Acasa Mama si Copilul Probleme de Sanatate Psihologia Copilului Pofta Buna La Gradinita Jurnalul sarcinii Experiente Despre mine
Array
(
    [6] => Array
        (
            [id] => 514
            [nume] => Moșul e magic pentru că citește și gândurile!
            [descriere] => 

L-am dus pe Rareș la școală, am urcat scările înapoi cu 3 plicuri și un catalog cu jucării de la Carrefour. Jucării, sărbători! Vin, sărbătorile vin! M-am oprit, răsfoiam cu fiorul unui copil. Și ... am știut de unde vine trăirea. E emotia cu care atingeam, în acea zi, fiecare pagină a neckermann-ului, iar și iar, vrând să mă conving, parcă, că nu sunt reale jucăriile de acolo, că un copil și-a imaginat o lume de basm pe care o visam și eu și că un adult a desenat-o. Mi-amintesc ziua aia ca și cum ar fi azi...

 

 

E cea mai caldă zi a anului, deși afară totul e-nghețat. I-am zis, de dimineață, mamei că gerul de afară e mai prietenos decât frigul ascuțit din baia fără pic de suflet, iar zăpada mai blândă decât țurțurii de la robinet, care-ți spintecă mâinile rapid. Și nu vreau să mă spăl. Ea a zâmbit și a încălzit un pic de apă în ibricul roșu.

 

Suntem patru, doi părinți și doi copii. Azi, pe seară, vom fi toți acasă. Ca mai toți părinții și copiii din ’80 și aproape 9, cu bucuria dezlegării de sărbători la mese îmbelșugate, părinții. La veselie și visare, copiii. Frig. N-am văzut niciodată pietre crăpate, dar e frig rău. Afară, dar și-n casă, un apartament cu trei camere, semidecomandat. Înăuntru, stăm ca baba dochia, mai putin mama, care nu știu când doarme, când mănâncă și, mai ales, cum de ei nu-i e frig. O singură cameră e încălzită, ba nu, două. Într-una dormim unu-ntr-altul toți patru, cea din mijloc, într-o canapea extensibilă, cu arcuri cam ascuțite, dar e bine, atât de bine! A doua mă ține în brațe cu căldura ei aburindă și cu toată familia în ea. Sunt trei ochiuri de aragaz și-o plită pe care nu mi-o amintesc funcționând vreodată. Nu-mi place mirosul de carne fierbând, dar mă topesc după colindele pe care ni le cântă mama umplând toba. E sărbătoare, cum nu e la noi în casă des. Mama fuge, uneori la mijlocul versului, mai face ceva prin casă și, când revine, continuă strofa de parcă nici n-ar fi întrerupt-o. Nu-i om obișnuit mama, nu seamănă cu mamele pe care le văd.

 

Sună la ușă! E tataia. Tataia vine la noi o dată pe an, cu tata, cu jumătate de porc și, după câtva timp, pleacă după moș Gerilă. Sunt prieteni.

 

‚Geani, azi e! Vine moșul! Și ție-ți bate inima?!’

 

A mea nu bate, dar nu știu cum să spun altfel. Că e răscoală-n mine. Abia aștept cadourile, am fost cuminte, sper. Nu-mi amintesc tot anul acum. Tata zice altceva, dar mama ne asigură din ochi că suntem minunile ei. Mi-e și frică! E ceva ce nu pot să înțeleg și mă sperie gândul că voi avea în față un om, dar cu puteri magice. Cum știe el, moșul, ce fac toți copiii din lume?! L-am văzut, am pus și mâna pe el anul trecut. E din carne, ca și noi. Cum face?!

 

- Săru’ mâna, tataie! Intră.

 

- Ați fost cuminți? Că m-am întâlnit cu moșu'. Zice că nu prea, dar că o să treacă și pe la voi. Vedem cu ce vine, cu bățul sau...

 

- Ba da, tataie, intervine mama, draga de mama, au fost fost cuminți, foarte cuminți. Sunt mândră de ele!

