Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine
Array
(
    [6] => Array
        (
            [id] => 520
            [nume] => Lecția 1 pe 2017, copilul meu este un dar
            [descriere] => 

Când ne privim copiii ca pe niște daruri, îi iubim cu totul, așa cum merită ei să fie iubiți.

 

Copiii chiar vin în lumea asta ca să crească. Să înfrumusețeze. Au nevoie de noi ca de niște ghizi. Nu vin să se lupte cu noi. Nici nu vin să demonstreze, să concureze și să fie primii sau, altfel, să urmeze calea noastră. În niciun caz n-au vreun defect pe care suntem noi datori să-l reparăm. Pentru că nu există perfecțiune, cel puțin nu așa cum o înțelegem noi.

 

Când o să renunțăm la șabloane, ne vom vedea copiii minunați. Așa sunt toți, fiecare cu talentul și misiunea lui, cu ce are și ce mai are de învățat, cu nevoile lui. Cine a creat aceste șabloane și pentru ce? Ceea ce trăiesc copiii noștri e un concurs de miss sau e viață? Ori, viața înseamnă diversitate și infinit mai mult decât ceea ce se vede la exterior și poate fi standardizat. Comportamentul copiilor este tot exterior, pentru că-l putem vedea, și este doar un efect. Cum ar fi să privim dincolo de comportamnet, să nu ne mai pierdem vremea etichetându-i obraznici, neatenți, neascultători și să îi modelăm până intră în șablon, ci să  ne întrebăm ce au nevoie ca să își arate calitățile? Apoi, să ne îngrijim de ele, să le stimulăm.

 

O plantă n-are suficientă apă, lumina potrivită, temperatura optimă ei și se usucă. Ce facem, ne supărăm macar o secundă pe ea că se usucă? Îi cerem să nu se mai usuce? Plantă obraznică ce ești!, îi spunem? Ce e în neregulă cu tine?! M-am săturat de comportamentul ăsta al tău! Sau ne gândim ce sa facem noi? O înconjurăm cu mult mai multă grijă, îi oferim ce are nevoie ca să fie ea înseși din nou? Dacă nu știm despre ea și plantele din familia ei și ne pasă de ea, căutăm informații? O mutăm, îi schimbăm pământul, o udăm mai des? Eu n-am auzit până acum vorbindu-se despre plante în termenii: plante bune și plante rele, cum am auzit despre copii. Și nici pe cineva să compare inflorescența magnoliei cu veșnicia bradului. Ambele sunt daruri și le prețuim și ne bucurăm de ele. Pe copii de ce-i comparăm? Doar pentru că sunt toți copii? Și plantele sunt toate plante!

 

Aseară, am vorbit cu Rareș și i-am mărturisit că n-am știut de la început cine e el și cum are nevoie de mine. Dar că acum știu și îi mulțumesc că m-a ales pe mine să-i fiu mamă. Și i-am promis că voi fi mama lui mereu. Iar o mamă, în primul rând, iubește.

 

Lecția 1 pe 2017, copilul meu este un dar. Sunt atât de recunoscătoare pentru acest dar! Nu mă uit la ce au ceilalți, decât ca să admir și frumusețea lor, alta decât a copilului meu, nu mai mare, nici mai mică. Pur și simplu, alta.

[visible] => 1 [order] => 312 [updated_at] => 2017-01-16 11:14:44 [categorie] => 52 [data] => 1484542800 [meta_description] => Când o să renunțăm la șabloane, ne vom vedea copiii minunați. Așa sunt toți, fiecare cu talentul și misiunea lui, cu ce are și ce mai are de învățat, cu nevoile lui. Cine a creat aceste șabloane și pentru ce? Ceea ce trăiesc copiii noștri e un concurs de miss sau e viață? Ori, viața înseamnă diversitate și infinit mai mult decât ceea ce se vede la exterior și poate fi standardizat. Comportamentul copiilor este tot exterior, pentru că-l putem vedea, și este doar un efect. Cum ar fi să privim dincolo de comportamnet, să nu ne mai pierdem vremea etichetându-i obraznici, neatenți, neascultători și să îi modelăm până intră în șablon, ci să ne întrebăm ce au nevoie ca să își arate calitățile? Apoi, să ne îngrijim de ele, să le stimulăm. [meta_keywords] => [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Mesaj important pentru toți dascălii și părinții de la Chen Miller, extraordinară profesoară în Israel. [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/471/Dac%C4%83-prive%C8%99ti-un-copil-cu-g%C3%A2ndul-c%C4%83-va-%C3%AEnflori,-el-va-%C3%AEncepe-s%C4%83-%C3%AEnfloreasc%C4%83!-Sfat-pentru-dasc%C4%83li./http://ww [asociat_name2] => Dacă privești un copil cu gândul că va înflori, el va începe să înflorească! Sfat pentru dascăli. [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/471/Dac%C4%83-prive%C8%99ti-un-copil-cu-g%C3%A2ndul-c%C4%83-va-%C3%AEnflori,-el-va-%C3%AEncepe-s%C4%83-%C3%AEnfloreasc%C4%83!-Sfat-pentru-dasc%C4%83li./ [publish_date] => 1484542800 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/520/MirceaMarinescu.ro_-_Sedinta_de_Craciun_22_.jpg ) [5] => Array ( [id] => 519 [nume] => Jucăriile îi bucură, dar ochișorii le sclipesc la mami și la tati. [descriere] =>

Orice e cu mami și tati are altă aromă. Când am înțeles asta, am încetat să mai aruncăm banii pe jucării sofisticate. N-are Rareș nevoie de ele. Dar depinde de entuzismul și energia noastră bună. De libertatea cu care creăm împreună povești cu figurinele, de multe ori, însângerate și dominate de nesupunere sau pe care le înzestrăm cu superputeri și magii. De blândețea cu care îi pun limite ca el să plângă. De dragostea mea necondiționată. De râsul meu copios la câte o cascadorie a căpitanului Hook, sau de plăcerea, pe care el o adulmecă, cu care urmăresc, iar și iar, serialele lui preferate. Astea nu i le oferă nicio jucărie.

 

Copilului meu cel mai mult îi place să fim împreună. Și nouă. Și suntem. Deși el este pe repede înainte, deși preferă activitățile care presupun mișcare și diversitate, nu refuză nimic din ce înseamnă timp, chiar doar și pe covor, cu mami și tati. Renunță cu ușurință la jucării pentru joacă în doi sau trei. Lasă tableta din mână pentru un set de tenis cu tati, sau pentru gătit și povestit și râs cu mami. Sau pentru imaginat și creat.

