunea din ei. Și îi iubim pentru ceea ce sunt, nu pentru ceea ce fac (mai ales dacă se comportă urât!), cu o dragoste fără limite, condiționări, rușini. Și ei manifestă siguranța iubirii noastre. Ei, cumva, sunt și proiecția gândurilor noastre, concretizarea cuvintelor pe care le folosim în raport cu ei. [meta_keywords] => manifestare, copii, iubire, proiectie, ganduri, crize, [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Când mă trezesc zâmbind [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/538/C%C3%A2nd-m%C4%83-trezesc-z%C3%A2mbind/ [asociat_name2] => Desenul nu este doar talent, ci chiar o formă de inteligență [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/545/Desenul-nu-este-doar-talent,-ci-chiar-o-form%C4%83-de-inteligen%C8%9B%C4%83/ [publish_date] => 1497326400 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/547/iubire_copil.jpg ) [3] => Array ( [id] => 546 [nume] => Curând, e iunie. Și nu mai [descriere] =>

Ori eu, în mai, pentru că e MAI și pentru că în ultima zi din aprilie am împlinit 35, mi-am propus să nu MAI. Scurt, să nu mai uit cine sunt!

 

Să nu mă mai țină pe loc fricile. Cu cele pe care le pot privi în afara mea am făcut pace, cu înălțimea, adâncul apei, întunericul, șerpuitoarele, morții și or mai fi și altele asemenea, pe care le am acum la degetul mic. Dar eu vorbesc de alea însămânțate subtil și demult de o mamă care s-a sacrificat permanent pentru ceilalți și nici acum nu poate să zică nu, de un tată cu multe răni, de o bunică cu frica lui Dumnezeu, de o învățătoare în cursa ei spre glorie, de o societate care „normalizează”... La început, mi-a părut până în măduva oaselor că e ceva în neregulă cu mine (ce zic, la început?!), sentiment care m-a însoțit mult din viață și care m-a înghiontit mereu să ascund. Așa am ajuns să uit cine sunt.

 

Înțelegi? Eu cu mine mai am să (re)leg o prietenie adevărată. Adică să-mi vorbesc cu blândețe, să-mi respect părerile, accept stările, să mă gândesc la mine însămi ca la cea mai bună prietenă, așa cum mă aveam în prima copilărie. Și mai am puțin din mai. Dar mă grăbesc. Și mă arunc în exerciții de a spune nu când simt să refuz și-mi vine natural să accept. E anevoios și cine m-a auzit de curând spunând nu cel mai probabil că a simțit că nu e autentic, dar mai am de lucru. Mai am din mai.

 

Mai am să-mi găsesc curajul să fiu eu însămi în fața oamenilor pe care nu-i cunosc. Să mă dezbrac de presiunea de a plăcea, natural, la fel cum dau jos din cuier, în primăvară, haina de iarnă. Îi admir pe oamenii care o fac și mă las inspirată de curajul lor. Și mă arunc și eu, că altfel nu pot, recunosc. Și scriu așa cum simt, ca acum, fără să șterg nimic, promit mie. La fel, ca un hei-rup și ca și cum aș fi o altă persoană care îmi organizează agenda, îmi notez un eveniment la Constanța. O zi în care să mă vad față în față cu oamenii, să facem schimb de impresii și emoții. Și să o ascultăm pe Oana Moraru. Prin toamnă. Să fie sfârșit de septembrie, scriu, ca să rămână scris. Mâine, mă întâlnesc cu ea și revin cu detalii.

 

Mai am să mă arăt așa cum sunt și cum gândesc tuturor. Nu sunt un om obișnuit. O iau pe arătură, cum ar spune unii. Sunt spirituală, nu religioasă. Cred în miracole si în Dumnezeul din mine. Cred în a visa. Cred în energia pe care o produc emoțiile mele. Cred că pot să schimb realitatea mea cu forța inimii. Cred că nimic nu e întâmplător și că tot ce trăiesc mă ajută, tot, chiar și experiențele care vin cu o mare încărcătură, sau mai ales acelea. Cred că orice problemă are o rezolvare. Cred că viața e un drum de parcurs cu zâmbetul pe buze. Nu mai cred în tipare. Nici în standarde. Nimic nu trebuie! Curând, e iunie. Și nu MAI!.