 

Inima dă să iasă din piept. O trag pe sora mea de mână în camera noastră, acum locuita doar de bradul îmbrăcat în toate culorile pământului, îmbrățișat de instalația cu flori mari. Ne băgăm sub el și deschidem neckermann-ul. Uaaau!, și aburi ne ies din gurile mici în camera bocnă.

 

 

Nu ne era frig, pentru că visam.

 

În anul ăla, moșul mi-a adus o păpusă din catalogul nemțesc, pe care am visat-o, una aproape cât mine. Și i-am mărturisit mamei, la culcare, că moșul e magic pentru că citeste și gândurile.

 

Sunt cufundată în canapea și e bine. Atât de bine. Cald în suflet, cald și-n casă. Luminoasă casă.

 

Nu-i topesc lui Rareș turțurii de la robinet în ibric roșu. Stăm tot unu-ntr-altul, dar doar pentru că ne iubim. Și-i cânt, ca mama. Și-i povestesc cum visam eu la jucării minunate cum sunt acum, cum mă jucam cu ele în imaginație, cum i-adunam, tot în gând, și pe mama, și pe tata în jurul mesei de joc si era zarvă mare și râdeam toți. Așa cum facem noi seara. Acum, se-ntâmplă ce-am visat. Si mai mult!

 

Vă las aici catalogul cu jucării de la Carrefour. Poate vă inspiră și poate le arătați copiilor și ei să-și dorească, pentru ca moșul să le citească gândurile.

 

 

Acest articol este sponsorizat.

 

[visible] => 1 [order] => 306 [updated_at] => 2016-12-04 12:48:50 [categorie] => 52 [data] => 1480827600 [meta_description] => Suntem patru, doi părinți și doi copii. Azi, pe seară, vom fi toți acasă. Ca mai toți părinții și copiii din ’80 și aproape 9, cu bucuria dezlegării de sărbători la mese îmbelșugate, părinții. La veselie și visare, copiii. Frig. N-am văzut niciodată pietre crăpate, dar e frig rău. Afară, dar și-n casă, un apartament cu trei camere, semidecomandat. Înăuntru, stăm ca baba dochia, mai putin mama, care nu știu când doarme, când mănâncă și, mai ales, cum de ei nu-i e frig. O singură cameră e încălzită, ba nu, două. Într-una dormim unu-ntr-altul toți patru, cea din mijloc, într-o canapea extensibilă, cu arcuri cam ascuțite, dar e bine, atât de bine! A doua mă ține în brațe cu căldura ei aburindă și cu toată familia în ea. Sunt trei ochiuri de aragaz și-o plită pe care nu mi-o amintesc funcționând vreodată. Nu-mi place mirosul de carne fierbând, dar mă topesc după colindele pe care ni le cântă mama umplând toba. E sărbătoare, cum nu e la noi în casă des. Mama fuge, uneori la mijlocul versului, mai face ceva prin casă și, când revine, continuă strofa de parcă nici n-ar fi întrerupt-o. Nu-i adult obișnuit mama, nu seamănă cu mamele pe care le văd. [meta_keywords] => carrefour, catalog, jucarii, mosul, mos, brad, frig, turturi, mama, jocuri, colinde [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Ai un copil încăpățânat, rebel, care nu respectă regulile, sfidează autoritatea? Am vești bune. [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/501/Ai-un-copil-%C3%AEnc%C4%83p%C4%83%C8%9B%C3%A2nat,-rebel,-care-nu-respect%C4%83-regulile,-sfideaz%C4%83-autoritatea-Am-ve%C8%99ti-bune./ [asociat_name2] => Cum și-a învățat o mamă din Rusia fetița să scrie. Metoda mi se pare genială! [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/400/Cum-%C8%99i-a-%C3%AEnv%C4%83%C8%9Bat-o-mam%C4%83-din-Rusia-feti%C8%9Ba-s%C4%83-scrie.-Metoda-mi-se-pare-genial%C4%83!/ [publish_date] => 1480827600 [autor] => 1 [advertorial] => 1 [pic] => userfiles/articole/514/SP_Jucarii1.jpg ) [5] => Array ( [id] => 513 [nume] => Copiii sunt capabili de acte de generozitate și curaj așa cum puțini adulți reușesc. [descriere] =>

‚Mami, sunt fericit! Nici eu nu mă mai înțeleg. Cu toate că mă doare capul, sunt fericit!’, mi-a mărturisit Rareș aseară.

