Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Nume copii
Array
(
    [6] => Array
        (
            [id] => 472
            [nume] => O super gustare pentru bibici, o super înghețată pentru cei mici 
            [descriere] => 

 

 

Când a venit propunerea Nutricia, am simțit o ușoară emoție. Era în sufletul meu bucurie, entuziasm. Doar aveam să prepar o rețetă sănătoasă cu cerealele Aptamil, cu experiența unei mame care a bifat diversificarea. Dar mai încolțea ceva. N-am știut de unde vine acel ceva, inițial. L-am pus pe seama faptului că eu nu am mai făcut o rețetă pentru un bebeluș de 5 ani și. Dar nu, era vorba despre emoția care îmbrăca starea mea din perioada diversificării, a unei mame începătoare, aflată permanent în criză de timp, alergată mai ceva ca la maraton, pusă pe hrănit copilul după carte, cu multe întrebări și puține răspunsuri, care a reușit să transforme masa copilului într-un stres. Mi-am dat seama abia în timp ce preparam rețeta pe care am să ți-o împărtășesc și ție. Acum, am fost atât de relaxată! Așa să fii și tu.

 

L-am convocat și pe ajutorul meu de preț, Rareș, care, când a auzit că facem o rețetă  pentru bebeluși, a cam strâmbat din nas. Eu nu mai sunt bebeluș demult și n-o să gust, să știi. Te ajut, că ți-am promis, dar să nu cumva să-mi ceri să și mănânc!, mi-a zis. Atunci, am hotărât să improvizez și ce a ieșit o să te încânte cu siguranță dacă ai și un copil trecut de bebelușeală.

 

O super gustare pentru bibici cu cerealele Aptamil și fructe proaspete de sezon, pe care am transformat-o în super înghețată pentru cei mici. Ca printr-o magie!

 

Am ales pentru rețeta noastră, din cele 5 sortimente de cereale Aptamil, varianta 7 Cereale cu Pronutravi2, recomandată bebelușilor după vârsta de 6 luni. Apropo, știai că cerealele Aptamil nu au zahar adaugat, ci doar zaharuri prezente in mod natural in cereale?  Și sunt bogate în Fier, Iod, vitamina C și vitamina D, elemente ce contribuie la funcționarea normală a sistemului imunitar și la dezvoltarea armonioasă a creierului bebelușului, alături de dragostea ta necondiționată.

 

Gustarea se pregătește foarte rapid, mai ales dacă o vei prepara cu lapte matern, și este sănătoasă și gustoasă. Eu am ales să folosesc lapte de caju, nouă ne place mult. Și am să vă spun mai jos și cum îl preparăm. 

 

 

Ingrediente pentru gustarea de bibici cu cereale și fructe:

  • 2 lingurițe de cereale Aptamil 7 Cereale
  • 100 ml. lapte de caju (sau lapte matern, sau lapte formulă)
  • 1 banană
  • 6-7 căpșune mari foarte coapte/ 6-7 linguri cu vârf ce cireșe cărora le-am scos sâmburii în prealabil (Noi am făcut ambele rețete: una cu căpșune, alta cu cireșe)
  • 1 linguriță ulei de cocos încălzit la aburi

 

 

Am introdus totul în blender și ne-am bucurat, apoi, de o gustare cu gust proaspăt de fructe, dulce fără pic de zahăr adăugat și foarte sănătoasă. Rareș n-a rezistat și a gustat și el. Nu știa dacă să confirme savoarea sau să se mențină anti mâncare de bebeluși. A luat și a doua linguriță, ca să poată să-și facă o părere, l-a servit și pe tati.

 

Vreau să menționez că fiecare copil mănâncă în ritmul lui propriu și se dezvoltă în același ritm. De aceea, cantitățile te rog să le reglezi tu după nevoile copilului tău, nu invers.

 

 

Laptele de caju l-am preparat înainte din:

  • 130 g de caju crud, ținut în apă plată cel puțin 3 ore pentru hidratare
  • 600 ml apă plată
  • 4 curmale, ținute și ele la hidratat în prealabil
  • un praf de scorțișoară
  • un praf de vanilie pudră
  • un praf de sare

 

 

Am introdus în blender ingredientele cu un sfert din cantitatea de apă și am blenduit până s-a transformat într-o cremă fină, apoi, am adăugat restul de apă și am blenduit din nou. Și gata! Am obținut un litru de lapte delicios din caju crud.

 

Acum, să vorbim despre surpriza pentru cei mici. Înghețată! Îmmm, a ieșit o înghețată de vis! Bine, noi nici nu ne-am limitat, am dat curs și preferințelor pentru ciocolată, dar o ciocolată sănătoasă și foarte aromată. Am adăugat îngrediente permise copiilor mici, dar mai mari de 1 an.

 

 

Înghețată de căpșune sau de cireșe:

  • 2 lingurițe de cereale Aptamil 7 Cereale
  • 100 ml lapte de caju
  • 1 banană foarte coaptă (din aceea galbenă cu pete maronii), tăiată în bucățele și congelată
  • 2-3 lingurițe de miere (sau mai multă miere, în funcție de preferințe)
  • 8-9 căpșune mari sau 8-9 linguri de cireșe fără sâmburi, scoase de la congelator și ele
  • 2-3 lingurițe de smântână pentru friscă (opțional, pentru o înghețată mai cremoasă)

 

 

Am introdus totul în blender și am blenderuit până ce s-a transformat într-o cremă spumoasă. Am pus compoziția în formele noastre drăguțe din silicon și le-am introdus în congelator. După cum vezi în imagini, am umplut până la jumătate formele de silicon. Noi am ales cantitatea aceasta pentru că n-am rezistat să nu facem o înghețată combinată cu ciocolată și cu muuuultă aromă.

 

 

 

Înghețată de ciocolată cu mentă sau busuioc

  • 2 lingurițe de cereale Aptamil
  • 150 ml lapte de caju
  • 1 banană bine copată, tăiată în bucățele și congelată
  • 4 lingurițe cu vârf de Karob (pudră de roșcove). Karobul înlocuiește cu succes pudra de cacao în alimentația copiilor, având un indice glicemic mult mai scăzut, calorii puține și mulți antioxidanți. Pe lângă asta, vitamine și minerale. Are un gust ușor diferit de cel al pudrei de cacao ar fi ideal să obișnuiești copilul de mic cu acest înlocuitor sănătos al pudrei de cacao.
  • 3-4 lingurițe de miere (după preferințe)
  • 1-2 lingurițe zeamă de lămâie
  • frunze de busuioc proaspăt sau frunze de mentă proaspătă (noi am pus multe și bine am făcut). N-am încercat varianta combinată, dar aștept păreri de la tine, dacă încerci tu.
  • 3 lingurițe de smântănă pentru friscă (opțional)

 

 

Le-am blenderuit pe toate până ce am obținut o cremă foarte fină. Am tot gustat între timp și am mai adăugat miere sau frunze de busuioc ori mentă. Apoi, am scos de la congelator înghețata de fructe și am completat jumătățile celor 12 forme de silicon (6 de inghețată cu căpșune, 6 de înghețată cu cireșe) cu înghețată de ciocolată, jumătate cu mentă, jumătate cu busuioc.

 

 

Așa am obținut un desert de vară, gustos, foarte sănătos, un curcubeu de arome!

 

 

 

Mulțumesc, Nutricia, pentru că m-ai provocat să mă întorc la perioada bebelușeniei și am reușit să transform starea de stres (pe alocuri, de panică), care mă bântuia în relația cu alimentația bebelușului meu, într-o veselie!

 

[visible] => 1 [order] => 265 [updated_at] => 2016-06-24 11:52:41 [categorie] => 61 [data] => 1466740800 [meta_description] => O super gustare pentru bibici cu cerealele Aptamil și fructe proaspete de sezon, pe care am transformat-o în super înghețată pentru cei mici. Ca printr-o magie! Mulțumesc, Nutricia, pentru că m-ai provocat să mă întorc la perioada bebelușeniei și am reușit să transform starea de stres (pe alocuri, de panică), care mă bântuia în relația cu alimentația bebelușului meu, într-o veselie! [meta_keywords] => cereale, aptamil, fara zahar, vitamine, minerale, diversificare, sanatoasa, gustare, bebelusi, bibici, fructe de sezon, lapte caju, caju crud, ingrediente, inghetata, ciocolata, pudra de karob, roscove, menta, busuioc, reteta [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Supă cremă bio de praz cu ciuperci pleurotus și fulgi de ovăz [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/379/Sup%C4%83-crem%C4%83-bio-de-praz-cu-ciuperci-pleurotus-%C8%99i-fulgi-de-ov%C4%83z/ [asociat_name2] => Prajitura fara lapte, cu mere [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/218/Prajitura-fara-lapte,-cu-mere/ [publish_date] => 1466740800 [autor] => Aura Angheliu [pic] => userfiles/articole/472/IMG_3989.jpg ) [5] => Array ( [id] => 471 [nume] => Dacă privești un copil cu gândul că va înflori, el va începe să înflorească! Sfat pentru dascăli. [descriere] =>

Tu ce vezi când te uiți la grădina ta de flori în prag de primăvară, când încă nu este înflorită? Nu-i așa că poți să-ți imaginezi inflorescența? Nu-i așa că te vezi cu ochii minții între petele de culoare și valurile de parfum? Nu-i așa că o îngrijești cu gândul că va înflori?

 

De acest gând au nevoie și copiii din partea celor care îi îngrijesc. Mereu pozitiv și mereu optimist. Au nevoie de cineva care să se uite la ei, încă niște semințe, cu siguranța că vor înflori. De asta, de lumină și de apă au nevoie. Și ei vor începe să înflorească!