[visible] => 1 [order] => 338 [updated_at] => 2017-05-16 13:37:26 [categorie] => 64 [data] => 1494907200 [meta_description] => Curând, e iunie. Și nu mai! Ori eu, în mai, pentru că e MAI și pentru că în ultima zi din aprilie am împlinit 35, mi-am propus să nu MAI. Scurt, să nu mai uit cine sunt! [meta_keywords] => mai, iunie, nu mai, oana moraru, eveniment constanta [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Inteligența emoțională, deși nepredată și nenotată în școală, este cheia reușitei școlare, în carieră, viață. Studiu TransformingEd [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/457/Inteligen%C8%9Ba-emo%C8%9Bional%C4%83,-de%C8%99i-nepredat%C4%83-%C8%99i-nenotat%C4%83-%C3%AEn-%C8%99coal%C4%83,-este-cheia-reu%C8%99itei-%C8%99colare,-%C3%AE [asociat_name2] => Cum și-a învățat o mamă din Rusia fetița să scrie. Metoda mi se pare genială! [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/400/Cum-%C8%99i-a-%C3%AEnv%C4%83%C8%9Bat-o-mam%C4%83-din-Rusia-feti%C8%9Ba-s%C4%83-scrie.-Metoda-mi-se-pare-genial%C4%83!/ [publish_date] => 1494907200 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/546/aura.JPG ) [2] => Array ( [id] => 545 [nume] => Desenul nu este doar talent, ci chiar o formă de inteligență [descriere] =>

„Mami, creierul meu e ca o casă cu subsol și mansardă. Eu, la școală, când fac adunări și scăderi, trebuie să cobor la subsol, de fiecare dată. Și este foarte obositor. În plus, acolo e întuneric. Când desenez, stau la mansardă, unde e multă lumină și mă pot concentra mai bine. Înțelegi de ce desenez eu mereu?”, Rareș, 7 ani, într-o discuție în care îl rugam să nu mai deseneze în timpul orelor și să fie atent.

 

După ce l-am eliberat din strânsoarea îmbrățișării pline de recunoștință și emoție de mamă rămasă fără cuvinte, am început să mă gândesc mult la acest aspect. Cum să nu înțeleg?! Ba înțeleg foarte bine. Cei care conduc sistemul nostru de învățământ încă nu pot înțelege că, la fel cum sunt diferiți fizic, copiii sunt diferiți și în interior, inclusiv la nivelul creierului. Și că percep, pot înțelege și învăța despre lume la fel de multe, dar în moduri diferite. Norocul multor copii este că mai sunt dascăli precum doamna învățătoare Anca Emandii, care înțelege și, cu mijloacele puține pe care le oferă sistemul, reușește să facă să ajungă informația diferit la copii diferiți.

 

Altfel, ne-am obișnuit să numim, simplu, TALENT abilitatea unui copil de a reproduce o realitate prin desen sau pictură,  sau genialitate, dacă aceasta atinge performanța, dar nu inteligență. Ei bine, e tot INTELIGENȚĂ! Am citit, exact când aveam nevoie, articolul Tu ştii ce tip de inteligenţă are copilul tău? și am aprofundat subiectul.

 

A scris prima dată despre asta Howard Gardner, profesor la Harvard, în 1983. Teoria inteligențelor multiple a numit-o și este teoria care demonstrează că există mai multe tipuri de inteligență, toate la fel de valoroase, dar diferite prin modul în care creierul procesează informația.

 

Howard Gardner diferențiază 8 tipuri de inteligență, în funcție de modalitatea prin care un copil poate să învețe, adică creierul lui procesează informația cel mai eficient: inteligența verbal-lingvistică, inteligența logico-matematică, inteligența vizual-spațială, inteligența corpului, inteligența muzical-ritmică, inteligența interpersonală, inteligența personală (intrapersonală) și inteligența naturalistă.