 

Știți cum am împodobit noi bradul? Cu colinde si dans, cu felii de portocale reci și proaspete. Cu bucurie. Cu gâdilat și bătaie pe câte un glob pe care puneam mâna toti trei. Cu ornamente create de noi, cu inspirație de la Disney Junior. Rareș știe deja că în perioada sărbătorilor Doctorița Plușica, Miles și Sofia își dau întâlnire cu micuții telespectatori și familiile lor într-o serie de episoade magice.

 

 

 

 

Am pus în brăduț globulețele noastre colorate și mesaje pe care le-am gândit împreună pentru noi și familia noastră mare și pe care le-am împachetat în felicitări, agățate în bătrânul verde.

 

Vin sărbătorile! Vine Crăciunul! Avem vin fiert cu portocale și scorțișoară. Și casa noastră e încălzită pentru picioarele înghețate ale moșului. Am și colorat-o. Vrem să zică Moșul: Ho, ho, ho! În casa asta e o familie unită. În casa asta e iubire! Și să intre tot cu dragoste, ca în toți anii, să poposească mai mult, să ne admire munca și pasiunea cu care am creat, ca și ajutoarele lui, globulețe și decoruri. Și să mai vină.

 

Vreau să v-o arăt și vouă. Vreau să vă inspir să creați împreună cu cei mici. Noi ne-am lipit cu aracet, ne-am umplut de sclipici și culoare, am scăpat pe jos orezul cu care am umplut șoseta transformată în om de zăpadă. Dar a meritat și merită. Nu e bucurie mai mare pentru ei pe lumea asta decât cea pe care o împart cu mami și cu tati.

 

‚Părinții cumpără jucării copiilor. Dar să știi că eu, dacă aș putea, le-aș vinde pe toate, ca să vă dau vouă bani, să nu mai trebuiască să mergeți la muncă și să stați mai mult cu mine!’, mi-a spus, acum doi ani, un copil, copilul meu.

 

Jucăriile îi bucură, dar ochișorii le sclipesc la mami și la tati.

 

Vă las în casa noastră, cu tot ce am creat și am ales noi, și vă urez: Sărbători cu toată familia!

 

 

Acest articol este sponsorizat.

[visible] => 1 [order] => 311 [updated_at] => 2016-12-21 17:05:45 [categorie] => 60 [data] => 1482296400 [meta_description] => Știți cum am împodobit noi bradul? Cu colinde si dans, cu felii de portocale reci și proaspete. Cu bucurie. Cu gâdilat și bătaie pe câte un glob pe care puneam mâna toti trei. Cu ornamente create de noi, cu inspirație de la Disney Junior. Rareș știe deja că în perioada sărbătorilor Doctorița Plușica, Miles și Sofia își dau întâlnire cu micuții telespectatori și familiile lor într-o serie de episoade magice. [meta_keywords] => disney junior, plusica, miles, sofia, seriale, jucarii, ornamente, decoratiuni, globuri, brad, craciun, mami, tati, creare, inspiratie [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Mesaj important pentru toți dascălii și părinții de la Chen Miller, extraordinară profesoară în Israel. [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/515/Mesaj-important-pentru-to%C8%9Bi-dasc%C4%83lii-%C8%99i-p%C4%83rin%C8%9Bii-de-la-Chen-Miller,-extraordinar%C4%83-profesoar%C4%83-%C3%AEn-Israel./ [asociat_name2] => Înainte de sărbători, vreau să vă dau din bucuria mea, [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/516/%C3%8Enainte-de-s%C4%83rb%C4%83tori,-vreau-s%C4%83-v%C4%83-dau-din-bucuria-mea,/ [publish_date] => 1482296400 [autor] => 1 [advertorial] => 1 [pic] => userfiles/articole/519/MirceaMarinescu.ro_-_Sedinta_de_Craciun_19_.jpg ) [4] => Array ( [id] => 518 [nume] => Copiii nu învață din vorbele noastre, ci din ceea ce trăiesc ei și ce le arătăm că suntem noi! [descriere] =>

Copiii învață din experiențele lor.

 

Tot ce am știut chiar de dinainte să fiu mamă a fost că vreau să cresc un copil LIBER.

 

Și l-am lăsat pe Rareș să experimenteze. Chiar dacă nu mi-a fost tocmai ușor. Pentru că autonomia nu înseamnă mai simplu pentru părinte, nu, presupune o atenție sporită, timp mai mult, implicare, muncă fizică (curățat pereți, podele, spălat haine mai multe ș.a.), energie pentru alergat, tăvălit, gătit, construit, voce pentru citit și povestit, răbdare pentru explicat chiar și atunci când tot ce visezi e o oră de odihnă.

 

Dar n-a contat și nu contează. Draga de mama ne-a crescut pe mine și cele două surori ale mele cu iubire și cu libertate și a însoțit libertatea asta cu vorbele: ‚Mamă, nu vreau să mă ascultați pe mine, pentru că eu pot să greșesc, vreau să vă ascultați pe voi. Nu vreau să-mi dați mie dreptate. Să vă luptați până și cu ceea ce cred eu cu tărie, dar să aveți argumente!.’ Am urmat modelul mamei mele.

 

Apoi, studiile din domeniul neuroștiinței demonstrează că sunt foarte importanți primii ani de viață în dezvoltarea creierului copiilor, perioadă în care creierul cunoaște cea mai mare creștere, este ca un burete care absoarbe tot. Dar o face plastic. Copiii învață experimentând, folosindu-se de instrumentele pe care le au, simțurile. Învață din ce ating, gustă, miros, văd, simt. Și mai învață când simt plăcere. Pentru că se nasc cu doar 2 părți ale creierului dezvoltate: trunchiul cerebral, responsabil cu funcțiile vitale, și creierul emoțional. Celelalte părți ale creierului se dezvoltă ulterior. Când simte plăcere, creierul emoțional se conectează cu trunchiul cerebral și creează premisele unor legături neuronale noi. Să nu ne supărăm pe ei când fac o criză de plâns sau de furie, pentru ca ei, efectiv, nu pot să controleze singuri ceea ce simt. Copiii noștri nu au încă dezvoltată acea parte a creierului responsabilă cu gestionarea emotiilor, cu luarea deciziilor și, aici, au nevoie de noi. Să le îmbrățișăm emoțiile, apoi, să-i lăsăm să descopere lumea, pentru că ei așa învață.