 

Acesta este crezul meu. A fost un mare Uau! când am citit că perspectiva mea, în calitate de mamă implicată, este și convingerea argumentată a unui specialist. Mary Beth Hewitt este expert în probleme de educație și coordonatotul programului Choices, dezvoltat pentru Wayne-Finger Lakes BOCES in Newark, New York. Programul este adresat dascălilor și tuturor celor care doresc să interacționeze eficient cu elevii cu probleme sociale, emoționale și de comportament.

 

Mary Beth Hewitt vorbește, în articolul pe care l-am citit și recitit de câteva ori, cu atâta bucurie, speranță și entuziasm, încât am hotărât să îl traduc, despre necesitatea perspectivei pozitive în modelarea comportamentelor copiilor. Mi-ar plăcea să știu că va ajunge sub ochii tuturor dascălilor. Și al părinților, pentru că ei sunt primii dascăli ai copiilor lor. Iată ce spune ea:

 

"De ce unii dintre dascăli reușesc în relația cu toți elevii și alții ajung să renunțe, pe parcurs, la unii dintre ei? Eu am convingerea că cei cu reușite se concentrează pe ceea ce face bine copilul, având o perspectivă optimistă. Acești educatori văd dincolo de problemă, concentrându-se pe soluție.

 

De multe ori, în timpul unei consultații, educatorii pot să-mi spună absolut tot ce face greșit un copil:

 

'NICIODATĂ, nu stă cuminte în scaun!'

'Vorbește MEREU!'

'Nu-și îndeplinește NICIODATĂ sarcinile!'

 

Și, când întreb ce face bine copilul, se blochează. La fel, când îi întreb pe adulți ce nu îi place copilului să facă, răspunsul vine imediat: 'Nu este interesat de citit, de premii' etc. Iar, când le cer să-mi spună ce îi place copilului să facă, mă lovește aceeași grimasă blocată.

 

Nu mă înțelege greșit, și eu, la rândul meu, am purtat discuții cu consultanți în educație și le vorbeam și eu despre problemele de comportament ale elevilor mei. Este atât de la îndemână să vorbim despre probleme, pentru că ele sunt atât de evidente. Doar știți, roata care scârțâie mai tare este unsă cu ulei prima. Hai să recunoaștem, vezi imediat când un copil are o problemă de comportament. De asemenea, știi ce nu-i place unui copil pentru că acesta îți spune sau face remarci din care îți dai seama: 'Nu mă interesează!' sau 'Asta e o prostie!'

 

Deși, într-un fel, este de ajutor să aflăm ce nu poate sau nu-i place să facă unui copil, să ne concentrăm atenția pe asta nu-l ajută câtuși de puțin. Putem să alegem. Ori rămânem blocați pe problemă, ori ne gândim la soluție. Să vorbim despre ce nu poate sau nu-i place unui copil nu ne ajută deloc să aflăm ce poate sau ce îi place să facă. Nici măcar un obiect nu se repară doar privindu-l și dacă ne plângem că s-a spart și nu mai are valoare.

 

Imaginează-ți că lucrezi cu un individ care întâmpină mari greutăți fizice, sau în a vorbi, a-și mișca membrele, chiar în a se deplasa. În condițiile acestea, stai în fața unui consultant și îi spui: 'Nu știu ce să mă mai fac cu el. Nu-și îndeplinește NICIODATĂ sarcinile. Îmi întrerupe MEREU orele.'

 

Ți se pare ridicol, nu? Ce mi se pare mie cu totul interesant este că oamenii, atunci când interacționează cu persoane cu dizabilități, își mută automat atenția de la ce nu pot să facă pe ce pot să facă aceștia. O persoană cu paralizie cerebrală n-ar putea să vorbească, sau să-și coordoneze brațele, dar poate că ar putea să urmărească cu privirea. Ei bine, în situația aceasta, se dezvoltă un program care să o ajute în comunicare, bazându-se pe mișcările ochilor. Oamenii care lucrează cu astfel de dizabilități sunt forțați să se concentreze exclusiv pe ceea ce poate pacientul, în loc să se plângă de efectele dizabilității sale. De asemenea, se concentrează pe ceea ce ei (coordonatorii) pot să controleze.

 

Mai mult, aceștia fac demersuri să schimbe mediul care îl înconjoară pe pacient, astfel încât acesta să-i satisfacă nevoile, nu așteaptă ca pacientul să se poată adapta mediului.

 

Mulți au considerat această concentrare pe ceea ce poate un individ un reper și în educație. Dascălii s-ar putea raporta la fel la elevii cu probleme de învățare, comportamentale sau emoționale. Iar focusarea pe ceea ce face bine copilul este o perspectivă optimistă asupra situației.

 

Frumusețea este în ochii privitorului. La fel, și comportamentul urât.

 

Într-o zi, m-am dus să asist la o clasă a unei învățătoare în primul an. Înainte de începerea orelor, am discutat cu ea și mi-a spus că problema ei cea mai mare este un anume elev care nu ar vrea să facă nimic, care ar căuta în mod constant atenție, impertinent și sfidător. Psihologul școlii îi dăduse o listă de observare pe care ea să o completeze, dar nu avusese timp. M-a rugat să observ eu comportamentul elevului.

 

În primele 30 de minute, am văzut că a stat liniștit pe scaun, și-a îndeplinit sarcinile, a fost atent 29 din cele 30 de minute. Apoi, s-a dat jos de pe scaun ca să-și ascută creionul, i-a ținut partea unei colege, care era vizibil necăjită de alți colegi, spunându-le acestora: 'Lăsați-o în pace. Nu-i amuzant.' Le-am văzut pe ambele acțiuni pozitive ale elevului: ascuțirea creionului pentru a putea să lucreze mai departe și susținerea unui coleg de clasă adesea tachinat, ceea ce reprezintă un act de curaj.

 

De asemenea, am observat comportamentul învățătoarei. A stat în fața clasei, citind de pe o foaie, aceeași pe care elevii o aveau pe bănci. În primele 3 de minute, ea a adus mustrări mai multor elevi pentru un comportament în afara sarcinilor și nicio recunoaștere a unor comportamente pozitive. A emis 3 declarații de laudă pentru răspunsuri corecte și 7 mustrări pentru răspunsuri greșite. În mod surprinzător, 4 dintre mustrările pentru răspuns greșit au fost pentru un elev care a avut cel mai frumos comportament în raport cu ora de curs.

 

După ce elevii au părăsit clasa, am avut posibilitatea să vorbim. 'Deci, ce părere ai?', m-a întrebat. Gândindu-mă la comportamentul copilului în cauză într-un sens pozitiv, am întărit: 'Acesta este comportamentul lui obișnuit?' 'Da', mi-a replicat ea, 'Adică, câteodată este mai rău de atât, dar, da acesta este un comportament obișnuit al lui. Ai văzut ce îngrozitor este? S-a oprit din sarcină, s-a dat jos de pe scaun și a țipat la alți colegi.'

 

Poate te întrebi cum se poate ca doi indivizi care observă același elev să aibă percepții atât de diferite. În vreme ce învățătoarea strângea probe pentru a-și întări convingerea că el este un copil cu probleme de comportament, eu căutam argumente pentru convingerea mea, că este ceva ce face bine acel copil. Ține de ideea pe care ne concentrăm atenția. Dacă ne focusăm pe negativ, negativul va crește. Dacă focusăm pe pozitiv, pozitivul va crește. Aceasta este diferența majoră între optimism și pesimism.

 

Revenind la consultația mea, mi-am dat seama că este necesar ca eu să-mi schimb perspectiva vizavi de ea. Să nu mă mai concentrez pe ce face greșit și să subliniez ce face bine. Recunosc, mi-ar fi fost mult mai ușor să punctez unde a greșit. Dar am știut că nu i-aș fi fost de niciun dacă i-aș fi subliniat punctele slabe, în vreme ce așteptam ca ea să învețe să-și concentreze atenția pe ce fac bine elevii ei.

 

Așadar mi-am mutat atenția pe ce a făcut bine:

 

1. A permis unui străin să observe ora ei de curs.

2. A cerut ajutor.

3. În primele 20 din cele 30 de minute, nu a punctat probleme, nici nu a făcut mustrări.

4. A dat și feedback pozitiv elevilor ei.

5. Avea toate materialele pregătite pentru ora de curs.

 

 I-am spus: 'Ție chiar îți pasă de copilul ăsta!'

 

'Da', mi-a răspuns. Și a continuat: 'N-are casă și nici cine știe ce stabilitate în viața lui. Chiar vreau să facă lucrurile bine și sunt foarte îngrijorată în privința lui. Nu știu ce să fac. Simt că-l pierd. Nu fac altceva decât să țip la el.'

 

I-am spus: 'Trebuie să-ți fie cumplit de greu să-ți pese atât și, totuși, să ai, ca singur instrument în a-i atrage atenția, țipătul.'

 

'Îmi este!', mi-a răspuns și a izbucnit în lacrimi. 'Mi-ar plăcea să știu ce altceva pot să fac.'

 

Am întrebat-o: 'Ți-ar plăcea să-ți dau câteva sugestii?' Și mi-a răspuns afirmativ.

 

De aici, a fost foarte deschisă în a asculta observațiile mele în legătură cu ce observasem eu, că băiatul făcuse ceva bine. Acesta a fost începutul unei colaborări eficiente. Mai târziu, în acel an, am întâlnit-o din nou de învățătoare și, de astă dată, ea strălucea. Acel băiat devenise elevul ei de aur!