 

Desigur că era fericit. Aflase că are prieteni. Trăise ceea ce-i tot repeta mami, că nu sunt răi copiii, sunt toți buni, doar că, exact ca și el, au tot felul de emoții, unele foarte puternice, care îi conduc spre comportamente haotice. Atunci, ei nu vor să rănească, doar nu pot încă singuri să se controleze sau nu știu cum și au nevoie de ajutorul adulților pentru a reuși să manifeste emoțiile într-un mod care nu afectează.

 

Ieri, la școală, a fost un incident minor, iar Rareș a avut de suferit. Dar nu despre asta vreau să vorbesc. M-au impresionat copiii. Până la lacrimi. Au fost minunați. Copiii sunt capabili de acte de generozitate și curaj așa cum puțini adulți reușesc.

 

Copiii se deschid ca o floare după ce oprești furtuna din sufletele lor. Sunt receptivi și empatici. Ei știu să recunoască o greșeală, știu să-și ceară iertare și pot să o ia de la capăt într-o prietenie, fără resentimente.

 

Rareș și-a găsit vina de ieri. Nu a ținut cont de rugămintea doamnei învățătoare să-și facă de lucru în bancă preț de 2 minute. S-a ridicat și nu trebuia să facă asta. Doamna e atât de bună cu noi!, a zis și, când a zis, i s-a citit pe față recunoștința.

 

Copiii învață ușor și pentru toată viața (chiar dacă e nevoie de exercițiu să pună în practică) când mesajul este transmis cu blândețe și cu înțelegere a ceea ce simt ei. N-am căutat vinovați, pentru că în conflictul dintre copii nu cred că există vinovați. A fost o lecție pentru toți. Le-am spus că sunt diferiți și e firesc, că fiecare dintre ei e unic și asta îl face special. Că ceea ce arată un copil prin fizicul lui și prin comportament nu e neapărat ceea ce este el de fapt. Că, cel mai probabil, un copil care face pe voinicul ascunde o teamă. Că Rareș, de exemplu, suferă tare când este respins și face tot ce crede el ca să atragă atenția și prietenia lor, uneori, nu într-un fel plăcut. Că toți fac greșeli, pentru că ei acum învață. Dar că e un act de mare curaj să recunoască, să-și ceară iertare și să-și propună să se comporte diferit. Și Rareș este un curajos, la fel și ei.

 

O fetiță a început să plângă „de mila lui Rareș”, a spus. M-a topit și i-am asigurat că Rareș este bine. Un alt băiețel a venit și i-a arătat prietenia lui. O fetiță i-a făcut un desen. O alta mi-a dăruit mie o floare pusă în culori pe hârtie. Apoi, a început să curgă cu desene și cu dovezi de prietenie. Nu le spusese nimeni să facă asta. A fost minunat. Iar Rareș era co-ple-șit! Le-am mulțumit, dar nu destul, simt. Și vreau să vă arăt de ce sunt în stare oamenii mari la suflet, pe care-i numim copii.

 

 

Imaginile reprezintă desenele copiilor.

Sursa foto articol aici.