 

 

Copiii nu învață din vorbele noastre, ci din ce le arătăm că suntem noi.

 

Și, dacă vrem să creștem copii liberi, suntem datori să le arătăm că noi suntem liberi. Asta știu din propria mea experiență de mamă. Aș avea multe de povestit, dar cea care m-a ajutat să văd limpede asta a fost experiența datorită căreia m-am apucat de scris.

 

La 10 luni si jumătate, la 11 noaptea, copilul meu a intrat în convulsii febrile. Eu nu știam ce sunt convulsiile. Îl pusesem de jumătate de oră în pătuțul lui, la 1 metru de patul nostru. A început să plângă. L-am vazut tremurând spasmotic, dând ochii peste cap, rece. Am suferit un șoc. Am gonit spre spitalul județean, sotul conducând pe avarii, cu flash-uri, claxoane, viraje, viteză, iar eu îi repetam puiului meu Te iubește mami mult. Rezistă! A urmat o noapte de coșmar la Spitalul Județean de Urgență Constanța. Dar nu despre asta vreau să vorbesc, ci despre ce s-a întâmplat cu mine după.

 

De fiecare dată când copilul meu făcea febră, se instala panica, iar corpul meu răspundea cu indigestie, spasme abdominale, greață și stare de vomă, îmi înghețau efectiv expremitățile. Episoadele erau pe același calapod (debut nocturn, neanunțat, febra mare cu frison la limita convulsiilor, care nu ceda la nimic). Și au fost multe. Eu îi spuneam lui Rareș că este în siguranță, dar ceea ce simțeam, gândeam, puneam în mimica feței și în mișcările corpului vorbea atât de tare, că el nu mai auzea cuvintele mele. Zi și, mai ales, noapte, îl verificam de febră. Până când Rareș, la trei ani și zece luni, mi-a zis textual: "Mami, nu mă mai verifica de febră. Nu mai suport!" N-a fost convingător răspunsul meu: "Iubitule, nu te verific de febră, te pup și eu mereu, pentru că te iubesc." Și mi-a răspuns:"Când mă pupi de iubire, nu mă pupi pe frunte..."

 

Acela a fost momentul în care am conștientizat că Rareș simte frica mea, că simte nesiguranța mea si mi-am propus să fac ceva în sensul ăsta. Să mă eliberez eu. Am reușit cu acest plan de acțiune:

 

  1. Când simt ceva, să nu mai ascund în cuvinte.
  2. Să-mi dau puțin timp înainte de a răspunde. Asta ca să nu fie o reacție mecanică a fricii.
  3. Să mă concentrez pe ceea ce simt.
  4. Să accept ceea ce simt. Nu sunt emoții rele și emotii bune. Toate fac parte din noi și toate ne ajută.
  5. Să respir profund de câteva ori. Ca să liniștesc creierul emoțional, care a bombardat deja trunchiul cerebral și acesta crede că e în pericol.
  6. Odată emoționalul echilibrat, pot să accesez cortexul si să conștientizez.

 

E greu, nu e usor. Dar se poate. Cu mult exercițiu.

 

Cand eu am fost în stare să-i transmit siguranță dincolo de cuvinte, copilul meu a simțit-o și episoadele de febră mare și zgomotoasă au încetat. Eram liberă, era liber.

 

Am învățat atât de multe de când sunt mamă, în primul rând, despre mine. Am și gresit, desigur, dar am înțeles că numai un adult liber poate să crească un copil liber.

 

Îți spun și ție. Fii tu exact cum vrei să fie copilul tău când va fi mare. Apropo, cum vrei să fie copilul tău când va fi mare?

 

 

Este ceea ce am avut să împărtășesc la conferința Social Moms „Spune Da autonomiei! Învață cum să crești un copil autonom”, powered by Danonino. Eu am fost onorată să le fiu partener la Constanța, dar părinții s-au putut bucura de emoții și informații despre autonomia copiilor și în Timișoara și Iași, unde s-au alăturat alți doi bloggeri de parenting îndrăgiți: Taticool și Meseria de părinte.

 

La toate cele 3 evenimente au fost prezenți peste 300 de părinți.

 

Gabriela Maalouf, trainer NLP pentru copii și părinți, este specialistul care le-a argumentat acestora de ce e importantă autonomia și cum pot să o ofere. Întâi, a spus ea, copilul este dependent și e firesc să fie așa, are nevoie de susținerea părinților. Imediat ce dezvoltă anumite abilități este ideal să fie lăsat să le exerseze. Autonomia este cea care le permite copiilor să prindă încredere în ei înșiși. Apoi, se dezvoltă acea relație de interdependență, de schimb de calități și abilități între părinți și copii. Și e minunat.

 

A doua componentă, de nutritiei, a fost susținută de nutriționiști: Dr. Mihaela Martin la Timișoara, Ionut Ignat la Iași și Dr. Luiza Pîrvu la Constanța. Toți au fost de acord că poveștile, jocurile și creativitatea sunt mijloace de care orice părinte se poate folosi pentru a-l determina pe copil să încerce un anumit aliment care nu îi pare foarte atrăgător.

 

Și copiii au fost invitați. La joacă. Eliana Club, Doamna de Pictura si Momki au asigurat ateliere creative și au venit și cu daruri.

 

 

 

Mai multe fotografii de la eveniment găsiți pe pagina de faceook Social Moms.

 

Parteneri media: desprecopii.com, qbebe.ro, mamicamea.ro, sfatulmamicilor.ro, gokid.ro, kidsnews.ro, mamica.ro, taticool.eu, meseriadeparinte.ro, jurnaluluneimame.ro. 