 

Pentru că am ales să văd acest dascăl ca fiind implicat, deschis, grijuliu, receptiv, curajos și de bună credință, am vrut să îl ajut. Mă întreb oare dacă aș fi simțit să aleg să nu îl ajut, dacă l-aș fi văzut ca fiind negativist, rigid și dominator. Alegând perspectiva optimistă nu înseamnă că nu vezi problemele. Înseamnă că privești înspre ce poți să hrănești, cu scopul de a depăși acele probleme."

(Mary Beth Hewitt, coordonatorul programului Choices)

 

 

Tu ce vezi când te uiți la grădina ta de flori în prag de primăvară, când încă nu este înflorită? Nu-i așa că poți să-ți imaginezi frumusețea? Nu-i așa că te vezi cu ochii minții între petele de culoare și valurile de parfum? Nu-i așa că o îngrijești cu gândul că va înflori?

 

De acest gând au nevoie și copiii din partea celor care îi îngrijesc. Mereu pozitiv și mereu optimist. Au nevoie de cineva care să se uite la ei, încă niște semințe, cu siguranța că vor înflori. De asta, de lumină și de apă au nevoie. Și ei vor începe să înflorească!

 

Acesta este crezul meu.

 

Articolul integral aici.

Sursa foto aici.

[visible] => 1 [order] => 264 [updated_at] => 2016-06-17 16:02:01 [categorie] => 53 [data] => 1466136000 [meta_description] => Poate te întrebi cum se poate ca doi indivizi care observă același elev să aibă percepții atât de diferite. În vreme ce învățătoarea strângea probe pentru a-și întări convingerea că el este un copil cu probleme de comportament, eu căutam argumente pentru convingerea mea, că este ceva ce face bine acel copil. Ține de ideea pe care ne concentrăm atenția. Dacă ne focusăm pe negativ, negativul va crește. Dacă focusăm pe pozitiv, pozitivul va crește. Aceasta este diferența majoră între optimism și pesimism. [meta_keywords] => educatie, elev, dascal, probleme, comportament, învatare, emotionale, dizabilitati, Mary Beth Hewitt, perspectiva pozitiva, optimist [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Iar despre emoții. După furie, dialog cu iubire cu mine însămi și cu fiul meu. [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/470/Iar-despre-emo%C8%9Bii.-Dup%C4%83-furie,-dialog-cu-iubire-cu-mine-%C3%AEns%C4%83mi-%C8%99i-cu-fiul-meu./ [asociat_name2] => Inteligența emoțională, deși nepredată și nenotată în școală, este cheia reușitei școlare, în carieră, viață. Studiu TransformingEd. [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/457/Inteligen%C8%9Ba-emo%C8%9Bional%C4%83,-de%C8%99i-nepredat%C4%83-%C8%99i-nenotat%C4%83-%C3%AEn-%C8%99coal%C4%83,-este-cheia-reu%C8%99itei-%C8%99colare,-%C3%AE [publish_date] => 1466136000 [autor] => Aura Angheliu [pic] => userfiles/articole/471/concentrarea_pe_ce_face_bine_copilul.jpg ) [4] => Array ( [id] => 470 [nume] => Iar despre emoții. După furie, dialog cu iubire cu mine însămi și cu fiul meu. [descriere] =>

Copilul meu simte și trăiește fiecare emoție la intensitatea ei maximă. Încă nu gestionează singur, pentru că, realmente, nu are cu ce. Dar n-am nicio îndoială că o va face. Pentru asta sunt eu lângă el, să îl învăț cum să-și recunoască emoțiile, să le accepte ca fiind parte din el, fără să se considere nepotrivit ori defect doar pentru că simte, cum să se iubească pe el cu tot cu emoțiile care-l zdruncină și cum să le gestioneze astfel încât să nu se rănească pe le ori ce cei din jur.

 

De la bun început, am vrut să nu țină nimic ascuns în el, mi-am dorit să fie liber, să nu interiorizeze experiențe care îl afectează, să nu ajungă un adult care reacționează împotriva lui. Să nu-și creeze masca socială, aia pe care oamenii o plac. Să fie el. Să spună un nu sincer, decât un da care îl consumă. Am vrut să știe ce se întâmplă în interiorul lui, să-și cunoască la fel sufletul, precum corpul.

 

Cu emoțiile ne naștem, la fel ca și cu inima, creierul, plămânii. L-am învățat ce sunt emoțiile și ce rol au ele în viața noastră. Și, cum nu se rușinează când inima îi bate mai tare, la fel să nu se rușineze când simte furie sau când simte tristețe și plânge. Cum a avut nevoie de timp și multe experiențe pentru a-i coordona membrele, așa are nevoie de timp și multe experiențe creierul lui pentru a-i gestiona emoțiile.

 

Cum să-i cer să-și gestioneze singur emoțiile, cu ce să o facă? Cortexul prefrontal, responsabil cu asta, încă nu este suficient dezvoltat. Mai are nevoie de experiențe care să-l ajute să deseneze noi și noi conexiuni neuronale. De experiențe care să-i formeze o conștiință, o rațiune sănătoasă pentru când nu voi fi eu lângă el. Nu înfricoșarea sau rușinarea sau retragerea iubirii sau șantajul emoțional îl învață, acestea nu fac decât să-i producă stres.

 

Ori eu, nu știu voi cum sunteți, dar eu am uitat tot ce mi-a fost servit sub presiune. Experiența cu totul am ascuns-o și, cel mai grav, emoția a rămas sub cheie în sistemul meu limbic din creier și a crescut ca o cocă. Rușinarea m-a făcut să nu pot să leg două cuvinte în fața unei mulțimi, numai gândul îmi dă fiori. Înfricoșarea mi-a transformat nopțile în ore de panică. Șantajul emoțional m-a făcut să consider mai importante sentimentele celuilalt. Retragerea iubirii mi-a indus convingerea că trebuie să demonstrez că merit să fiu iubită.

 

Nu vreau asta pentru copilul meu. De aceea, sunt mama lui Rareș necondiționat, 24 din 24. Indiferent de comportamentul lui, eu sunt lângă el cu tot suportul emoțional pentru dezvoltarea sănătoasă a tuturor capacităților lui, mai ales non-cognitive, pe care le consider baza pentru orice va vrea să construiască el în viitor.

 

Eu sunt modelul lui, cartea cu imagini din care învață în primii ani de viață. Într-o situație de criză, comportamentul meu este înregistrat plastic de creierul lui în dezvoltare. Iar, dacă nu reușesc eu să-l liniștesc, problema este la mine, nu la el. Și am rezolvat multe din ale mele. Încă mă mai surprind reacționând sub impulul emoțiilor neeliberate de copil, dar am la îndemână toate instrumentele necesare să revin în prezent și să conștientizez că sunt mamă și că, dacă îmi doresc un copil sănătos emoțional, sunt datoare să-i ofer experiențele cele mai sănătoase.

 

Ieri, înainte de meciul de fotbal România-Elveția, s-a produs o furtună în sufetul lui Rareș, din motive, desigur, foarte întemeiate pentru el. Era atât de furios, că fățuca i se înroșise toată. Căuta bezmetic să strice ceva, să dărâme, să arunce. Voia să o scoată afară. Eu l-am ținut și el m-a lovit, apoi, a scos un țipăt. Era un țipăt de suferință că mă lovise. Eu am rămas pe loc, iar el a fugit în dormitor și îl auzeam cum plânge.

 

Îl auzeam. Suferea atât de tare. Nu-și dorise să mă rănească și nu se așteptase să o facă. Se simțea speriat, rușinat, îngrijorat. Și plângea atât de tare! Mi-era atât de milă de el...

 

Am respirat adânc de câteva ori și mi-am zis: Suflețelul lui mic și fragil are nevoie de tine acum. Du-te la el. Are nevoie de reasigurarea ta că încă îl iubești. Spune-i-o cât de blând poți tu și ține-l în brațe. Povestește-i încă o dată despre furie. Hai, du-te!

 

Am deschis ușa dormitorului cu ochii plini de iubire și înțelegere și asta am făcut. I-am zis: 'Vino la mami!' Și el mi-a sărit în brațe. 'Te iubesc mult, puiul meu. Nu sunt supărată pe tine, să știi. Așa, iubitule, plângi. Știu ce simți. Te înțeleg. Mami e cu tine. O să treacă.'  'Mami, îmi pare rău. N-am vrut să te lovesc!', mi-a spus printre lacrimi. 'Da, iubitule, știu. Furia este o emoție foarte puternică, dar este a ta. Nu e nimic în neregulă că o simți. Doar că sunt și alte moduri în care poți să o descarci. Dar suntem împreună, eu sunt lângă tine să te ajut. Nu ești singur. Le învățăm pe toate împreună. Te iubesc!'

 

Furtuni se mai întâmplă și se vor mai isca în sufletul lui Rareș. Pentru ca el să învețe să le gestioneze, nu este important de ce se iscă, ci cum îi răspund eu. Nu este despre cum trebuie și cum nu trebuie, ci despre cum este el bine cu el și cu cei pe care îi iubește. Nu este despre cum să-l pedepsesc mai dureros sau despre cum să-l rușinez mai tare sau cum să-l înfricoșez mai mult, ca să nu mai facă, ci despre cum să-l învăț cu iubire. Știi că iubirea este forța cea mai mare, nu?

 

Sursa foto aici.