[visible] => 1 [order] => 305 [updated_at] => 2016-11-24 15:48:24 [categorie] => 53 [data] => 1479963600 [meta_description] => Copiii se deschid ca o floare după ce oprești furtuna din sufletele lor. Sunt receptivi și empatici. Ei stiu să recunoasă o greșeală, știu să-și ceară iertare și pot să o ia de la capăt într-o prietenie, fără resentimente. [meta_keywords] => incident, scoala, copii, empatici, iertare, recunoscut [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Mesajul emoționant al unui dascăl pentru elevii săi care au susținut capacitatea. [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/476/Mesajul-emo%C8%9Bionant-al-unui-dasc%C4%83l-pentru-elevii-s%C4%83i-care-au-sus%C8%9Binut-capacitatea./ [asociat_name2] => Cum și-a învățat o mamă din Rusia fetița să scrie. Metoda mi se pare genială! [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/400/Cum-%C8%99i-a-%C3%AEnv%C4%83%C8%9Bat-o-mam%C4%83-din-Rusia-feti%C8%9Ba-s%C4%83-scrie.-Metoda-mi-se-pare-genial%C4%83!/ [publish_date] => 1479963600 [autor] => 1 [advertorial] => 0 [pic] => userfiles/articole/513/boys-554644_960_720.jpg ) [4] => Array ( [id] => 512 [nume] => În spatele unui adult împlinit e un părinte care i-a descoperit talentul și a crezut în el. [descriere] =>

Asta sunt copiii noștri, niște ființe unice, diferiți fizic, mintal, emoțional. Nu manifestă aceleași interese. Nu toți copiii sunt sclipitori la matematică. Nu toți au darul vorbirii, nu toți pătrund tainele fizicii, nu toți ajung pe podium la Jocurile Olimpice. Dar toți copiii au cel puțin un talent. Și au nevoie de noi să-i ajutăm să descopere care este. Încă de când sunt foarte mici.

 

Marea descoperire se află în mâinile noastre.

 

E nevoie de timp, atenție, grijă, răbdare din partea noastră. Și multă dragoste. Nu să le spunem noi la ce să fie buni, ci să îi expunem diverselor experiențe.

 

 

 

Noi să îi observăm, să îi întrebăm cum se simt când pictează, modelează, construiesc, află despre cosmos, dinozauri, experimentează cu apă, explorează în natură, aleargă, înoată, gătesc, dansează ș.a. Și, dacă nu vor spune în cuvinte, noi vom ști din ochii lor. Apoi, să le susținem alegerile. Viața lor e despre ei, nu despre noi și visurile noastre neîmplinite. Să credem în ei și în ce pot ei cu adevărat să facă. Să-i hrănim cu informații și povești, cu implicare în manifestarea talentului lor. Asta nu numai că îi face fericiți, dar îi și poartă spre împlinire.

 

Thomas Edison este, pentru mine, exemplul viu al copilului descoperit și îndrumat spre succes. Și nu vorbesc acum despre succesul în viață, ci despre acela intim. Vorbesc despre împlinire. Vorbesc despre o copilărie fericită care naște un adult împlinit.

 

Și, prin povestea lui, vreau să-ți mai vorbesc despre implicarea părintelui în a descoperi sămânța de talent care se află în fiecare copil, despre curajul de a o uda în fiecare zi, oricare ar fi ea, și despre fericirea copilului când aceasta începe să înflorească. Fericire care îi dă aripi și-l duce, fără echivoc, la performanță. Performanță în nimic altceva decât ce iubește să facă, orice, actorie, agricultură, psihologie, muzică, matematică, științe, dans, fizică, politică, olărit, medicină, ecologie ș.a.

 

Thomas Alva Edison (11.02.1847 – 18.10.1931), celebrul inventator american, cunoscut ca inventatorul becului, a fost un elev despre care profesorii au spus ca „este prea prost ca să învețe ceva”.

 

Mai mult, într-o zi, l-au trimis acasă cu o scrisoare pentru mama sa, în care îi cereau acesteia să-l țină și învețe acasă. „Fiul dumneavoastră este bolnav mintal. Nu-l vom mai primi la școală.”, era mesajul scrijelit pe o coală de hârtie. Mama sa însă a citit, cu voce tare și cu lacrimi în ochi, altceva: „Fiul dumneavoastră este un geniu. Aceasta școală este prea mică pentru el și nu are profesori atât de buni, cât sa-l poată învăța pe el. Vă rugăm să-l instruiți dumneavoastră acasă.”