 

Copiii cu inteligență verbal-lingvistică pot comunica ușor ceea ce gândesc, învață rapid și firesc o limbă străină, învăța vorbind. Inteligența logico-matematică este specifică celor care sunt buni la matematică, logică, care preferă jocurile care presupun răbdare, atenție și gândire de ansamblu. Inteligența vizual-spațială este caracteristică celor care văd în spațiu, observă detaliile și le pot reprezenta în imaginație și pe o coală de hârtie cu mare acuratețe. Kinestezicii își folosesc cu mare ușurință corpul, inteligența muzicală îi definește pe copiii care au sensibilitate față de sunete și ritm și pot realiza combinații complexe de sunete, inteligența interpersonală vorbește despre copiii empatici și „cititori” ai starii de spirit a celorlați, inteligența intrapersonală este specifică celor care au toate șansele să dezvolte o carieră în domeniile care descriu și ajută psihicul uman, iar inteligența naturalistă descrie tipul exploratorului.

 

Conform acestei teorii, „noi toți suntem capabili să cunoaștem lumea prin cuvinte și comunicare, analiză logico-matematică, reprezentare spațială, gândire artistică, cu ajutorul corpului, prin înțelegerea celorlalți oameni sau prin cunoașterea a ceea ce suntem noi înșine. Diferența stă în puterea acestor inteligențe și în modul în care aceste inteligențe sunt invocate și combinate pentru a îndeplini diferite sarcini, a rezolva diverse probleme și a progresa în domenii variate.”, declară profesorul. Si mai spune că „aceste diferențe provoacă sistemul educațional actual, care presupune că toată lumea poate învăța aceleași informații în același mod și că o măsură uniformă și unviversală este suficientă pentru a testa învățarea elevilor”, împlicit inteligența lor, simt eu să adaug.

 

Rareș al meu este pasionat de desen și pictură. Acestea sunt doar câteva din mafifestările lui artistice:

 

 

Este pasionat de natura și toate ale ei, de mișcare sub toate formele ei. Iar informarmația care ajunge la el pe canalul lui, pe „la mansardă”, cum spune el, rămâne toată viața și este conectată rapid și complex cu toate celelalte informații. Am și testat. Dacă-l întreb cât fac 5+7, stă ceva să se gândească si-l simt că face efort să stea concentrat. Dacă ne jucăm pase cu mingea de la unul la altul și îi pun aceeași întrebare, răspunde aproape ca și cum răspunsul aștepta întrebarea. Sigur că fac 12. 5+5 fac 10 și-am mai pus încă 2. La fel, când operația matematică o are reprezentată ca un desen. Este inteligent, nu doar talentat, dar creierul lui folosește o altă modalitate de a întelege și învăța. Atât!

 

Am scris acest articol pentru Revista Școlii Gimnaziale nr. 38 "Dimitrie Cantemir" Constanța (nr. 2/2016-2017).

 

[visible] => 1 [order] => 337 [updated_at] => 2017-05-09 11:19:18 [categorie] => 60 [data] => 1494302400 [meta_description] => Cei care conduc sistemul nostru de învățământ încă nu pot înțelege că, la fel cum sunt diferiți fizic, copiii sunt diferiți și în interior, inclusiv la nivelul creierului. Și că percep, pot înțelege și învăța despre lume la fel de multe, dar în moduri diferite. Norocul multor copii este că mai sunt dascăli precum doamna învățătoare Anca Emandii, care înțelege și, cu mijloacele puține pe care le oferă sistemul, reușește să facă să ajungă informația diferit la copii diferiți. [meta_keywords] => inteligenta, diferiti, copii, teoria inteligentelor multiple, howard gardner, creier, invatare, inteligenta vizual-spatiala, verbal-lingvistica, naturalista, inetrpersonala, intrapersonala, a corpului, muzicala [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Cum a reușit o mamă să lipească aripile tăiate de o profesoară [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/521/Cum-a-reu%C8%99it-o-mam%C4%83-s%C4%83-lipeasc%C4%83-aripile-t%C4%83iate-de-o-profesoar%C4%83/ [asociat_name2] => Inteligența emoțională, deși nepredată și nenotată în școală, este cheia reușitei școlare, în carieră, viață. Studiu TransformingEd. [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/457/Inteligen%C8%9Ba-emo%C8%9Bional%C4%83,-de%C8%99i-nepredat%C4%83-%C8%99i-nenotat%C4%83-%C3%AEn-%C8%99coal%C4%83,-este-cheia-reu%C8%99itei-%C8%99colare,-%C3%AE [publish_date] => 1494302400 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/545/IMG_6178.JPG ) [1] => Array ( [id] => 544 [nume] => Cum putem să-i învățăm pe copii ce sunt prietenia, familia, generozitatea și alte valori, fără să le dăm definiții (P) [descriere] =>