[visible] => 1 [order] => 263 [updated_at] => 2016-06-16 11:23:42 [categorie] => 53 [data] => 1466049600 [meta_description] => Eu sunt modelul lui, cartea cu imagini din care învață în primii ani de viață. Într-o situație de criză, comportamentul meu este înregistrat plastic de creierul lui în dezvoltare. Iar, dacă nu reușesc eu să-l liniștesc, problema este la mine, nu la el. Și am rezolvat multe din ale mele. Încă mă mai surprind reacționând sub impulul emoțiilor neeliberate de copil, dar am la îndemână toate instrumentele necesare să revin în prezent și să conștientizez că sunt mamă și că, dacă îmi doresc un copil sănătos emoțional, sunt datoare să-i ofer experiențele cele mai sănătoase. [meta_keywords] => iubire, furie, liber, copil, emotii, rusinat, infricosat, asigurare, nevoie, gestioneze, sistem limbic, creier, sanatos, dezvoltare [comments_number] => 2 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Nu opri plânsul copilului! Ascultă-l și ascultă-l cu convingerea că vindecă! [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/436/Nu-opri-pl%C3%A2nsul-copilului!-Ascult%C4%83-l-%C8%99i-ascult%C4%83-l-cu-convingerea-c%C4%83-vindec%C4%83!/ [asociat_name2] => Nu vreau un copil Robingo, ci unul care să gândească! [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/431/Nu-vreau-un-copil-Robingo,-ci-unul-care-s%C4%83-g%C3%A2ndeasc%C4%83!/ [publish_date] => 1466049600 [autor] => Aura Angheliu [pic] => userfiles/articole/470/dialog_furie_iubire.jpg ) [3] => Array ( [id] => 469 [nume] => Urăsc pâra! Și am învățat cum să îl ajut pe Rareș să nu pârască. [descriere] =>

Nu-mi place pâra. De fapt, urăsc pâra. Trebuie s-o spun așa cum o simt!

 

Am început să scriu vineri despre pâră, sub influența unei întâmplări de la un loc de joacă, dar am stat atât de mult la această prima propoziție... Mi se părea că sunt prea vehementă, prea dură, prea înverșunată vizavi de o chestiune minoră, cum este pârâtul. Am îndulcit cuvintele, din teama de a nu fi judecată. Am scris, am șters, iar am scris, reformulând, iar am șters.  Până la urmă, am închis laptopul.

 

Azi, am revenit. M-am blocat la aceleași prime cuvinte. Le-am scris. Fac parte din mine, mi le asum. Dar mi-am zis: Clar, asta trezește ceva în tine! Este o experiență dureroasă, dar foarte veche, pesemne. Nici acum nu știu s-o definesc. Știu doar că s-a întâmplat la grădiniță, recunosc emoția și presiunea colectivului. N-am imaginea clară, dar cu asta am rămas: pâra este totuna cu arătatul cu degetul. Iar pârâtul, dacă adultul nu știe să gestioneze situația, rămâne cu un sentiment de rușine, i se lipește de frunte eticheta de oaie neagră, i se întipărește imaginea de copil neacceptat, copil care nu este iubit decât dacă. Numai silabisirea și lungirea vocalelor din "Doaam-naaa!", îmi dau un fior.

 

Am fost un copil foarte năzdrăvan, ca și copilul meu, iute, ambițios, dar loial și empatic. Nu mă amintesc pârând vreodată. Eu și Geani, sora mea mai mare cu un an ca mine, ne păruiam, dar niciodată niciuna din noi nu s-a dus la mama să spună despre cealaltă. Și nu de frică, ci pentru că mama a ținut foarte mult ca noi să ne iubim necondiționat și a știut cum să ne facă (,) ca, după o ceartă, să învățăm noi singure. N-a intervenit în conflictele noastre ca judecător, ci ca mediator, cu răbdare și blândețe, cu întrebări și pentru una, și pentru cealaltă.

 

Deci nu de acasă mi se trage. Cel mai probabil, de la grădiniță. Mai mult, cred că acest comportament al copiilor și reacția educatoarelor erau radical diferite de ceea ce aveam acasă și m-au rușinat. M-am simțit și nedreptățită.

 

Urăsc pâra. Și am realizat asta când am fost pusă în situația să o gestionez. Mă aflam cu Rareș la un loc de joacă în exterior. Întâmplător, eram singurul adult și, în fața mea, copilul meu și alți 4 copii care săreau într-o trambulină cu spații individuale. Un băiețel, cu care interacționasem înainte și care îmi spusese că îl cheamă Petru și are 5 ani, a început, deodată, să plângă zgomotos. A venit la mine și mi-a spus, în cuvinte țipate și tărăgănate: Doaaam-naaa, fetița aia m-a lovit! Văzusem ce s-a întâmplat, o șicană între doi copii, culmea, provocată de Petru, nicidecum unul lovindu-l pe celălalt. Mi-am ridicat privirea înspre fetiță, iar ea se îndepărta ușor, cu ochii speriați. Se aștepta, probabil, să o cert. Am asigurat-o că nu. Reacția ei mi-a amintit de o emoție veche. Simțeam să-l cert pe Petru, dar am realizat în timp util că este ceva acolo care nu are legătură cu cei doi copii și am reușit să chem adultul din mine să-i răspundă. L-am întrebat cum se simte, apoi, dacă fetița pe care o reclamase îl lovise intenționat sau fusese numai un accident. Ceea ce l-a șocat. Plânsul a încetat și Petru a plecat senin la joacă, lângă aceeași fetiță.

 

Cred că asta au nevoie copiii să facem pentru ei, să-i ajutăm cu un vocabular al emoțiilor și cu o gândire înspre ei, nu înspre ceilalți.

 

Copiii mici pârăsc din mai multe motive. Dar, cel mai adesea, ei vor să câștige atenția adultului, să îi intre în grații, să fie văzuți, să primească lauda pentru că ei cunosc și respectă regulile, spre deosebire de celălalt copil. Este o nevoie de atenție, atenție pe care au învățat să o ceară așa, pârând, pentru că, astfel, le-a fost satisfăcută. 

 

Dar nu este în regulă. Pâra nu trebuie încurajată, pentru că pâra, ca și comportament, îi va face pe micuții care o practică să fie, în timp, marginalizați de ceilalți copii. Nimănui nu-i plac pârâcioșii. Apoi, fac un obicei din a fi ajutați și le va fi foarte greu să-și rezolve singuri conflictele. Iar pe cei pârâți să simtă tristețe, furie, să se simtă nepotriviți, într-un cuvânt, viciați. Și fie strâng resentimente care se întorc împotriva pârâciosului, fie integrează un sentiment că nu sunt suficient de buni, care îi poate urmări toată viața.

 

Cred că în loc de dialogul sec pe care îl aud des:

 

- Maaaamiiii, Mihai nu mă lasă în pace.

- Mihai, potolește-te!

 

- Doamnaaa, Mihai mi-a zis că sunt urâtă!

- Mihai, de ce i-ai spus asta Mariei? Și, fără să aștepte un răspuns de la Mihai, Maria, tu ești frumoasă, ignoră-l pe Mihai.

 

Putem să le răspundem copiilor cu un real ajutor. Pentru că ei asta fac, ne cer ajutorul. Când s-a întâmplat ca Rareș, mic fiind, să vină la mine cu o pâră:

 

  • Niciodată nu l-am ignorat.
  • Dar, când mi-a vorbit despre celălalt, ce a făcut, ce a zis celălalt, l-am învățat să vorbească despre el, despre nevoia lui. L-am întrebat cum și dacă l-a afectat pe el, ce simte el vizavi de comportamentul celuilalt copil. (Sunt supărat că... /Sunt furios că.../ Nu-mi place că.../ Mă deranjează că...)
  • Iar, dacă nu l-a afectat pe el în niciun fel, i-am numit comportamentul lui pâră, care, pentru mine, este egal cu a arăta cu degetul, a rușina.
  • I-am explicat cum cred că se simte copilul pârât și cum mă simt eu când el pârăște.
  • Dacă a fost vorba despre un conflict între el și alt copil, am ascultat ambele variante ale poveștii.
  • Am vorbit blând, astfel încât amândoi copiii să se simtă în siguranță.
  • Am încercat să mediez conflictul, doar punând întrebări.
  • Nu am judecat cine a greșit, pentru că nu asta este important.
  • Am repetat că fiecare este liber să acționeze cum vrea atât timp cât nu se rănește pe el ori pe ceilalți.

 

Foarte rar se întâmplă ca Rareș să pârască și o face copiind. De fiecare dată, eu îi răspund la fel. 

[visible] => 1 [order] => 262 [updated_at] => 2016-06-13 18:12:01 [categorie] => 53 [data] => 1465790400 [meta_description] => Nu-mi place pâra. De fapt, urăsc pâra. Trebuie s-o spun așa cum o simt! Am început să scriu vineri despre pâră, sub influența unei întâmplări de la un loc de joacă, dar am stat atât de mult la această prima propoziție... Mi se părea că sunt prea vehementă, prea dură, prea înverșunată vizavi de o chestiune minoră, cum este pârâtul. Am îndulcit cuvintele, din teama de a nu fi judecată. Am scris, am șters, iar am scris, reformulând, iar am șters. Până la urmă, am închis laptopul. Azi, am revenit. M-am blocat la aceleași prime cuvinte. Le-am scris. Fac parte din mine, mi le asum. Dar mi-am zis: Clar, asta trezește ceva în tine! [meta_keywords] => pâră, pârâcios, copil, reactie, urasc, emotii, despre el, doamnaaa, cum ajutam, copiii care pârăsc [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => De ce nu pot copiii să stea nemișcați pe scăunele sau în bănci și ce putem face. Informație de aur. [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/458/De-ce-nu-pot-copiii-s%C4%83-stea-nemi%C8%99ca%C8%9Bi-pe-sc%C4%83unele-sau-%C3%AEn-b%C4%83nci-%C8%99i-ce-putem-face.-Informa%C8%9Bie-de-aur./ [asociat_name2] => Inteligența emoțională, deși nepredată și nenotată în școală, este cheia reușitei școlare, în carieră, viață. Studiu TransformingEd. [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/457/Inteligen%C8%9Ba-emo%C8%9Bional%C4%83,-de%C8%99i-nepredat%C4%83-%C8%99i-nenotat%C4%83-%C3%AEn-%C8%99coal%C4%83,-este-cheia-reu%C8%99itei-%C8%99colare,-%C3%AE [publish_date] => 1465790400 [autor] => Aura Angheliu [pic] => userfiles/articole/469/copil_paracios.jpg ) [2] => Array ( [id] => 468 [nume] => Dovlecei umpluți cu carne tocată de pui, legume și cușcuș, gătiți în voie de Crock-Pot. [descriere] =>

Bine te-am găsit. Sunt Aura Angheliu și mă bucur să îți dezvălui rețeta mea de dovlecei umpluți cu carne tocată de pui, legume și cușcuș.