 

Dacă Thomas Edison ar fi trăit în vremea noastră, ar fi fost diagnosticat cu ADHD (deficit de atenție și hiperactivitate). Pur și simplu, nu se putea adapta unui sistem concurențial. Iar mama sa, pe care adultul Edison a numit-o „mamă eroină” și despre care a notat că „a creat tot ceea ce sunt astăzi, pentru că a fost întotdeauna atât de autentică în iubirea ei și de sigură de mine și ce pot eu”, a crezut în el, l-a oprit acasă și a început să-l instruiască ea.

 

A simțit că, în spatele unui comportament atipic și în ciuda unui deficit de auz, în copilul ei se află o sămânță de geniu. La scurt timp, a și descoperit-o - Thomas Edison era foarte interesat de Știință - și a început să o ude. Nu a fost parte activă din marile lui invenții, dar l-a învățat să inventeze. I-a recitat poezii, i-a hrănit imaginația și încrederea că poate cu povești, i-a ținut viu entuziasmul, i-a procurat cărți și materiale de studiu și l-a iubit. Iar copilul s-a transformat în geniul secolului.

 

 

Nu știu dacă toți copiii descoperiți vor ajunge genii, dar știu cu siguranță că vor fi adulți împliniți, care-și vor aminti de copilăria lor fericită și vor povesti cu recunoștință despre părinții care au crezut în ei.

 

Cred că toți copiii merită părinți care să fie parte activă a universului lor. Să pună pasiune, veselie, prietenie, un munte de imaginație în marea descoperire a seminței de talent din fiecare copil.

 

 

Acest articol este sponsorizat.

Sursa foto a imaginilor cu Thomas Edison aici.

Surse documentare articol: http://www.thomasedison.com/biography.htmlhttps://en.wikipedia.org/wiki/Thomas_Edison

[visible] => 1 [order] => 304 [updated_at] => 2016-11-17 08:55:23 [categorie] => 53 [data] => 1479358800 [meta_description] => Nu știu dacă toți copiii descoperiți vor ajunge genii, dar știu cu siguranță că vor fi adulți împliniți, care-și vor aminti de copilăria lor fericită și vor povesti cu recunoștință despre părinții care au crezut în ei. Cred că toți copiii merită părinți care să fie parte activă a universului lor. Să pună pasiune, veselie, prietenie, un munte de imaginație în marea descoperire a seminței de talent din fiecare copil. [meta_keywords] => copilarie fericita, incredere adult, implinire, thomas edison, poveste, scrisoare mama edison, inventator, bec, adhd, scoala [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Empatia dascălilor este cheia succesului preșcolar și școlar al copiilor. Rezultatul unui studiu de un deceniu. [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/430/Empatia-dasc%C4%83lilor-este-cheia-succesului-pre%C8%99colar-%C8%99i-%C8%99colar-al-copiilor.-Rezultatul-unui-studiu-de-un-deceniu./ [asociat_name2] => Cum și-a învățat o mamă din Rusia fetița să scrie. Metoda mi se pare genială! [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/400/Cum-%C8%99i-a-%C3%AEnv%C4%83%C8%9Bat-o-mam%C4%83-din-Rusia-feti%C8%9Ba-s%C4%83-scrie.-Metoda-mi-se-pare-genial%C4%83!/ [publish_date] => 1479358800 [autor] => 1 [advertorial] => 1 [pic] => userfiles/articole/512/15126118_1138146856261931_477774021_o.jpg ) [3] => Array ( [id] => 511 [nume] => Când toți se așteaptă să-l pedepsești, tu iubește-l! Plan de tantrum în 10 pași. [descriere] =>

Poveste din perioada în care, concentrată pe cum să fac când copilul meu face una sau alta, am pierdut esența relației speciale dintre mine și el. Dacă și tu treci prin asta, află că totul se repară cu dragoste. Oprește-te și ia-o de la capăt!

 

Rareș mă lovea cu o sete care mă speria. Și a fost un pas mic de la frică la frustrare. Era și rușine acolo, pentru că al meu copil nu-și amâna ieșirile. Simțea, scotea. Presiunea exterioară era mare. Disperată, căutam metode prin care să-i opresc comportamentul. Și, cu cât îi opuneam mai mare rezistență, cu atât i-l întăream și mai mult. Ne învârteam ca-ntr-un carusel. Și am ținut-o așa cam jumătate de an.