Nu mi-am petrecut nici măcar o oră din viața copilului meu să-i vorbesc despre familie, prietenie, generozitate, loialitate în termeni care să definească aceste valori. Dar Rareș știe ce înseamnă una, ce înseamnă cealaltă, mi-a dovedit-o încă de când era mult mai mic. „Eu o iubesc pe mami foarte mult pentru că și mami simt că mă iubește pe mine foarte mult!”, a fost răspunsul lui surpriză (și care nu m-a impresionat numai pe mine!) la întrebarea de 8 martie de la grădiniță: „De ce o iubești tu pe mami?”.

 

Acum câteva zile, pentru un video de promovare a noului serial de desene animate educative, despre care am să vă povestesc mai multe imediat, l-am întrebat, fără discuții prealabile, ce înțelege el prin familie și răspunsul lui m-a făcut mândră de ce i-am arătat că înseamnă familia: „Înțeleg oameni care se iubesc între ei așa cum sunt și sunt prieteni.”

 

Pentru că noi nu modelăm, le suntem copiilor noștri modele. La asta se rezumă educația. Dacă pornim de la premisa că am primit diamante de șlefuit și ne facem schița de unde să tăiem și ce să păstrăm, am pornit greșit, cred eu. Ei, copiii noștri, vor fi, peste 25 de ani, ceea ce văd că suntem noi acum. Valorile și le însușesc fiind întâi observatori, abia apoi actori. Chiar și în fața ecranelor suntem datori să ne însoțim copiii, să fim un fel de liant între ceea ce le provoacă imaginația și realitate. Desenele animate pot fi o bună sursă de învățare, mai ales când există lângă un părinte care râde, se entuziasmează, se minunează.

 

Este convingerea mea. Pot să vorbesc o veșnicie despre asta și nu mă satur. Și mă bucur când cunosc și ascult oameni ale căror gânduri și credințe despre creșterea copiilor vibrează pe aceeași frecvență cu ale mele.

 

De aceea, am sorbit fiecare cuvânt al Monicăi Reu, Preşedintele Asociaţiei pentru Comunicare Nonviolentă şi trainer certificat al Center for Nonviolent Communication, invitată la „petrecerea părinților” de aseară, de la evenimentul de lansare a desenelor animate „Aventurile lui Dino”. Partea aceasta, recunosc, mi-a plăcut cel mai mult.

 

Copiilor, însă, le-a plăcut proiecția cu primele 4 episoade din „Aventurile lui Dino”, noul serial de desene animate produs de Danonino, difuzat exclusiv online, pentru că cele patru personaje (Dino, Kika, Cacau si Lip) nu sunt numai amuzante, dar se și aventurează în misiuni care mai de care mai interesante și care le pun la încercare curajul, prietenia, imaginația, loialitatea sau perseverența. Și le-a mai plăcut mult, dar muult, petrecerea dată în cinstea lor, și ei pirați ai lui Dino. S-au distrat pe cinste împreună cu pirați și piratese. Pe Rareș abia l-am luat înapoi acasă. Vă convingeți din fotografiile de la fața locului.

 

Și, deși aș fi zis că Aventurile lui Dino sunt pentru copii mai mici, Rareș m-a rugat azi să ne mai uităm împreună, ca aseară, la evenimentul de lansare (îl priveam cu coada ochiului și chicotea când râdeam și eu cu el la câte o poznă a prietenilor lui Dino), la desene. Și am zis că da, doar că trebuie să așteptam până mâine dimineață, sâmbătă, când va fi premiera.

 

Aventurile lui Dino” cuprinde 20 de episoade, câte 2 episoade difuzate în fiecare săptămână, sâmbătă dimineața, pe canalul de Youtube și LIVE pe pagina de Facebook Danonino.

 

Garantez că vor plăcea tuturor copiilor aventurierii Dino, Kika, Cacau și Lip și misiunile lor. Abonați-vă la canalul de Youtube (așa, nu aveți cum să le ratați) și urmăriți și voi împreună cu cei mici, în fiecare sâmbătă, începând de mâine dimineață, episoade noi și educative.