 

 

Știu, sună a clișeu, dar mi s-au părut cele mai bune cuvinte de întâmpinare pentru primul meu video culinar. Nu mi-a fost la îndemână să gătesc și să și filmez, dar poate n-ai fi crezut ce urmează să-ți spun, dacă n-aș fi avut dovada.

 

Vreau sa împărtășesc cu tine ce am descoperit, aparatul de gătit electric, slow cookerul care mi-a făcut viața mai ușoară și pot spune că am mai câștigat ceva timp pe care să-l petrec cu Rareș. Asta pot să spun după ce am gătit o mâncare ce m-ar fi ținut ore întregi aproape de bucătărie, fără el. Pe mine m-a făcut să-l iubesc și să nu mă mai pot desprinde de el. Auzisem despre acest slow cooker, dar am tot amânat să-l cumpăr. Mi se părea un moft, dar, crede-mă, nu este nici pe departe. Chiar poți să eliberezi dulapul de alte oale tradiționale, nu-ți vor mai fi pe plac după ce vei găti la Crock-Pot. Aparatul Crock-Pot este achiziția ideală în bucătărie.

 

Să-ți spun și de ce. Pentru că, mai ales dacă ai copii, timpul tău este prețios, iar acest aparat de gătit îți reduce considerabil timpul petrecut în bucătărie. Este nevoie doar să pregătești ingredientele, să le introduci în Crock-Pot, să setezi opțiunea High sau Low, în funcție de ce alegi să gătești (conform retetelor incluse), și ești liberă. Mâncarea se va găti în voie, în lipsa ta. Eu asta am făcut, am pregătit compoziția cu care am umplut dovleceii, i-am așezat în aparatul acesta minune de gătit și am plecat să-mi iau copilul de la grădiniță. Am fost în parc, ne-am jucat, apoi, la tenis. În drum spre casă, ne-am mai oprit și pentru un plâns bun al lui Rareș. Am intrat în casă fix după 5 ore și a fost ca și când altcineva ne aștepta cu masa. Rareș mi-a spus că a fost cea mai bună mâncare pe care am făcut-o vreodată. Nu zic, îi era și foame, dar gustul unic nu m-a lăsat să-l contrazic. Delicios!

 

Și stai fără grijă, e genul de aparat de gătit pe care îl poți lăsa în bucătărie fără supraveghere, așa cum lași și frigiderul în priză. De asemenea, consumă și foarte puțin, cam cât un bec.

 

Apoi, grație conceptului revoluționar de slow cooking, mâncarea va fi nu numai gustoasă, ci și sănătoasă, pentru că gătitul la temperaturi reduse asigură păstrarea în întregime a nutrienților. Vasul de gătit, din ceramică termică, se curăță foarte ușor, chiar și în mașina de spălat vase.

 

Crock-Pot înseamnă plus de sănătate, minus de timp, plus de gust și frăgezime, minus de energie consumată. O minune, mai ales pentru mămici!

 

Trebuie să-l ai, eu l-am luat la o oferta speciala si vad ca si acum exista aceasta promotie. Intră aici să vezi.

 

Am găsit, de asemenea, și o mulțime de rețete pe site-ul http://www.crockpot-romania.ro/retete. Poți găti absolut orice la Crock-Pot:  de la supe, tocănițe, până la deserturi delicioase.

 

Eu m-am oprit la o rețetă clasică de ardei umpluți, pe care am adaptat-o sezonului și preferințelor copilului meu. Am înlocuit ardeii cu dovlecei proaspeți de grădină și am adăugat în compoziție ardei și muguri de pin, pentru un plus de aromă și de sănătate.

 

Dar iată toate ingredientele:

 

  • 600 g carne tocată de pui
  • 8 dovlecei medii 
  • 100 g cușcuș
  • 2 morcovi mici
  • 2 cepe mici
  • 1/2 ardei roșu
  • 1/4 ardei galben
  • 25 g muguri de pin
  • 1 legătură de pătrunjel
  • 1 legătură de mărar
  • 4 linguri ulei
  • 2 linguri pastă de tomate
  • 1 linguriță cu vârf de boia dulce
  • 1 linguriță rasă de piper
  • 2 lingurițe de sare
  • 600 ml suc de roșii (5 roșii cherry și 4-5 roșii tradiționale date prin blender)
  • 300 ml de apă
  • 5-6 crenguțe mici de cimbru
  • 4 foi de dafin
  • 7-8 fire de ceapă pitică (chivas)

 

 

Și, acum, să trecem la treabă!

 

Pentru 8 dovlecei de dimensiune medie, cât încap în Crock Pot, vei avea nevoie de 600 de grame de carne tocată de pui. Eu nu am cumpărat carne tocată. Am ales un piept de pui mare, pe care l-am tăiat în bucățele și l-am introdus în blender.

 

Dar hai să vezi rețeta video! Totul a fost foarte simplu, am pregătit ingredientele, le-am adăugat în slow cooker și, apoi, doar am setat treapta de gătire High și, dupa 5 ore, mă astepta acasă o mâncare calda.

 

 

Aceasta a fost rețeta mea de dovlecei umpluți cu carne tocată de pui, legume și cușcuș, gătiți în voie de Crock-Pot. 

 

Poți afla mai multe detalii despre Crock-Pot aici.

 

 Sunt Aura Angheliu și îți urez poftă bună!

 

[visible] => 1 [order] => 261 [updated_at] => 2016-06-10 13:25:19 [categorie] => 61 [data] => 1465531200 [meta_description] => Vreau sa împărtășesc cu tine ce am descoperit, aparatul de gătit electric, slow cookerul care mi-a făcut viața mai ușoară și pot spune că am mai câștigat ceva timp pe care să-l petrec cu Rareș. Asta pot să spun după ce am gătit o mâncare ce m-ar fi ținut ore întregi aproape de bucătărie, fără el. Pe mine m-a făcut să-l iubesc și să nu mă mai pot desprinde de el. Auzisem despre acest slow cooker, dar am tot amânat să-l cumpăr. Mi se părea un moft, dar, crede-mă, nu este nici pe departe. Chiar poți să eliberezi dulapul de alte oale tradiționale, nu-ți vor mai fi pe plac după ce vei găti la Crock-Pot. Eu m-am oprit la o rețetă clasică de ardei umpluți, pe care am adaptat-o sezonului și preferințelor copilului meu. Am înlocuit ardeii cu dovlecei proaspeți de grădină și am adăugat în compoziție ardei și muguri de pin, pentru un plus de aromă și de sănătate. [meta_keywords] => crock-pot, crock pot, slow cooker, aparat de gatit, reteta, dovlecei umpluti, copil, cuscus, muguri de pin, bucatarie, video reteta, reteta, slow cooking, mamici, oferta, vas, ceramica, rezistenta [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Un nou sindrom face ravagii printre copii. ATCP. [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/443/Un-nou-sindrom-face-ravagii-printre-copii.-ATCP./ [asociat_name2] => Ne prindem în muncă și uităm că el are nevoie zilnic de dovezi de iubire. [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/466/Ne-prindem-%C3%AEn-munc%C4%83-%C8%99i-uit%C4%83m-c%C4%83-el-are-nevoie-zilnic-de-dovezi-de-iubire./ [publish_date] => 1465554321 [autor] => Aura Angheliu [pic] => userfiles/articole/468/13393493_1018345668242051_198499182_n.jpg ) [1] => Array ( [id] => 467 [nume] => Greșeala recunoscută nu e numai pe jumătate iertată, mai primești și șansa să o repari. [descriere] =>

Iuhuu! Vin Stikeez din nou la Lidl! Și nu trebuie să adaug mai multe despre Stikeez. Dacă ești părinte (bunic, unchi, rudă sau prieten apropiat) al unui copil de 3-10 ani, ai un Lidl în oraș, știi despre ce vorbesc. Când am primit propunerea să anunț întoarcerea drăguților, cu înfățișări noi și cu idei mai multe de joacă, am fost, pur și simplu, fericită. Fericită că-mi pot bucura copilul, fericită că, în sfârșit, îmi pot repara greșeala.

 

Am făcut-o și am făcut-o rău! Dar s-a terminat cu bucurie. Îți povestesc experiența.

 

Stikeez au fost parteneri de joacă ai copilului meu săptămâni la rând în 2014. Rareș le dădea nume năstrușnice și roluri. Era un joc simbolic pe care copilul meu îl imagina cu dialoguri haioase, tăioase, colorate, după cum îi era dispoziția, între "dragomuleții" de la Lidl. El era încântat, iar eu, la Lidl, o dată la două zile. Până a adunat o adevărată colecție. Colecție pe care a așezat-o cu grijă într-o "ladă de comori" și, că să fie și mai în siguranță, a desenat, într-o seară, câteva hărți ale comorii ascunse. Hărțile le avem și acum, colecția, însă, i-am distrus-o eu.