 

Nu știu când anume am picat în caruselul disciplinei, că n-am urcat conștient, și, de altfel, e panta atât de alunecoasă, că poate pica orice mamă epuizată. Dar îmi amintesc că, în timpul unei lupte cu el, Rareș al meu mi-a spus:  Ba nu mă iubești! Tu nu ești mami a mea.

 

Mi-am privit copilul pe de-a-ntregul și am văzut o mână de om care simte. Și, pe lângă că se confrunta cu tumultul lui interior (era perioada când mergea zilnic într-un mediu nepotrivit pentru el), mai simțea și că mami a lui nu îl iubește. Nu așa cum avea el nevoie. Mereu și indiferent de ce face. Și manifesta zgomotos. De fapt, îmi cerea ajutorul în felul în care „înțelesese” el că mă va face să îi văd suferința. Lovindu-mă! Apoi, m-am privit pe mine. În vâltoarea emoțiilor de frică, neputință, RUȘINE, epuizare, nu mai reușeam să mă conectez cu el. Nu mai reușeam să trec dincolo de ce simțeam eu când el manifesta emoțiile lui.

 

Și a fost așa: am găsit un semnal de alarmă pe care l-am tras cu toată forța, cu vorbele copilului răsunându-mi  în minte. A fost ca un țipăt: Opriți nebunia, eu cobor! Și-am coborât.

 

Și mi-a fost mult mai bine. Întâi, am schimbat mediul. Apoi, m-am ocupat de mine. Mi-am repetat că eu sunt adultul, nu copilul rănit. Că lupta cu copilul meu nu e o soluție. Pentru că el nu se luptă cu mine, ci cu o emoție puternică sau mai multe. Și că-mi cere ajutorul. I-l ofer sau nu.

 

Și mi-am făcut un plan de tantrum:

 

1. Acum, nu e despre tine și ce mamă bună ești tu! Nu te mai uita în jur. Și nu-ți fie teamă că greșești iubindu-l când cei mai mulți din jurul tău se așteaptă să-l pedepsești, să-l cerți sau măcar să-i arunci o săgeată cu privirea, a dezacord. Pentru că ei văd că se răzbună, că te joacă pe degete, că te sfidează ori te rănește. Nu-i copilul lor, e al tău. Tu știi ce ai pus în el., mi-am spus ferm.

2. Respiră.

3. Ia-l deoparte și liniștește-l. Asigură-l că îl iubești.

4. Întreabă-l ce s-a întâmplat, cum se simte, ce i-a provocat comportamentul.

5. Poate nici el nu știe. Tu-l cunoști bine. Numește tu ce experiență crezi că a declanșat emoția puternică. ‚Uite, eu cred că...’ O să-ți dai seama când să te opresti din „ghicit”. O să plângă sau o să înceapă să-ți povestească sau, dacă e ceva foarte dureros, o să vrea să nu mai vorbiți despre.

6. Întreabă-l cum poți sa-l ajuți.

7. Ascultă-l.

8. Spune-i că te-a rănit comportamentul lui.

9. Vorbiți despre cum se poate simți eliberat fără să provoace suferință.

10. Cum a fost? Cum te simți tu?, mi-am propus să mă întreb după fiecare experiență. Greu!, mi-am răspuns după prima. Greu cu emoțiile mele, nu cu ale lui. Dar rezultatul este ca un ceai fierbinte pe un frig de-ngheață apele!