 

 

 

[visible] => 1 [order] => 336 [updated_at] => 2017-05-05 19:16:54 [categorie] => 60 [data] => 1493956800 [meta_description] => „Aventurile lui Dino” cuprinde 20 de episoade, câte 2 episoade difuzate în fiecare săptămână, sâmbătă dimineața, pe canalul de Youtube și LIVE pe pagina de Facebook Danonino. Garantez că vor plăcea tuturor copiilor aventurierii Dino, Kika, Cacau și Lip și misiunile lor. Abonați-vă la canalul de Youtube (așa, nu aveți cum să le ratați) și urmăriți și voi împreună cu cei mici, în fiecare sâmbătă, începând de mâine dimineață, episoade noi și educative. [meta_keywords] => invatare, valori, familie, Dino, aventurile lui Dino, prieteni, Kika, Cacay, Lip, desene educative, desene copii mici, desen educativ, 3 ani [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Dacă privești un copil cu gândul că va înflori, el va începe să înflorească! Sfat pentru dascăli. [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/471/Dac%C4%83-prive%C8%99ti-un-copil-cu-g%C3%A2ndul-c%C4%83-va-%C3%AEnflori,-el-va-%C3%AEncepe-s%C4%83-%C3%AEnfloreasc%C4%83!-Sfat-pentru-dasc%C4%83li./ [asociat_name2] => Tehnologia nu este rea în sine, ci modul cum o folosim, cât o folosim și unde o situăm în timpul petrecut cu copilul [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/542/Tehnologia-nu-este-rea-%C3%AEn-sine,-ci-modul-cum-o-folosim,-c%C3%A2t-o-folosim-%C8%99i-unde-o-situ%C4%83m-%C3%AEn-timpul-petrecut-cu-copilul/ [publish_date] => 1493956800 [autor] => 1 [advertorial] => 1 [pic] => userfiles/articole/544/18360869_1305901606153121_730298273_n.jpg ) [0] => Array ( [id] => 38 [nume] => A răbufnit la școală. [descriere] =>

Alexis e un copil bun. A suferit și suferă în continuare în urma divorțului dintre mine și tatăl lui. Avea numai 3 ani. Acum are 13 ani. Tatăl lui locuieste în alt oraș, are o parteneră care are, la rândul ei, un copil și, de curând, a părut încă un ingeraș din relația tatălui cu partenera sa.

 

Alexis își iubește tatăl, chiar dacă nu au avut o relație bună. Și tati îl iubește pe Alexis, fapt de necontestat. Dar noi, părinții lui, nefiind compatibili, nici stilul parental nu este compatibil. Tata are multe regului, căci are nevoie el, în viața lui, de ordine și regului, pe care le transferă copilului însă.

 

Tristețea și furia lui Alexis sunt legate de regulile pe care el le găsește incorecte. Un bun exemplu, tati nu a venit la ziua lui, pentru că a considerat că Alexis trebuie să meargă la el, să sarbătorească ziua cu el, tatăl lui, și cu familia lui, cea veche (părinți, frați, nepoți) și cea nouă (partenera, fetița acesteia și copilul lor). Asta este regula pentru a putea fi împreună de ziua lui. Dar Alexis îl voia pe tati doar pentru el, măcar de ziua lui. Tati oferă familiei lui prezența sa în fiecare zi. Alexis nu îl vede pe tati decât dacă merge el la tati sau dacă vine tati la el, cam la două saptămâni.

 

Și, de ziua lui, îl voia pe tati numai pentru el. Tati a refuzat să vină, iar Alexis s-a supărat. Suferă, nu i se pare drept, îl vrea pe tati și cum are el nevoie de el.

 

La școală, într-o pauză, Alexis a răbufnit! Victima a fost o doamnă care se plimba cu un bebe în cărucior, pe lângă școală, careia Alexis i-a adresat injurii, cuvinte murdare, reproducând cea mai urâtă înjurătură pe care a citit-o pe internet de pe telefonul unui coleg. Evident, mama, adică eu, a fost chemată la școală. Alexis era amenințat cu scăderea notei la purtare. Am explicat conjunctura, copilul meu și-a cerut scuze, eu mi-am cerut scuze, situația s-a aplanat. Dar relația cu tata, chiar dacă s-a reluat după câteva luni, va genera în continuare suferință, frustrări care îi afectează lui Alexis relațiile și situația școlară.