 

 

Comoara era ascunsă nepotrivit, prea la vedere, zic eu, Rareș îl numește loc strategic, undeva la mansardă. Făcând curat, i-am tot mutat-o, până am ajuns să o poziționez fix sub calorifer. Iarnă fiind, dragomuleții de la Lidl au avut toate neșansele să se lipească între ei. N-am aflat asta decât în ajunul zilei colecționarilor de la grădi, când fiecare copil avea să își prezinte o colecție. Un bun motiv pentru Rareș să-și redeschidă comoara!

 

Îți spun de la început, a fost dramă, tragedie, plâns cu vorbe, mâini pline de plastic lipicios, apoi, furie, cu acuze, iar plâns. Dar s-a terminat cu îmbrățișări și vorbe înțelepte. Și cu o nouă colecție de Stikeez!

 

Era încântat. Și-a scos hărțile și și-a urmat propriile notări, ca și când chiar avea nevoie de ele. L-am auzit urcând la mansardă. Am mai auzit un Daa! victorios, a comoară găsită. Apoi, Nuu! Colecția mea. Vino. Vino să vezi ce am pățit! Uite, s-au lipit. (plâns!) Tu ești vinovată! Nu era unde am pus-o eu. Mi-ai distrus colecția! Ești o urâtă! Ești o mamă rea! Ceva din mine mă înghiontea să mint că nu știu nimic despre asta. Ar fi fost cel mai simplu așa, pentru mine. Dar am ales să spun adevărul. Am ales să îmi recunosc greșeala, deși știam ce urmează, sau credeam că știu. Aveam să-mi asum furia lui Rareș, furie venită din suferință că nu-i mai are pe Stikeez, furie venită din suferința că nu va avea o colecție la grădi despre care să vorbească. Dar n-a fost nevoie, pentru că Rareș mi-a răspuns cu aceeași empatie pe care a simțit-o de la mine.

 

- Iubitule, recunosc. Eu am mutat comoara ta. Dar n-am făcut-o cu intenție. Și mie îmi plăceau Stikeez. A fost un accident. Îmi pare rău. Și îmi pare și mai rău că nu pot repara greșeala, pentru că nu mai au Stikeez la Lidl. Te înțeleg că ești supărat pe mine, ai dreptate să fii.

 

- Maaami, și mie îmi pare rău că ți-am zis că ești urâtă și mamă rea. Nu ești. Uite, greșeala recunoscută este pe jumătate iertată. Știi, mami? Eu te iert de tot, că și tu faci la fel când greșesc eu.

 

Așa am ales eu să-mi cresc copilul, foarte aproape de el și de ce simte. Când a greșit, nu l-am pedepsit, nu m-am comportat urât, nu am folosit niciodată etichete, nu i-am retras iubirea, nu am reacționat într-un fel care i-ar fi putut afecta stima de sine. De aceea, Rareș nu minte. Când am înțeles că un comportament urât este o manifestare a unei emoții, nicidecum un afront, am încetat să vreau să-l opresc sau să-l schimb. Dacă a fost furios, l-am ajutat să se liniștească, i-am numit emoția și l-am îndrumat să o exprime în cuvinte. Chiar în gesturi care nu-l rănesc pe el ori pe cei din jur. (Aici, am avut ceva de lucru cu mine.) Apoi, am mai învățat să-i pun limite blânde și să-i ascult plânsul.

 

Pe de altă parte, l-am ținut pe el foarte aproape de mine și de alegerile mele, pentru că am știut de la început că puterea exemplului este cea mai eficientă lecție pentru un copil. Creierul copilului se dezvoltă plastic, învață din experiențe, nu din vorbe. Dacă am greșit, am recunoscut. Dacă am greșit față de el (și s-a întâmplat), i-am cerut scuze. I-am arătat astfel copilului meu că este în regulă să greșim și este eliberator să recunoaștem. Apoi, este constructiv să învățăm din greșeală. Și este înălțător să cerem iertare, să iubim necondiționat și să iertăm. I-am insuflat valori pe care le-am moștenit de la mama mea, predate tot prin puterea exemplului: adevărul, recunoașterea, iubirea necondiționată, iertarea, înțelepciunea, respectul, empatia.

 

Am mai bifat o lecție pentru Rareș. Mi-am asumat o greșeală într-un context deja neprietenos. Aș fi putut să nu o fac, nimeni n-ar fi știut vreodată și, până la urmă, fusese un accident, dar cum l-aș mai fi învățat pe copilul meu curajul?

 

Aceasta este experiența din spatele bucuriei că vin din nou Stikeez la Lidl. Am primit șansa de a-mi repara greșeala. O nouă colecție pentru Rareș!

 

 

Figurinele noi sunt și mai vesele, și mai puse pe joacă în mult mai multe feluri. Sunt Stikeez cu chef de fotbal, fani ai campionatului. Copiii se pot juca folosindu-se de jocul de fotbal gândit pentru doi copii sau două echipe, cu zar și 10 figurine-jucători de fotbal. De asemenea, copiii se pot juca pe smartphone sau pe tabletă Stikeez Cup, o aplicație disponibilă gratuit în App Store și Google play. Rareș a descărcat-o și a scanat deja jucătorul României.

 

Nu i-am spus nimic lui Rareș. Am vrut să-i văd surpriza pe fățucă. Și a fost bucurie mare când a primit kitul cadou de la Lidl: câțiva Stikeez, cât pentru un bun început de colecție, săculeț, albumul, broșura, jocul Stikeez Cup.

 

 

Mi-a și zis: Mami, știi, nu?! Urmează să mergem des la Lidl, ca să întregim colecția de Stikeez Cup!

 

Intră și tu în joc împreună cu al tău copil. Ajută-l să-și facă o colecție și fii și tu foarte atentă cu ea. Cumpără de la Lidl de minimum 50 de lei și primești automat un Stikeez cu chef de fotbal, ori în jocul cu zarul, ori în aplicația Stikeez Cup. Grăbește-te, campania este valabilă până la 26 iunie 2016!

 

 

[visible] => 1 [order] => 260 [updated_at] => 2016-06-09 10:56:16 [categorie] => 53 [data] => 1465444800 [meta_description] => Stikeez au fost parteneri de joacă ai copilului meu săptămâni la rând în 2014. Rareș le dădea nume năstrușnice și roluri. Era un joc simbolic pe care copilul meu îl imagina cu dialoguri haioase, tăioase, colorate, după cum îi era dispoziția, între "dragomuleții" de la Lidl. El era încântat, iar eu, la Lidl, o dată la două zile. Până a adunat o adevărată colecție. Dacă am greșit, am recunoscut. Dacă am greșit față de el (și s-a întâmplat), i-am cerut scuze. I-am arătat astfel copilului meu că este în regulă să greșim și este eliberator să recunoaștem. Apoi, este constructiv să învățăm din greșeală. Și este înălțător să cerem iertare, să iubim necondiționat și să iertăm. I-am insuflat valori pe care le-am moștenit de la mama mea, predate tot prin puterea exemplului: adevărul, recunoașterea, iubirea necondiționată, iertarea, înțelepciunea, respectul, empatia. [meta_keywords] => colectie, stikeez, lidl, cumpara, stikeez cup, cup, aplicatie, joc, google play, app store, joc zar, greseala, recunoscuta, iertata, sansa, repara, adevarul, recunoasterea, empatia, iertarea, curajul, valori, bucurie, fericire [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Cum mi-am ajutat copilul să se elibereze de frici, angoase, frustrări. [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/461/Cum-mi-am-ajutat-copilul-s%C4%83-se-elibereze-de-frici,-angoase,-frustr%C4%83ri./ [asociat_name2] => Vrei să înceteze comportamentul urât al copilului tău? Împacă-te cu tine. [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/462/Vrei-s%C4%83-%C3%AEnceteze-comportamentul-ur%C3%A2t-al-copilului-t%C4%83u-%C3%8Empac%C4%83-te-cu-tine./ [publish_date] => 1465458977 [autor] => Aura Angheliu [pic] => userfiles/articole/467/13382256_1018136748262943_898000835_n.jpg ) [0] => Array ( [id] => 36 [nume] => Dăruiește o jucărie croșetată Agugu. Povestea jucăriilor de poveste. [descriere] =>

Sunt de poveste jucăriile croșetate de Agugu. Mi-am zis că trebuie să le vadă părinții, ca să bucure mulți copii, chiar pe  toți, dacă s-ar putea.

 

Nu-i știu nici măcar numele celei care a dat naștere poveștii Agugu,  dar am dat nas în nas pe facebok cu un șoricel gri, încălțat. Aseară, târziu. Și mi-am adus aminte de prietenul meu din copilărie, o maimuță din cârpă. Și mi s-a făcut dor...

 

Am mers pe firul poveștii și am intrat pe blog. Am aflat că este și mamă și mi-am dorit ca experiența ei să fie motivație și inspirație pentru noi toate. Am întrebat-o dacă vrea să ne lase să o cunoaștem și a răspuns imediat: "Mulțumesc mult! Sigur că da, cu drag!". Mai mult, și-a dorit să și ofere o jucărie unei cititoare de-ale mele, ceea ce m-a bucurat tare-tare. Așa că am gândit și un CONCURS. Ai toate detaliile mai jos. Atât spun, concursul e pentru oamenii cu suflet mare. Întâi, să aflăm mai multe despre Agugu.

 

 

Ce ai făcut până să creezi minunățiile astea? Sau poate că încă faci.

 

Am lucrat în mai multe domenii: am făcut presă, am facut pr, am lucrat într-o agenție de publicitate...  am organizat evenimente  în domeniu medical pentru 600-1000 de persoane. Asta până să fac pr și social media.

 

Ce voiam să spun?  Indiferent de ceea ce am făcut, am căutat joaca, frumosul și am ales să fac ceva doar dacă îmi aduce bucurie, doar dacă îmi place! Ok, poate suna dificil si pretențios, însă nu e deloc!