[visible] => 1 [order] => 303 [updated_at] => 2016-11-16 12:12:34 [categorie] => 53 [data] => 1479272400 [meta_description] => Mi-am privit copilul pe de-a-ntregul și am văzut o mână de om care simte. Și, pe lângă că se confrunta cu tumultul lui interior (era perioada când mergea zilnic într-un mediu nepotrivit pentru el), mai simțea și că mami a lui nu îl iubește. Nu așa cum avea el nevoie. Mereu și indiferent de ce face. Și manifesta zgomotos. De fapt, îmi cerea ajutorul în felul în care „înțelesese” el că mă va face să îi văd suferința. Lovindu-mă! Apoi, m-am privit pe mine. În vâltoarea emoțiilor de frică, neputință, RUȘINE, epuizare, nu mai reușeam să mă conectez cu el. Nu mai reușeam să trec dincolo de ce simțeam eu când el manifesta emoțiile lui. [meta_keywords] => plan de criza, tantrum, copil, 10 pasi, educatie cu dragoste, carusel, disciplina [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Ai un copil încăpățânat, rebel, care nu respectă regulile, sfidează autoritatea? Am vești bune. [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/501/Ai-un-copil-%C3%AEnc%C4%83p%C4%83%C8%9B%C3%A2nat,-rebel,-care-nu-respect%C4%83-regulile,-sfideaz%C4%83-autoritatea-Am-ve%C8%99ti-bune./ [asociat_name2] => Cum și-a învățat o mamă din Rusia fetița să scrie. Metoda mi se pare genială! [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/400/Cum-%C8%99i-a-%C3%AEnv%C4%83%C8%9Bat-o-mam%C4%83-din-Rusia-feti%C8%9Ba-s%C4%83-scrie.-Metoda-mi-se-pare-genial%C4%83!/ [publish_date] => 1479272400 [autor] => 1 [advertorial] => [pic] => userfiles/articole/511/iubește-l.jpg ) [2] => Array ( [id] => 510 [nume] => Susține-i unicitatea și stimulează-i creativitatea ca să gândească divergent când va fi mare! [descriere] =>

Gândirea divergentă este cheia pentru rezolvarea problemelor si este coloana vertebrală a creativității. Vrei să gândească divergent când va fi mare? Lasă-l liber, să descopere bucuria jocului, să învețe văzând, pipăind, mirosind, gustând! Stimulează-i creativitatea. Iar creativitatea poate fi tradusă ca înțelegere a ceea ce este (vede, simte, aude, atinge, miroase, gustă copilul) și, apoi, imaginare a ce altceva ar mai putea fi.

 

Joy Paul Guilford, vestit psiholog american, cunoscut pentru studiile sale în aria inteligenței și creativității, a fost primul care a vorbit, în 1956, în termeni de gândire convergentă și gândire divergentă. El a descoperit că un nivel ridicat de inteligență și atât nu garantează creativitatea, cu atât mai puțin succesul în viață. Sunt mai importante chiar decât IQ-ul trăsăturile de personalitate care promovează gândirea divergentă. Iar capacitatea de a gândi divergent o au oamenii care păstrează nealterate trăsăturile de personalitate cu care se nasc, precum nonconformismul, curiozitatea, dorința de a-și asuma riscuri, perseverența.

 

Gândirea convergentă și divergentă reprezintă două modalități diferite de a vedea lumea din jurul nostru, două procese, unul care generează idei creative (divergentul), celălalt care  respectă un anumit set de pași logici pentru a ajunge la o soluție, cea corectă. În opoziție, gândirea divergentă se manifestă liber, creativ, neconstrâns. Ideile vin în mod spontan, în cascadă, non-linear.

 

Copiii se nasc divergenți. De fapt, studiile sugerează că, în fragedă copilărie, capacitatea noastră de divergență funcționează la un nivel de geniu, dar că abilitatea aceasta de a gândi divergent scade dramatic pe măsură ce devenim adulți. Și asta pentru că societatea, cultura noastră bazată pe rușine și concurență, sistemul de învățământ (programele supraîncărcate, schemele de notare, clasele cu număr foarte mare de elevi, cadre didactice care nu cunosc instrumente pozitive de învățare),  tind să inhibe trăsăturile de personalitate care susțin acest tip de gândire.

 

Acasă, apoi, în grădinița și în școala primară, copiilor nu le sunt înțelese și încurajate unicitatea, încăpățânarea, asumarea de riscuri, tendința de neascultare, curiozitatea, inițiativa. A greși o dată, poate, se iartă, dar a greși de două ori este inacceptabil și atrage după sine etichetare, marginalizare. Copiii buni nu sunt creativii, curioșii, nonconformiștii, ci sunt cei cuminți, atenți, docili, blânzi, ascultători, iar toți ceilalți sunt aliniați după cei buni. Ori, asta le omoară, încet-încet, creativitatea și, automat, gândirea divergentă.