[visible] => 1 [order] => 310 [updated_at] => 2016-12-15 00:16:14 [categorie] => 53 [data] => 1481691600 [meta_description] => Copiii nu învață din vorbele noastre, ci din ce le arătăm că suntem noi. Și, dacă vrem să creștem copii liberi, suntem datori să le arătăm că noi suntem liberi. Asta știu din propria mea experiență de mamă. Aș avea multe de povestit, dar cea care m-a ajutat să văd limpede asta a fost experiența datorită căreia m-am apucat de scris. [meta_keywords] => copiii, danone, spune da, autonomie, experiente, primii ani, dezvoltare, creier, exemplu, parinti [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Mesaj important pentru toți dascălii și părinții de la Chen Miller, extraordinară profesoară în Israel. [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/515/Mesaj-important-pentru-to%C8%9Bi-dasc%C4%83lii-%C8%99i-p%C4%83rin%C8%9Bii-de-la-Chen-Miller,-extraordinar%C4%83-profesoar%C4%83-%C3%AEn-Israel./ [asociat_name2] => Am curajul să nu-l reduc la tăcere! [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/517/Am-curajul-s%C4%83-nu-l-reduc-la-t%C4%83cere!/ [publish_date] => 1481753781 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/518/copii_invata_din_experiente.jpg ) [3] => Array ( [id] => 517 [nume] => Am curajul să nu-l reduc la tăcere! [descriere] =>

N-am să înțeleg niciodată de ce unii adulți nu respectă copiii. Dar se așteaptă să fie respectați. Și sunt cei care au primit sau și-au ales misiunea de a face copiii oameni mari. Părinți și dascăli.

 

Copilul meu este ambițios și încăpățânat, sinceritatea și libertatea cu care se exprimă sunt incomode. Apasă pe suferințe vechi și dărâmă superiorități de vârstă și de raportare. N-o să se subordoneze niciodată dictaturii, dar colaborează cu blândețea unei autorități. Este opozant și sfidează regulile, este energic și își pierde răbdarea ușor, manifestări care se vor tempera odată cu vârta și cu grija și dragostea noastră, a părinților lui. Dar are ceva ce multi adulți nu au: principii. Nu știu dacă e conștient de ele, pot să spun doar că puterea exemplului este vocea pe care a auzit-o. Nu minte, ba e mult prea sincer, nu știe să speculeze, își recunoaște greșelile, își cere iertare când simte cu adevărat să o facă, respectă dreptatea. Nu-și pune măști pe față ca să fie plăcut. Ține la ideile si aduce argumente pentru convingerile lui. Nu menajează, nu îndulcește replicile. E copilul meu minunat!

 

- Tu nu ești educat, copile! Părinții tăi nu te-au crescut bine!, a încercat să-l reducă la tăcere un dascăl. Nu învățătoarea lui, un om care prețuiește unicitatea copiilor, ci o doamnă care nu și-a ales cu sufletul meseria.

 

- Ba m-au educat! Tu nu știi să te porți. Țipi și vrei să te ascult, iar eu n-o s-o fac niciodată! i-a răspuns Rareș.

 

Nu tace. Și refuz să-l fac să tacă. Am să-l modelez, puțin câte puțin, pentru lumea asta în care trăim, tot pentru el, să nu fie marginalizat de majoritate, dar n-o să-i ucid spiritul. Am curajul să nu-l regularizez, pentru că vreau să aibă, când va fi mare, curajul să vorbească lumii despre educația democratică pe care a primit-o, cu libertate, dragoste necondiționată, credit, respect, care ar fi ideal să fie normalitatea în care să trăiască toți copiii.

 

N-am să înțeleg niciodată de ce unii adulți nu respectă copiii. Dar se așteaptă să fie respectați. Și sunt cei care au primit sau și-au ales misiunea de a face copiii oameni mari. Parinți și dascăli.

 

N-am făcut-o niciodată, dar vreau să găsesc forța să confrunt suferința din astfel de oameni. Că numai o suferință mare te poate face imun la simțirea unui copil. Și aș vrea să-i întreb ce cred ei că au sădit în ei, copii fiind, cei care au țipat, i-au pedepsit, i-au umilit, criticat, ba chiar lovit? Pentru că eu nu am văzut în jurul meu oameni crescuți în abuz, care să fie bine cu ei. N-am cunoscut. Și le-aș mai spune că niciodată nu e târziu să se vindece. Nu mai sunt copiii abuzați, ci adulți. Mai mult, cârmaci la sufletele și conștiințele copiilor. Au în mâinile lor spirite pure și libere. Si au de ales.

 

Și le-aș mai spune să-i asculte pe copii. Copiii pot fi adevărați mentori, dacă nu le-am altera noi puritatea cu prejudecățile noastre.

 

Sursa foto aici.

[visible] => 1 [order] => 309 [updated_at] => 2016-12-13 19:38:46 [categorie] => 53 [data] => 1481605200 [meta_description] => N-am să înțeleg niciodată de ce unii adulți nu respectă copiii. Dar se așteaptă să fie respectați. Și sunt cei care au primit sau și-au ales misiunea de a face copiii oameni mari. Parinți și dascăli. N-am făcut-o niciodată, dar vreau să găsesc forța să confrunt suferința din astfel de oameni. Că numai o suferință mare te poate face imun la simțirea unui copil. Și aș vrea să-i întreb ce cred ei că au sădit în ei, copii fiind, cei care au țipat, i-au pedepsit, i-au umilit, criticat, ba chiar lovit? Pentru că eu nu am văzut în jurul meu oameni crescuți în abuz, care să fie bine cu ei. N-am cunoscut. Și le-aș mai spune că niciodată nu e târziu să se vindece. Nu mai sunt copiii abuzați, ci adulți. Mai mult, cârmaci la sufletele și conștiințele copiilor. Au în mâinile lor spirite pure și libere. Si au de ales. [meta_keywords] => invatatoare, copii, convingeri, mentori, tacere, copil, incapatanat, sincer, sfideaza regulile [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Empatia dascălilor este cheia succesului preșcolar și școlar al copiilor. Rezultatul unui studiu de un deceniu. [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/430/Empatia-dasc%C4%83lilor-este-cheia-succesului-pre%C8%99colar-%C8%99i-%C8%99colar-al-copiilor.-Rezultatul-unui-studiu-de-un-deceniu./ [asociat_name2] => Mesaj important pentru toți dascălii și părinții de la Chen Miller, extraordinară profesoară în Israel. [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/515/Mesaj-important-pentru-to%C8%9Bi-dasc%C4%83lii-%C8%99i-p%C4%83rin%C8%9Bii-de-la-Chen-Miller,-extraordinar%C4%83-profesoar%C4%83-%C3%AEn-Israel./ [publish_date] => 1481605200 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/517/invatatoare_care_tipa.jpg ) [2] => Array ( [id] => 516 [nume] => Înainte de sărbători, vreau să vă dau din bucuria mea, [descriere] =>

din felul meu naiv si copilăros de a privi lumea, cu ochi buni și speranță, cu dragoste și acceptare a diferențelor dintre oameni. Eu asta sunt. Altfel. Altfel decât mă vrea societatea. Și mă încăpățânez să cresc un copil altfel. Liber. Incomod. Profund. Sincer. Ca mine, cu un prea plin emoțional.