 

’Nu e corect’, vorba lui Alexis, să transformi un copil într-un adult. El va trebui să fie adultul în relația cu tata. Nu e corect! Iar eu, uneori, simt că nu mai am soluții... Ce pot să fac?

 

Sursa foto aici.

[data] => 1475035200 [autor] => Katona Marcela Măriuca [comments_number] => 0 [meta_title] => A răbufnit la școală. [meta_description] => Tristețea și furia lui Alexis sunt legate de regulile pe care el le găsește incorecte. Un bun exemplu, tati nu a venit la ziua lui, pentru că a considerat că Alexis trebuie să meargă la el, să sarbătorească ziua cu el, tatăl lui, și cu familia lui, cea veche (părinți, frați, nepoți) și cea nouă (partenera, fetița acesteia și copilul lor). Asta este regula pentru a putea fi împreună de ziua lui. Dar Alexis îl voia pe tati doar pentru el, măcar de ziua lui. Tati oferă familiei lui prezența sa în fiecare zi. [meta_keywords] => rabufnit, tristete, furie, tata, divort, familie, copil, adolescent, scoala, frustrare, relatie [visible] => 1 [order] => 20 [updated_at] => 2016-09-28 11:24:02 [autor_email] => marcela_kato@yahoo.com [autor_link] => [pic] => userfiles/experiente/38/rabufnirea_adolescent.jpg [experienta] => 1 ) )

Ultimele articole

Ce faci doar pentru tine și sufletul tău?

Ce faci doar pentru tine și sufletul tău?

- Cum ești cu tine? , m-a întrebat după jumătate de oră. - Sunt bine. - Uite, trage o carte. Și mi-a întins un evantai. - „ De ce te prefaci că...
Imunitatea nu crește de la un sirop pe care îl dăm copilului când este bolnav (P)

Imunitatea nu crește de la un sirop pe care îl dăm copilului când este bolnav (P)

Nici de la o cură izolată cu un aliment minune, sau de la o îmbrățișare doar atunci când este febril sau în suferință, cu ochișorii plecați și nicidecum printr-o igienă...
Nu e de la ei la noi, ci de la noi la ei

Nu e de la ei la noi, ci de la noi la ei

Copilul tău nu doarme, mușcă, lovește, nu mănâncă, țipă, refuză, se tăvălește, se comportă urât cu fratele mai mic,  face crize? Știu cât e de provocatoare fiecare...

Curând, e iunie. Și nu mai

Ori eu, în mai, pentru că e MAI și pentru că în ultima zi din aprilie am împlinit 35, mi-am propus să nu MAI. Scurt, să nu mai uit cine sunt!   Să nu mă mai țină pe loc fricile. Cu cele pe care le pot privi în afara mea am făcut pace, cu înălțimea, adâncul apei, întunericul, șerpuitoarele, morții și or mai fi și altele asemenea, pe...
continuare
Publicat: 16.05.2017
0 comentarii

Desenul nu este doar talent, ci chiar o formă de inteligență

„Mami, creierul meu e ca o casă cu subsol și mansardă. Eu, la școală, când fac adunări și scăderi, trebuie să cobor la subsol, de fiecare dată. Și este foarte obositor. În plus, acolo e întuneric. Când desenez, stau la mansardă, unde e multă lumină și mă pot concentra mai bine. Înțelegi de ce desenez eu mereu?” , Rareș, 7 ani,...
continuare
Publicat: 09.05.2017
0 comentarii

Cum putem să-i învățăm pe copii ce sunt prietenia, familia, generozitatea și alte valori, fără să le dăm definiții (P)

Nu mi-am petrecut nici măcar o oră din viața copilului meu să-i vorbesc despre familie, prietenie, generozitate, loialitate în termeni care să definească aceste valori. Dar Rareș știe ce înseamnă una, ce înseamnă cealaltă, mi-a dovedit-o încă de când era mult mai mic. „Eu o iubesc pe mami foarte mult pentru că și mami simt că mă iubește pe...
continuare
Publicat: 05.05.2017
0 comentarii

A răbufnit la școală.