 

Am încercat să mă înconjor de oameni frumoși, de la care să am ce învăța, cu care să îmi facă plăcere să lucrez. Nu-i înțeleg pe oamenii care se plâng că e luni și iar trebuie să meargă la job! Eu le spun așa: Ok, schimbă ceva! Fă ceva în sensul ăsta. Dacă nu o faci tu, nu o va face altcineva pentru tine.

 

Revenind, sunt o persoană determinată, iară atunci când îmi doresc ceva, nu renunț până nu fac să se întâmple lucrul ăla.

 

 

Cum ai ajuns la croșetat? Cumva ai crescut în andrelele bunicii?

 

Știam să croșetez de când era mică, da. La fel, tot bunica m-a învățat și să împletesc. Împletitul se face cu undrele, două la număr, croșetatul se face cu o croșetă, una singură. Vă și arăt setul meu de croșete și materia primă. Din asta ies minunile pe care le găsiți pe pagina mea de facebook.

 

 

Dar să revin la întrebarea ta. Am început să croșetez în joacă, pentru băiețelul meu. Eu am o alergie la coloranți, conservanți etc. Cauza e nedeterminată, se știu doar factorii adravanți. Îmi era teamă că se va transmite la bebe, așa că am încercat să îl înconjor de un mediu de joacă cât mai natural cu putință. Și i-am făcut o brocuță căreia el i-a spus Agugu. So, așa s-a născut Agugu. În plus, mi-a plăcut foarte mult, m-a scos din monotonia asta a mamelor: alăptat, schimbat, dormit, care, pentru mine, o persoană activă, a fost groaznică...

 

 

Ce materiale folosești?

 

Bunmbac, lână, sau, uneori, foarte rar, amestec. Umplutură hipoalergenică și, de curând, vopsea textilă, non toxică, pentru că am învățat și să pictez.

 

Îmi place să performez și să evoluez. De aici, nevoia asta continuă de perfecționare.

 

 

Ne poți spune cum decurge tot procesul, de la o comandă fermă, până la reacția copilului care o primește?

 

Procesul începe cu identificarea nevoii, un pic mai devreme de comanda fermă, pentru că materialul, dimensiunea se aleg în funcție de vârsta copilului. Dacă e micuț, îi trebuie o jucărie micuță, musai din bumbac, posibil cu zornăitoare. Dacă e mai mare și are anumite preferințe, încerc să îi ajut pe adulți să le identifice: culori, animal, cu sau fără îmbrăcăminte etc.

 

Apoi, împreună alegem și potrivim culorile, nuanțele, detaliile. Încep lucrul, apoi, finisajele. Trimit imagini pentru feedback, iar, dacă sunt modificări, le facem împreună, căutând cea mai buna variantă. Apoi, personalizăm (dacă e cazul), amabalăm frumos și... pregătim de plecare!

 

Întotdeauna, cer feedback, pentru că pozele nu surprind cu totul frumusețea. Jucăriile sunt mult mai frumoase în realitate și o spun cu toată modestia.

 

 

Ai un copil, am citit. Cum îți iese să fii și mamă și artist de jucării handmade?

 

Greu! Să fiu mamă este cel mai greu lucru pe care l-am făcut în viața mea. În ceea ce privește partea cu artistul, nu mă consider artist. Nici pe departe...

 

 

Te inspiră, el, copilul tău? Reacția lui la o păpușă nouă croșetată de tine te ajută?

 

Clar! De fiecare dată, îl intreb: ”E frumoasă?” Dacă-i place mult, nu prea mai vrea să o lase să plece și atunci trebuie să o iau de la capăt!

 

 

Este implicat copilul tău în vreun fel în procesul tehnologic?

 

Daaa. Testare și finisare. De croșeteat nu poate, dar a stricat deja câteva gheme de ață, în încercarea de a se treinui.

 

 

Desigur, îți dorești ca al tău copil, adult, să fie cumva. Cum îl vezi și cum crezi că îl ajută Agugu Handmade în procesul de dezvoltare?

 

V. al meu e un copil foarte activ, implicat în tot și în toateJ. Inclusiv în a testa/finisa jucării. A crescut înconjurat de ace și croșete,  fără teamă că acele lucruri sunt ceva periculos. Le mânuiește fără teamă, iar asta cred că, într-un fel, l-a ajutat în procesul lui de explorare. Lipsa temerilor și încrederea în copilul tău cred că sunt esențiale în dezvoltarea fiecărui micuț.  Cu supraveghere, desigur.

 

 

Îmi imaginez casa voastră și văd un palat al păpușilor. Sunt pe aproape?

 

Da, există  chiar un cufăr din lemn, făcut de bunicul, pe care scrie sugestiv „Comorile lui Vladimir” și care e piesa centrală în toată povestea asta...

 

 

Sigur că vor vrea și alți părinți să vadă în ochii copiilor bucuria îmbrățisării unei păpușele de poveste. Unde te pot găsi?

 

Mă pot găsi pe facebook, pe blog și la târgurile mari de handmade.

 

 

Cititoarele mele sunt, în mare parte, mămici și bunici. Ai avea ceva să le transmiți?

 

Să nu uite niciodată să se bucure de copilărie, alături de copiii și/sau nepoții lor. Magia aia, candoarea, jocul și joaca sunt cele ce adaugă un pic de magie vieții, magie fără de care viața nu ar mai avea niciun farmec...

 

 

CONCURS Agugu Handmade și Jurnalul unei mame.

 

Ei bine, acum, să îți dau detaliile concursului. Uite, Agugu, ca semn de mulțumire, și-a dorit să-l bucure pe Rareș al meu cu un animăluț croșetat de ea. Eu am primit bucuroasă gestul, dar, pentru că eu pot să-i cumpăr copilului meu cu tot sufletul și fără efort o jucărie, am ales să o dăruiesc mai departe unui copil ai cărui părinți i-ar dărui-o cu tot sufletul, dar cu un efort. Așa mi-a venit ideea concursului.

 

Dar din dar! Agugu oferă un premiu de suflet, o jucărie de poveste croșetată de ea. Ce zici să o oferi tu mai departe unui copil care are nevoie de un astfel de prieten?

 

Uite ce trebuie să faci. Lasă un comentariu prin facebook aici, sub articol, ori la postarea de pe facebook (dă click aici), în care să dai tag mamei sau tăticului copilului pe care vrei să-l bucuri și să ne spui de ce vrei să ajungă jucăria Agugu la el. Sau mamelor sau tăticilor, pentru că poți să dai tag mai multor părinți. Ba, chiar și mătușilor, unchilor, bunicilor etc. Cei pe care îi propui tu vor intra în tragerea la sorți. La unul dintre ei va ajunge jucăria de poveste Agugu.

 

Ai timp să înscrii pe cineva drag în concursul nostru până la data de 17 iunie 2016, orele 23:59. Extragerea o voi face prin random.org. și voi anunța mămica sau tăticul câștigător în data de 18  iunie 2016, printr-un comentariu.

 

Spor la tăguit și la dăruit!

[data] => 1464840000 [autor] => Aura Angheliu [comments_number] => 0 [meta_title] => Dăruiește o jucărie croșetată Agugu. Povestea jucăriilor de poveste. [meta_description] => Dar să revin la întrebarea ta. Am început să croșetez în joacă, pentru băiețelul meu. Eu am o alergie la coloranți, conservanți etc. Cauza e nedeterminată, se știu doar factorii adravanți. Îmi era teamă că se va transmite la bebe, așa că am încercat să îl înconjor de un mediu de joacă cât mai natural cu putință. Și i-am făcut o brocuță căreia el i-a spus Agugu. So, așa s-a născut Agugu. [meta_keywords] => jucarie, animalut, crosetat, concurs, agugu, handmade, personaj, natural, dar, lana, bebelus, copil, joc, joaca, candoare, poveste [visible] => 1 [order] => 18 [updated_at] => 2016-06-02 14:23:53 [autor_email] => aura.angheliu@jurnaluluneimame.ro [autor_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/ [pic] => userfiles/experiente/36/de_poveste.jpg [experienta] => 1 ) )

Ultimele articole

O super gustare pentru bibici, o super înghețată pentru cei mici

O super gustare pentru bibici, o super înghețată pentru cei mici

    Când a venit propunerea Nutricia, am simțit o ușoară emoție. Era în sufletul meu bucurie, entuziasm. Doar aveam să prepar o rețetă sănătoasă cu...
Dacă privești un copil cu gândul că va înflori, el va începe să înflorească! Sfat pentru dascăli.

Dacă privești un copil cu gândul că va înflori, el va începe să înflorească! Sfat pentru dascăli.

Tu ce vezi când te uiți la grădina ta de flori în prag de primăvară, când încă nu este înflorită? Nu-i așa că poți să-ți imaginezi inflorescența? Nu-i așa...
Iar despre emoții. După furie, dialog cu iubire cu mine însămi și cu fiul meu.

Iar despre emoții. După furie, dialog cu iubire cu mine însămi și cu fiul meu.

Copilul meu simte și trăiește fiecare emoție la intensitatea ei maximă. Încă nu gestionează singur, pentru că, realmente, nu are cu ce. Dar n-am nicio îndoială că o va face....

Urăsc pâra! Și am învățat cum să îl ajut pe Rareș să nu pârască.

Nu-mi place pâra. De fapt, urăsc pâra. Trebuie s-o spun așa cum o simt!   Am început să scriu vineri despre pâră, sub influența unei întâmplări de la un loc de joacă, dar am stat atât de mult la această prima propoziție... Mi se părea că sunt prea vehementă, prea dură, prea înverșunată vizavi de o chestiune minoră, cum este...
continuare
Publicat: 13.06.2016
0 comentarii

Dovlecei umpluți cu carne tocată de pui, legume și cușcuș, gătiți în voie de Crock-Pot.