 

Multă vreme, m-am luptat cu mine să cenzurez entuziasmul și inocența. Și generozitatea. Și emotivitatea. Nu păreau să fie atuuri. N-am reușit aproape niciodată. N-am făcut decât să mă consum inutil. Când am renunțat, am început să mă simt fericită. Și se vede în ochi emoția, emoție pe care o surprinde și aparatul foto, dar ceilalți oameni.

 

 

Fericirea e în noi. Și n-are mare legătură cu ce ni se-ntâmplă, cu ce avem, ci cu ce suntem noi cu adevărat. Când acceptăm că suntem frumoși așa cum suntem, fără măști, atunci putem spera la fericire. Nu există om fără calități și defecte. Nimeni nu e mai presus decât nimeni. Fiecare are locul și rolul lui în lumea asta.

 

Toți oamenii sunt buni și frumoși din cel puțin o perspectivă. Că sunt multe și nebănuite căi de a vedea oamenii. Eu m-am văzut urâtă, deși mama îmi tot spunea că sunt frumoasă. N-am nicio poză cu mine din școala generală. Eram mică, mereu cea mai mică din clasă, aveam părul prea mult si prea creț, n-aveam pic de farmec. Eram complexată și pozele nu-mi ascundeau ochii triști. Le-am rupt pe cele câteva pe care le aveam. Și am evitat să mai fac poze.

 

Acum, sunt tot mică, tot creață, cu același păr mult, dar mă văd frumoasă. Pentru că nu mă mai rușinez cu cine sunt eu, nu mă mai simt defectă pentru că simt prea mult, mult mai mult decât un om obișnuit, și plâng des și mă emoționez, sau pentru că dau prea mult din mine. Am și calităti, și defecte. Am o familie frumoasă, un copil care m-a învățat muulte despre autenticitate, dreptate, adevăr, dragoste necondiționată. Am un soț și cu minusuri, dar cu plusuri pe care rar le întâlnești la un bărbat. Ne certăm și ne iubim în aceeași zi. Am o familie maaare, gălăgioasă, dar foarte unită.

 

Sunt și tristă, și bucuroasă, și îngrijorată, și puternică.

 

O fi și magia Crăciunului, dar mi-e bine. Ne e bine. Sper să se vadă asta în prima noastră ședință foto. Sunt primele fotografii cărora nu le-am găsit cusururi, nu le-am căutat, pentru că nu-mi mai pasă.

 

Ne-am simțit minunat în decorul cald și primitor de Crăciun și vrem să repetăm cât de curând experiența. De poveste. Nu că ne e prieten, dar Mircea Marinescu e cu adevărat un profesionist. Surprinde emoția. Nu mă mai satur să mă uit la fotografii. Și vreau și un album pe hârtie, să-l răsfoiesc și să mă bucur.

 

Faceți-vă cadou o astfel de experiență, e unul de suflet! Merită și meritați.

 

[visible] => 1 [order] => 308 [updated_at] => 2016-12-12 14:37:55 [categorie] => 64 [data] => 1481518800 [meta_description] => Înainte de sărbători, vreau să vă dau din bucuria mea, din felul meu naiv si copilăros de a privi lumea, cu ochi buni și speranță, cu dragoste și acceptare a diferențelor dintre oameni. Eu asta sunt. Altfel. Altfel decât mă vrea societatea. Și mă încăpățânez să cresc un copil altfel. Liber. Incomod. Profund. Sincer. Ca mine, cu un prea plin emoțional. [meta_keywords] => [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Dragă mamă care te ascunzi după Bine!, [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/503/Drag%C4%83-mam%C4%83-care-te-ascunzi-dup%C4%83-Bine!,/ [asociat_name2] => Când toți se așteaptă să-l pedepsești, tu iubește-l! Plan de tantrum în 10 pași. [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/511/C%C3%A2nd-to%C8%9Bi-se-a%C8%99teapt%C4%83-s%C4%83-l-pedepse%C8%99ti,-tu-iube%C8%99te-l!-Plan-de-tantrum-%C3%AEn-10-pa%C8%99i./ [publish_date] => 1481546282 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/516/MirceaMarinescu.ro_-_Sedinta_de_Craciun_45_.jpg ) [1] => Array ( [id] => 515 [nume] => Mesaj important pentru toți dascălii și părinții de la Chen Miller, extraordinară profesoară în Israel. [descriere] =>

Chen Miller este o profesoară din Israel, care face educație cu dragoste. Are de transmis un mesaj important pentru toți părinții și dascălii:

 

În primul meu an în învățământ, am intrat să predau la o clasă a II-a. În mijlocul clasei, pe un scăunel, stătea un băiețel cu ochi mari. Copilul țipa, sporovăia și înjura.

 

S-a uitat la mine și eu la el.

 

M-am apropiat și i-am șoptit: „Eu știu că tu ai o inimă mare. Știu că ești isteț. Și mai știu că ești un băiat bun.”

 

În gura mare, el mi-a aruncat: „Profesoară proastă, tu nu știi nimic. Eu sunt un copil problemă. Toată lumea știe că eu sunt un copil problemă. Profesorii mei spun că sunt un copil problemă, directorul spune că sunt un copil problemă. Chiar și părinții mei spun despre mine că sunt un copil problemă.”

 

 „Ba, ai o inimă mare , ești isteț și eu știu că ești un copil bun.”, i-am spus din nou, cu blândețe. Iar băiețelul a fugit din clasă.

 

Săptămâna următoare, când am intrat în aceeași clasă, scenariul s-a repetat: băiețelul înjura, țipa, scuipa.

 

Am tras adânc aer în piept, m-am dus lângă el și i-am șoptit: „Ai o inimă mare, ești isteț și eu știu că ești un copil bun.

 

În a treia săptămână, când am intrat în clasă, un scaun mai mic era așezat lângă locul meu, iar pe scăunelul mic stătea un băiețel cu ochi mari.

 

În acea zi, el m-a ales pe mine să-i fiu dascăl.