Alexis e un copil bun. A suferit și suferă în continuare în urma divorțului dintre mine și tatăl lui. Avea numai 3 ani. Acum are 13 ani. Tatăl lui locuieste în alt oraș, are o parteneră care are, la rândul ei, un copil și, de curând, a părut încă un ingeraș din relația tatălui cu partenera sa.   Alexis își iubește tatăl, chiar...
continuare
Publicat: 28.09.2016
0 comentarii

Cele mai comentate articole

Jocuri pe care le fac cu Rareș când este furios.

Copilul meu este furios, iar eu nici măcar nu cunosc motivul. Nu, n-o să-mi spună niciodată ce supărare are în starea asta, de furie. Așa că îi iau ștecherul și-l conectez la sursă.   - Ce dră-guuuț ești. Drăgăluțul meu!Vino să te pup.   - Nuu, nu sunt drăguț și nu vreau să mă pupi. Acum, vreau doar să te fac proastă! Lasă-mă!   -...

Invatand cum sa fiu o mama buna

Consider ca greseala pe care o facem noi, parintii, este ca nu pornim de la premisa corecta fata de micut: noi apartinem copilului, nu copilul noua! Noi suntem "masinaria" prin care respira, simte, cunoaste, se dezvolta copilul nostru. Este o idee pe care am auzit-o de curand, m-a facut sa ma gandesc si sa analizez propriul comportament, ca mama.   Suntem lipsite...

Copilul meu este agresiv

Nu susțin educația prin pedeapsă, vreau ca micuțul meu să înțeleagă, din argumentele pe care i le dau, din experiențele lui proprii, ceea ce e bine și ceea ce nu este în regulă "să facă".     Pedeapsa nu-i explică micuțului unde a greșit și de ce este bine să nu mai "facă", doar teama de pedeapsă îl va motiva. Copilul, astfel...

Gradinita potrivita pentru copilul meu

Rareș a fost genul de bebeluș și copil foarte activ, foarte curios, temperamental. Nu a fost și nu este nici acum "fan somn", așa încât mă speria un pic gândul că va trebui să-l înscriem la grădiniță. Mă speria, de fapt, gândul că educatoarea nu va avea răbdare cu el, nu va rezona cu temperamentul copilului meu. Totodată, abia așteptam...

Prima zi la "gradinita cu Georgica"

Am ales o gradinita privata din perspectiva faptului ca o gradinita de stat nu are suficient personal.   Am vizitat 2 gradinite private, in incercarea noastra, neexperimentata, de a gasi gradinita potrivita. Prima gradinita privata la care am fost nu avea spatiu de joaca afara si am exclus-o. Apoi, am primit o recomandare de gradinita de la o doamna doctor pediatru, de...

Gradinita nepotrivita poate naste o trauma

Unii copii se adapteaza mai usor la o situatie noua, altii mai greu, la fel si adultii. Gradinita reprezinta una dintre situatiile noi la care trebuie sa se adapteze copilul, insa si parintele.   Adaptarea la gradinita nu este, in majoritatea cazurilor, usoara, insa aceasta difera, in toate privintele, in functie de multi factori: temperamentul copilului, dependenta...

Primul episod de febra al copilului meu - convulsii febrile

Primul episod de febra al copilului meu m-a marcat profund!   Rares avea 10 luni si 2 saptamani, era martie, dar iarna. Avea o stare febrila de 2 zile. Nu pot sa zic ce temperatura avea, ca nu a acceptat termometrul, nici macar termometrul-suzeta. Nu ardea, avea mainile mai fierbinti decat de obicei.   Trebuie sa recunosc ca eram o ignoranta, nu stiam nimic...

Cu convulsii febrile la Unitatea Primiri Urgențe (UPU) Constanța

Citeste inainte:  Primul episod de febra al copilului meu - convulsii febrile   Am ajuns cu bebelușul nostru la UPU Constanța. Ne-a preluat o asistentă care a început să țipe: " Convulsii febrile !" , l-a pus pe pat, l-a dezbrăcat, i-a administrat Diazepam Desitin soluție rectală, l-a luat în brațe și a început să fugă cu copilul meu...