Bine te-am găsit. Sunt Aura Angheliu și mă bucur să îți dezvălui rețeta mea de dovlecei umpluți cu carne tocată de pui, legume și cușcuș.     Știu, sună a clișeu, dar mi s-au părut cele mai bune cuvinte de întâmpinare pentru primul meu video culinar. Nu mi-a fost la îndemână să gătesc și să și filmez, dar poate n-ai fi crezut ce...
continuare
Publicat: 10.06.2016
0 comentarii

Greșeala recunoscută nu e numai pe jumătate iertată, mai primești și șansa să o repari.

Iuhuu! Vin Stikeez din nou la Lidl! Și nu trebuie să adaug mai multe despre Stikeez. Dacă ești părinte (bunic, unchi, rudă sau prieten apropiat) al unui copil de 3-10 ani, ai un Lidl în oraș, știi despre ce vorbesc. Când am primit propunerea să anunț întoarcerea drăguților, cu înfățișări noi și cu idei mai multe de joacă, am fost, pur și simplu, fericită....
continuare
Publicat: 09.06.2016
0 comentarii

Dăruiește o jucărie croșetată Agugu. Povestea jucăriilor de poveste.

Sunt de poveste jucăriile croșetate de Agugu. Mi-am zis că trebuie să le vadă părinții, ca să bucure mulți copii, chiar pe  toți, dacă s-ar putea.   Nu-i știu nici măcar numele celei care a dat naștere poveștii Agugu,  dar am dat nas în nas pe facebok cu un șoricel gri, încălțat. Aseară, târziu. Și mi-am adus aminte de prietenul meu din...
continuare
Publicat: 02.06.2016
0 comentarii

Cele mai comentate articole

Jocuri pe care le fac cu Rareș când este furios.

Copilul meu este furios, iar eu nici măcar nu cunosc motivul. Nu, n-o să-mi spună niciodată ce supărare are în starea asta, de furie. Așa că îi iau ștecherul și-l conectez la sursă.   - Ce dră-guuuț ești. Drăgăluțul meu!Vino să te pup.   - Nuu, nu sunt drăguț și nu vreau să mă pupi. Acum, vreau doar să te fac proastă! Lasă-mă!   -...

Invatand cum sa fiu o mama buna

Consider ca greseala pe care o facem noi, parintii, este ca nu pornim de la premisa corecta fata de micut: noi apartinem copilului, nu copilul noua! Noi suntem "masinaria" prin care respira, simte, cunoaste, se dezvolta copilul nostru. Este o idee pe care am auzit-o de curand, m-a facut sa ma gandesc si sa analizez propriul comportament, ca mama.   Suntem lipsite...

Copilul meu este agresiv

Nu susțin educația prin pedeapsă, vreau ca micuțul meu să înțeleagă, din argumentele pe care i le dau, din experiențele lui proprii, ceea ce e bine și ceea ce nu este în regulă "să facă".     Pedeapsa nu-i explică micuțului unde a greșit și de ce este bine să nu mai "facă", doar teama de pedeapsă îl va motiva. Copilul, astfel...

Gradinita potrivita pentru copilul meu

Rareș a fost genul de bebeluș și copil foarte activ, foarte curios, temperamental. Nu a fost și nu este nici acum "fan somn", așa încât mă speria un pic gândul că va trebui să-l înscriem la grădiniță. Mă speria, de fapt, gândul că educatoarea nu va avea răbdare cu el, nu va rezona cu temperamentul copilului meu. Totodată, abia așteptam...

Prima zi la "gradinita cu Georgica"

Am ales o gradinita privata din perspectiva faptului ca o gradinita de stat nu are suficient personal.   Am vizitat 2 gradinite private, in incercarea noastra, neexperimentata, de a gasi gradinita potrivita. Prima gradinita privata la care am fost nu avea spatiu de joaca afara si am exclus-o. Apoi, am primit o recomandare de gradinita de la o doamna doctor pediatru, de...

Gradinita nepotrivita poate naste o trauma

Unii copii se adapteaza mai usor la o situatie noua, altii mai greu, la fel si adultii. Gradinita reprezinta una dintre situatiile noi la care trebuie sa se adapteze copilul, insa si parintele.   Adaptarea la gradinita nu este, in majoritatea cazurilor, usoara, insa aceasta difera, in toate privintele, in functie de multi factori: temperamentul copilului, dependenta...

Primul episod de febra al copilului meu - convulsii febrile

Primul episod de febra al copilului meu m-a marcat profund!   Rares avea 10 luni si 2 saptamani, era martie, dar iarna. Avea o stare febrila de 2 zile. Nu pot sa zic ce temperatura avea, ca nu a acceptat termometrul, nici macar termometrul-suzeta. Nu ardea, avea mainile mai fierbinti decat de obicei.   Trebuie sa recunosc ca eram o ignoranta, nu stiam nimic...

Cu convulsii febrile la Unitatea Primiri Urgențe (UPU) Constanța

Citeste inainte:  Primul episod de febra al copilului meu - convulsii febrile   Am ajuns cu bebelușul nostru la UPU Constanța. Ne-a preluat o asistentă care a început să țipe: " Convulsii febrile !" , l-a pus pe pat, l-a dezbrăcat, i-a administrat Diazepam Desitin soluție rectală, l-a luat în brațe și a început să fugă cu copilul meu...

Febra, timp de 3 zile, dupa criza de convulsii febrile

Citeste inainte: Cu convulsii febrile la Unitatea Primiri Urgente (UPU) Constanta     Spitalul era in carantina si nu putea intra nimeni, asa incat, de dimineata, a trebuit sa ma rog insistent de o asistenta, intrata atunci in tura, sa permita sotului sa intre. Nu mai puteam singura! Am simtit o eliberare fantastica in momentul in care mi-am vazut sotul intrand...

Am ales nastere naturala si am ajuns la cezariana

Toata sarcina m-am pregatit pentru o  nastere naturala si am ajuns sa nasc prin cezariana .   Pana de curand, sub influenta experientei personale, raspundeam tuturor mamicilor care ma intrebau: "Eu as alege, fara doar si poate, nasterea prin cezariana" . Insa experienta surorii mele mai mari a inclinat balanta covarsitor spre nastere naturala, insa...

Am dat nastere prin cezariana unui copil minunat

Am dat din cap si am reusit sa scot cuvintele: " Cu siguranta, cezariana !" Asta se intampla la orele 7 dimineata, miercuri, 19 mai 2010.   Aprecierea cu care il investisem pana atunci pe domnul doctor Eduard Balasa s-a transformat, in acele momente, in respect deosebit pentru omul Eduard Balasa . A stiut cum sa imbrace informatia pur medicala, astfel incat sa...

Invatand cum sa fiu o mama buna

Consider ca greseala pe care o facem noi, parintii, este ca nu pornim de la premisa corecta fata de micut: noi apartinem copilului, nu copilul noua! Noi suntem "masinaria" prin care respira, simte, cunoaste, se dezvolta copilul nostru. Este o idee pe care am auzit-o de curand, m-a facut sa ma gandesc si sa analizez propriul comportament, ca mama.   Suntem lipsite...

Cum ii "spui" copilului tau ce inseamna credinta adevarata, ce inseamna Dumnezeu?

In toamna aceasta, am ajuns in Bucovina si am vizitat si manastirile. Noi, romanii, avem un tezaur spiritual, arhitectural, pictoricesc, mostenit de la inaintasi, oameni cu care, cu adevarat, trebuie sa ne mandrim.   La manastirea Putna, vrand sa ies, cu Rares de mana, din biserica, m-a tintit locului o intamplare pe care nu o pot asocia cu sfintenia unui astfel de lacas...

Bunicii sunt ajutoare de pret pentru parinti si comori pentru copii

"Mami, eu sunt trist ca o sa-mi fie drag de mimi. Tati, sa-i facem lui mimi o casa langa noi!"  Acestea sunt cuvintele cu care ni s-a adresat Rares ieri, cand faceam bagajele pentru a ne intoarce acasa, si care au emotionat-o pe mimi ...   Mimi este mama mea si bunica lui Rares . "Mimi"este apelativul cu care Rares a inceput sa o strige, vrand...

Supă cremă bio de praz cu ciuperci pleurotus și fulgi de ovăz

Rețeta este pentru 4 porții și este cu adevărat delicioasă. Toate ingredientele sunt bio, iar supa cremă de praz cu ciuperci pleurotus și fulgi de ovăz este foarte hrănitoare și este printre preferatele băiețelului  meu.   Eu o prepar cu:   2 fire mari de praz 4 pălării de ciuperci pleurotus măricele 2 linguri rase de fulgi de ovăz bio 2 foi de...

Salată orientală vegetală cu roșii uscate bio

Salata asta orientală vegetală este "curcubeu pe cerul gurii", cum ar spune un bun prieten. Eu o prepar de mulți ani și, de fiecare dată, mă bucur de ea ca prima dată. La fel și soțul și copilul meu de 1 an și 2 luni. Este chiar mai bună decât salata orientală clasică, cu ou și  mult mai hrănitoare. Ingredientele sunt toate bio.   Pentru salata...

Salată de avocado cu ceapă pentru un mic dejun delicios sau o cină bogată

2 avocado 1 ceapă mică jumătate de lămâie mică 1 lingură semințe decorticate de cânepă 1 lingură fulgi de drojdie inactivă 1 vârf de linguriță sare de Himalaya un praf de piper alb   Întâi de toate, avocado trebuie să fie de culoarea maro. Noi îl cumpărăm verde și îl introducem într-o pungă de...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!