 

Aproape de sfârșitul anului școlar, băiețelul m-a întrebat de unde știu eu că (,) copiii sunt buni. Atunci, i-am spus că am un secret:

 

‚Până în clasa a V-a, n-am reușit să citesc și să scriu. Nu puteam să fac adunări. Credeam despre mine că sunt proastă, că am un creier defect. Eram sigură deja că n-o să iasă nimic bun din mine vreodată.’

 

Eu, Chen Miller, elev al unei clase cu nevoi speciale... Eu sunt acum profesoară în Israel. Eu, la care sistemul de învătământ era gata să renunțe, și nu o dată, eu sunt acum parte din acest sistem. Am intrat în acest sistem ca să-l schimb. Vreau să arăt că lucrurile se pot face altfel.

 

Profesori, directori, educatori, gândurile voastre și cuvintele pe care le folosiți la adresa unui copil pot deveni gândurile și cuvintele lui, cu care se descrie el însuși.  „Nu voi reuși, nimic bun nu va ieși din mine. Nu sunt în stare, sunt puturos, nu pot...”

 

Vreau să știți: Nu există copii care nu pot, doar copiii care pot. Amintiți-vă întotdeauna că educația se face întâi la nivelul sufletului și că impactul este crucial. Educație cu dragoste. Mulțumesc.

 

 

 

Astăzi, 9 decembrie 2016, se fac 3 ani de când am publicat primul articol în jurnal. În fiecare scriere, mi-am pus sufletul și m-am arătat așa cum sunt eu cu adevărat. La început, cu teamă și sfială, în propoziții tăiate, rescrise, apoi în doar câte o frază. Acum, scriu ce simt, dintr-o suflare, fără frică, dar cu grijă pentru fragilitatea celor care mă citesc. Am căzut și m-am ridicat și nu o dată. Din ce în ce mai puternică, mai încrezătoare, mai liberă. Cu o imensă și furtunoasă dorință de a schimba ceva în lumea asta. Am vrut și vreau să arăt că se poate și altfel, cu sufletul curat și cu blândețe, cu răbdare și încredere în minunea din copilul meu. Din fiecare copil.

 

N-aș fi putut găsi o ocazie mai potrivită pentru a vă dărui cuvintele acestui om special, Chen Miller, profesoară în Israel. N-am făcut decât să traduc și să adaptez un mesaj care, deși îmbrăcat în vorbe simple, atinge sufletul. Dați mai departe discursul ei emoționant!

 

 

Sursa foto aici.

[visible] => 1 [order] => 307 [updated_at] => 2016-12-09 13:18:30 [categorie] => 53 [data] => 1481259600 [meta_description] => Profesori, directori, educatori, gândurile voastre și cuvintele pe care le folosiți la adresa unui copil pot deveni gândurile și cuvintele lui, cu care se descrie el însuși. „Nu voi reuși, nimic bun nu va ieși din mine. Nu sunt în stare, sunt puturos, nu pot...” Vreau să știți: Nu există copii care nu pot, doar copiii care pot. Amintiți-vă întotdeauna că educația se face întâi la nivelul sufletului și că impactul este crucial. Educație cu dragoste. Mulțumesc. [meta_keywords] => băiat, israel, educatie, dragoste, prost, copil, profesoara, nevoi speciale, pot [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Inteligența emoțională, deși nepredată și nenotată în școală, este cheia reușitei școlare, în carieră, viață. Studiu TransformingEd. [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/457/Inteligen%C8%9Ba-emo%C8%9Bional%C4%83,-de%C8%99i-nepredat%C4%83-%C8%99i-nenotat%C4%83-%C3%AEn-%C8%99coal%C4%83,-este-cheia-reu%C8%99itei-%C8%99colare,-%C3%AE [asociat_name2] => Cum și-a învățat o mamă din Rusia fetița să scrie. Metoda mi se pare genială! [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/400/Cum-%C8%99i-a-%C3%AEnv%C4%83%C8%9Bat-o-mam%C4%83-din-Rusia-feti%C8%9Ba-s%C4%83-scrie.-Metoda-mi-se-pare-genial%C4%83!/ [publish_date] => 1481259600 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/515/profesoara_israel.jpg ) [0] => Array ( [id] => 38 [nume] => A răbufnit la școală. [descriere] =>

Alexis e un copil bun. A suferit și suferă în continuare în urma divorțului dintre mine și tatăl lui. Avea numai 3 ani. Acum are 13 ani. Tatăl lui locuieste în alt oraș, are o parteneră care are, la rândul ei, un copil și, de curând, a părut încă un ingeraș din relația tatălui cu partenera sa.

 

Alexis își iubește tatăl, chiar dacă nu au avut o relație bună. Și tati îl iubește pe Alexis, fapt de necontestat. Dar noi, părinții lui, nefiind compatibili, nici stilul parental nu este compatibil. Tata are multe regului, căci are nevoie el, în viața lui, de ordine și regului, pe care le transferă copilului însă.

 

Tristețea și furia lui Alexis sunt legate de regulile pe care el le găsește incorecte. Un bun exemplu, tati nu a venit la ziua lui, pentru că a considerat că Alexis trebuie să meargă la el, să sarbătorească ziua cu el, tatăl lui, și cu familia lui, cea veche (părinți, frați, nepoți) și cea nouă (partenera, fetița acesteia și copilul lor). Asta este regula pentru a putea fi împreună de ziua lui. Dar Alexis îl voia pe tati doar pentru el, măcar de ziua lui. Tati oferă familiei lui prezența sa în fiecare zi. Alexis nu îl vede pe tati decât dacă merge el la tati sau dacă vine tati la el, cam la două saptămâni.

 

Și, de ziua lui, îl voia pe tati numai pentru el. Tati a refuzat să vină, iar Alexis s-a supărat. Suferă, nu i se pare drept, îl vrea pe tati și cum are el nevoie de el.

 

La școală, într-o pauză, Alexis a răbufnit! Victima a fost o doamnă care se plimba cu un bebe în cărucior, pe lângă școală, careia Alexis i-a adresat injurii, cuvinte murdare, reproducând cea mai urâtă înjurătură pe care a citit-o pe internet de pe telefonul unui coleg. Evident, mama, adică eu, a fost chemată la școală. Alexis era amenințat cu scăderea notei la purtare. Am explicat conjunctura, copilul meu și-a cerut scuze, eu mi-am cerut scuze, situația s-a aplanat. Dar relația cu tata, chiar dacă s-a reluat după câteva luni, va genera în continuare suferință, frustrări care îi afectează lui Alexis relațiile și situația școlară.