Febra, timp de 3 zile, dupa criza de convulsii febrile

Citeste inainte: Cu convulsii febrile la Unitatea Primiri Urgente (UPU) Constanta     Spitalul era in carantina si nu putea intra nimeni, asa incat, de dimineata, a trebuit sa ma rog insistent de o asistenta, intrata atunci in tura, sa permita sotului sa intre. Nu mai puteam singura! Am simtit o eliberare fantastica in momentul in care mi-am vazut sotul intrand...

Am ales nastere naturala si am ajuns la cezariana

Toata sarcina m-am pregatit pentru o  nastere naturala si am ajuns sa nasc prin cezariana .   Pana de curand, sub influenta experientei personale, raspundeam tuturor mamicilor care ma intrebau: "Eu as alege, fara doar si poate, nasterea prin cezariana" . Insa experienta surorii mele mai mari a inclinat balanta covarsitor spre nastere naturala, insa...

Am dat nastere prin cezariana unui copil minunat

Am dat din cap si am reusit sa scot cuvintele: " Cu siguranta, cezariana !" Asta se intampla la orele 7 dimineata, miercuri, 19 mai 2010.   Aprecierea cu care il investisem pana atunci pe domnul doctor Eduard Balasa s-a transformat, in acele momente, in respect deosebit pentru omul Eduard Balasa . A stiut cum sa imbrace informatia pur medicala, astfel incat sa...

Invatand cum sa fiu o mama buna

Consider ca greseala pe care o facem noi, parintii, este ca nu pornim de la premisa corecta fata de micut: noi apartinem copilului, nu copilul noua! Noi suntem "masinaria" prin care respira, simte, cunoaste, se dezvolta copilul nostru. Este o idee pe care am auzit-o de curand, m-a facut sa ma gandesc si sa analizez propriul comportament, ca mama.   Suntem lipsite...

Cum ii "spui" copilului tau ce inseamna credinta adevarata, ce inseamna Dumnezeu?

In toamna aceasta, am ajuns in Bucovina si am vizitat si manastirile. Noi, romanii, avem un tezaur spiritual, arhitectural, pictoricesc, mostenit de la inaintasi, oameni cu care, cu adevarat, trebuie sa ne mandrim.   La manastirea Putna, vrand sa ies, cu Rares de mana, din biserica, m-a tintit locului o intamplare pe care nu o pot asocia cu sfintenia unui astfel de lacas...

Bunicii sunt ajutoare de pret pentru parinti si comori pentru copii

"Mami, eu sunt trist ca o sa-mi fie drag de mimi. Tati, sa-i facem lui mimi o casa langa noi!"  Acestea sunt cuvintele cu care ni s-a adresat Rares ieri, cand faceam bagajele pentru a ne intoarce acasa, si care au emotionat-o pe mimi ...   Mimi este mama mea si bunica lui Rares . "Mimi"este apelativul cu care Rares a inceput sa o strige, vrand...

Supă cremă bio de praz cu ciuperci pleurotus și fulgi de ovăz

Rețeta este pentru 4 porții și este cu adevărat delicioasă. Toate ingredientele sunt bio, iar supa cremă de praz cu ciuperci pleurotus și fulgi de ovăz este foarte hrănitoare și este printre preferatele băiețelului  meu.   Eu o prepar cu:   2 fire mari de praz 4 pălării de ciuperci pleurotus măricele 2 linguri rase de fulgi de ovăz bio 2 foi de...

Salată orientală vegetală cu roșii uscate bio

Salata asta orientală vegetală este "curcubeu pe cerul gurii", cum ar spune un bun prieten. Eu o prepar de mulți ani și, de fiecare dată, mă bucur de ea ca prima dată. La fel și soțul și copilul meu de 1 an și 2 luni. Este chiar mai bună decât salata orientală clasică, cu ou și  mult mai hrănitoare. Ingredientele sunt toate bio.   Pentru salata...

Salată de avocado cu ceapă pentru un mic dejun delicios sau o cină bogată

2 avocado 1 ceapă mică jumătate de lămâie mică 1 lingură semințe decorticate de cânepă 1 lingură fulgi de drojdie inactivă 1 vârf de linguriță sare de Himalaya un praf de piper alb   Întâi de toate, avocado trebuie să fie de culoarea maro. Noi îl cumpărăm verde și îl introducem într-o pungă de...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!