 

’Nu e corect’, vorba lui Alexis, să transformi un copil într-un adult. El va trebui să fie adultul în relația cu tata. Nu e corect! Iar eu, uneori, simt că nu mai am soluții... Ce pot să fac?

 

Sursa foto aici.

[data] => 1475035200 [autor] => Katona Marcela Măriuca [comments_number] => 0 [meta_title] => A răbufnit la școală. [meta_description] => Tristețea și furia lui Alexis sunt legate de regulile pe care el le găsește incorecte. Un bun exemplu, tati nu a venit la ziua lui, pentru că a considerat că Alexis trebuie să meargă la el, să sarbătorească ziua cu el, tatăl lui, și cu familia lui, cea veche (părinți, frați, nepoți) și cea nouă (partenera, fetița acesteia și copilul lor). Asta este regula pentru a putea fi împreună de ziua lui. Dar Alexis îl voia pe tati doar pentru el, măcar de ziua lui. Tati oferă familiei lui prezența sa în fiecare zi. [meta_keywords] => rabufnit, tristete, furie, tata, divort, familie, copil, adolescent, scoala, frustrare, relatie [visible] => 1 [order] => 20 [updated_at] => 2016-09-28 11:24:02 [autor_email] => marcela_kato@yahoo.com [autor_link] => [pic] => userfiles/experiente/38/rabufnirea_adolescent.jpg [experienta] => 1 ) )

Ultimele articole

Lecția 1 pe 2017, copilul meu este un dar

Lecția 1 pe 2017, copilul meu este un dar

Când ne privim copiii ca pe niște daruri, îi iubim cu totul, așa cum merită ei să fie iubiți.   Copiii chiar vin în lumea asta ca să crească. Să...
Jucăriile îi bucură, dar ochișorii le sclipesc la mami și la tati.

Jucăriile îi bucură, dar ochișorii le sclipesc la mami și la tati.

Orice e cu mami și tati are altă aromă. Când am înțeles asta, am încetat să mai aruncăm banii pe jucării sofisticate. N-are Rareș nevoie de ele. Dar depinde de...
Copiii nu învață din vorbele noastre, ci din ceea ce trăiesc ei și ce le arătăm că suntem noi!

Copiii nu învață din vorbele noastre, ci din ceea ce trăiesc ei și ce le arătăm că suntem noi!

Copiii învață din experiențele lor.   Tot ce am știut chiar de dinainte să fiu mamă a fost că vreau să cresc un copil LIBER.   Și l-am lăsat pe Rareș să...

Am curajul să nu-l reduc la tăcere!

N-am să înțeleg niciodată de ce unii adulți nu respectă copiii. Dar se așteaptă să fie respectați. Și sunt cei care au primit sau și-au ales misiunea de a face copiii oameni mari. Părinți și dascăli.   Copilul meu este ambițios și încăpățânat, sinceritatea și libertatea cu care se exprimă sunt incomode. Apasă pe suferințe vechi și dărâmă...
continuare
Publicat: 13.12.2016
0 comentarii

Înainte de sărbători, vreau să vă dau din bucuria mea,

din felul meu naiv si copilăros de a privi lumea, cu ochi buni și speranță, cu dragoste și acceptare a diferențelor dintre oameni. Eu asta sunt. Altfel. Altfel decât mă vrea societatea. Și mă încăpățânez să cresc un copil altfel. Liber. Incomod. Profund. Sincer. Ca mine, cu un prea plin emoțional.   Multă vreme, m-am luptat cu mine să cenzurez entuziasmul...
continuare
Publicat: 12.12.2016
0 comentarii

Mesaj important pentru toți dascălii și părinții de la Chen Miller, extraordinară profesoară în Israel.

Chen Miller este o profesoară din Israel, care face educație cu dragoste. Are de transmis un mesaj important pentru toți părinții și dascălii:   În primul meu an în învățământ, am intrat să predau la o clasă a II-a. În mijlocul clasei, pe un scăunel, stătea un băiețel cu ochi mari. Copilul țipa, sporovăia și înjura.   S-a...
continuare
Publicat: 09.12.2016
0 comentarii

A răbufnit la școală.

Alexis e un copil bun. A suferit și suferă în continuare în urma divorțului dintre mine și tatăl lui. Avea numai 3 ani. Acum are 13 ani. Tatăl lui locuieste în alt oraș, are o parteneră care are, la rândul ei, un copil și, de curând, a părut încă un ingeraș din relația tatălui cu partenera sa.   Alexis își iubește tatăl, chiar...
continuare
Publicat: 28.09.2016
0 comentarii

Cele mai comentate articole

Jocuri pe care le fac cu Rareș când este furios.

Copilul meu este furios, iar eu nici măcar nu cunosc motivul. Nu, n-o să-mi spună niciodată ce supărare are în starea asta, de furie. Așa că îi iau ștecherul și-l conectez la sursă.   - Ce dră-guuuț ești. Drăgăluțul meu!Vino să te pup.   - Nuu, nu sunt drăguț și nu vreau să mă pupi. Acum, vreau doar să te fac proastă! Lasă-mă!   -...

Invatand cum sa fiu o mama buna

Consider ca greseala pe care o facem noi, parintii, este ca nu pornim de la premisa corecta fata de micut: noi apartinem copilului, nu copilul noua! Noi suntem "masinaria" prin care respira, simte, cunoaste, se dezvolta copilul nostru. Este o idee pe care am auzit-o de curand, m-a facut sa ma gandesc si sa analizez propriul comportament, ca mama.   Suntem lipsite...

Copilul meu este agresiv

Nu susțin educația prin pedeapsă, vreau ca micuțul meu să înțeleagă, din argumentele pe care i le dau, din experiențele lui proprii, ceea ce e bine și ceea ce nu este în regulă "să facă".     Pedeapsa nu-i explică micuțului unde a greșit și de ce este bine să nu mai "facă", doar teama de pedeapsă îl va motiva. Copilul, astfel...

Gradinita potrivita pentru copilul meu

Rareș a fost genul de bebeluș și copil foarte activ, foarte curios, temperamental. Nu a fost și nu este nici acum "fan somn", așa încât mă speria un pic gândul că va trebui să-l înscriem la grădiniță. Mă speria, de fapt, gândul că educatoarea nu va avea răbdare cu el, nu va rezona cu temperamentul copilului meu. Totodată, abia așteptam...

Prima zi la "gradinita cu Georgica"

Am ales o gradinita privata din perspectiva faptului ca o gradinita de stat nu are suficient personal.   Am vizitat 2 gradinite private, in incercarea noastra, neexperimentata, de a gasi gradinita potrivita. Prima gradinita privata la care am fost nu avea spatiu de joaca afara si am exclus-o. Apoi, am primit o recomandare de gradinita de la o doamna doctor pediatru, de...

Gradinita nepotrivita poate naste o trauma

Unii copii se adapteaza mai usor la o situatie noua, altii mai greu, la fel si adultii. Gradinita reprezinta una dintre situatiile noi la care trebuie sa se adapteze copilul, insa si parintele.   Adaptarea la gradinita nu este, in majoritatea cazurilor, usoara, insa aceasta difera, in toate privintele, in functie de multi factori: temperamentul copilului, dependenta...

Primul episod de febra al copilului meu - convulsii febrile

Primul episod de febra al copilului meu m-a marcat profund!   Rares avea 10 luni si 2 saptamani, era martie, dar iarna. Avea o stare febrila de 2 zile. Nu pot sa zic ce temperatura avea, ca nu a acceptat termometrul, nici macar termometrul-suzeta. Nu ardea, avea mainile mai fierbinti decat de obicei.   Trebuie sa recunosc ca eram o ignoranta, nu stiam nimic...

Cu convulsii febrile la Unitatea Primiri Urgențe (UPU) Constanța

Citeste inainte:  Primul episod de febra al copilului meu - convulsii febrile   Am ajuns cu bebelușul nostru la UPU Constanța. Ne-a preluat o asistentă care a început să țipe: " Convulsii febrile !" , l-a pus pe pat, l-a dezbrăcat, i-a administrat Diazepam Desitin soluție rectală, l-a luat în brațe și a început să fugă cu copilul meu...

Febra, timp de 3 zile, dupa criza de convulsii febrile

Citeste inainte: Cu convulsii febrile la Unitatea Primiri Urgente (UPU) Constanta     Spitalul era in carantina si nu putea intra nimeni, asa incat, de dimineata, a trebuit sa ma rog insistent de o asistenta, intrata atunci in tura, sa permita sotului sa intre. Nu mai puteam singura! Am simtit o eliberare fantastica in momentul in care mi-am vazut sotul intrand...

Am ales nastere naturala si am ajuns la cezariana

Toata sarcina m-am pregatit pentru o  nastere naturala si am ajuns sa nasc prin cezariana .   Pana de curand, sub influenta experientei personale, raspundeam tuturor mamicilor care ma intrebau: "Eu as alege, fara doar si poate, nasterea prin cezariana" . Insa experienta surorii mele mai mari a inclinat balanta covarsitor spre nastere naturala, insa...

Am dat nastere prin cezariana unui copil minunat

Am dat din cap si am reusit sa scot cuvintele: " Cu siguranta, cezariana !" Asta se intampla la orele 7 dimineata, miercuri, 19 mai 2010.   Aprecierea cu care il investisem pana atunci pe domnul doctor Eduard Balasa s-a transformat, in acele momente, in respect deosebit pentru omul Eduard Balasa . A stiut cum sa imbrace informatia pur medicala, astfel incat sa...

Invatand cum sa fiu o mama buna

Consider ca greseala pe care o facem noi, parintii, este ca nu pornim de la premisa corecta fata de micut: noi apartinem copilului, nu copilul noua! Noi suntem "masinaria" prin care respira, simte, cunoaste, se dezvolta copilul nostru. Este o idee pe care am auzit-o de curand, m-a facut sa ma gandesc si sa analizez propriul comportament, ca mama.   Suntem lipsite...

Cum ii "spui" copilului tau ce inseamna credinta adevarata, ce inseamna Dumnezeu?

In toamna aceasta, am ajuns in Bucovina si am vizitat si manastirile. Noi, romanii, avem un tezaur spiritual, arhitectural, pictoricesc, mostenit de la inaintasi, oameni cu care, cu adevarat, trebuie sa ne mandrim.   La manastirea Putna, vrand sa ies, cu Rares de mana, din biserica, m-a tintit locului o intamplare pe care nu o pot asocia cu sfintenia unui astfel de lacas...

Bunicii sunt ajutoare de pret pentru parinti si comori pentru copii

"Mami, eu sunt trist ca o sa-mi fie drag de mimi. Tati, sa-i facem lui mimi o casa langa noi!"  Acestea sunt cuvintele cu care ni s-a adresat Rares ieri, cand faceam bagajele pentru a ne intoarce acasa, si care au emotionat-o pe mimi ...   Mimi este mama mea si bunica lui Rares . "Mimi"este apelativul cu care Rares a inceput sa o strige, vrand...

Supă cremă bio de praz cu ciuperci pleurotus și fulgi de ovăz

Rețeta este pentru 4 porții și este cu adevărat delicioasă. Toate ingredientele sunt bio, iar supa cremă de praz cu ciuperci pleurotus și fulgi de ovăz este foarte hrănitoare și este printre preferatele băiețelului  meu.   Eu o prepar cu:   2 fire mari de praz 4 pălării de ciuperci pleurotus măricele 2 linguri rase de fulgi de ovăz bio 2 foi de...

Salată orientală vegetală cu roșii uscate bio

Salata asta orientală vegetală este "curcubeu pe cerul gurii", cum ar spune un bun prieten. Eu o prepar de mulți ani și, de fiecare dată, mă bucur de ea ca prima dată. La fel și soțul și copilul meu de 1 an și 2 luni. Este chiar mai bună decât salata orientală clasică, cu ou și  mult mai hrănitoare. Ingredientele sunt toate bio.   Pentru salata...

Salată de avocado cu ceapă pentru un mic dejun delicios sau o cină bogată

2 avocado 1 ceapă mică jumătate de lămâie mică 1 lingură semințe decorticate de cânepă 1 lingură fulgi de drojdie inactivă 1 vârf de linguriță sare de Himalaya un praf de piper alb   Întâi de toate, avocado trebuie să fie de culoarea maro. Noi îl cumpărăm verde și îl introducem într-o pungă de...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!