 

Creativitatea, în învățământul nostru preșcolar și școlar, există în teorie, dar tinde să fie aplicată în ariile artistice. Copiii nostri, dacă vor să fie creativi, liberi, să-si folosească imaginația și să se și simtă valorizați că o fac, trebuie să urmeze Arte Plastice sau grădinițele, școlile cu programe alternative de învățare.

 

În instituțiile clasice de învățământ, în schimb, care sunt și majoritare, educatorii, învățătorii profesorii, chiar dacă unii dintre ei apreciează creativitatea, notează exclusiv abilitățile cognitive, IQ-ul. Accentul se pune pe atenție, memorie, analiză, concentrare, corelare, sinteză a informațiilor date. Copiii n-au spațiu să-și exerseze imaginația, unicitatea. N-au libertatea să nu fie de acord, să nu le placă. Se dau datele problemei, copiii raționalizează și rezolvă problema. Cu alte cuvinte, se încurajează preponderent sau exclusiv gândirea convergentă.

 

Apoi, copiii devin adulți și se confruntă cu realitatea: gândirea divergentă este parte esențială a vieții de zi cu zi.

 

Angajatorii cer gândire divergentă! Pentru că un divergent descoperă direcții diferite, alege să caute optiuni noi, în loc să decidă una dintre cele doua variante, albă sau neagră, pe care le întrevede raționalul convergent. Divergentul iese din zona lui de confort, își pune întrebări, iese din cutia lui și intră cu ușurință în a altuia. Divergentul este intuitivul, creativul, spontanul, omul care nu vede limite în a găsi soluții, inspiratul, cel care citeste printre rânduri.

 

Adulții cu gândire divergentă sunt copiii cărora părinții nu le-au ținut deasupra capului sabia notelor, ci i-au susținut. Sunt copiii crescuți pentru ei, democratic, cu limite neimpuse, ci trasate blând, înțeleși și acceptați cu unicitatea lor, învățați prin joc, lăsați să exploreze mediul fără frică, să se bucure de joaca afară, să își manifeste și dezvolte CREATIVITATEA.

 

Da, creativitatea este ceea ce e necesar să permitem copiilor noștri mici să manifeste pentru a ajunge adulți cu o gândire divergentă! Să permitem, nu am spus la întâmplare. Să le dăm libertate! De gândire, de exprimare, de joacă, de imaginare, de simțire! Să renunțăm la Nu alerga, că o să cazi!, Ridică-te, că te murdărești!, la a-i îmbrăca noi, ca sa câștigăm timp, la a le da noi să mănânce, ca să nu-și păteze hainele.

 

Ba să-i lăsăm să cadă, să se ude, să se tăvălească, să transpire, să alerge, să greșească! Ba să-i lăsăm  să se și murdărească. Ei așa cunosc lumea, iar creierul lor se dezvolta plastic. Hainele le spală mașina de spălat cu un detergent bun. Creativitatea și curiozitatea, odată inhibate, le scad șansele dramatic să mai gândească divergent când vor fi mari.

 

 

Omo Ultimate este detergentul care susține creativitatea. Descoperă și tu cât de importantă este dezvoltarea creativității pentru copilul tău, fără să ai grija murdăririi hainelor celui mic, alături de OMO Ultimate. Asta au făcut câteva mame, invitate cu micuții la un casting. Ceea ce era o manifestare artistică a copiilor s-a transformat într-o lecție pentru mame. Doar urmărește experimentul Omo, Creativitate versus pete!

 

Acest articol este sponsorizat.

Sursa foto aici.

[visible] => 1 [order] => 302 [updated_at] => 2016-11-14 11:03:55 [categorie] => 53 [data] => 1479099600 [meta_description] => Copiii se nasc divergenți. De fapt, studiile sugerează că, în fragedă copilărie, capacitatea noastră de divergență funcționează la un nivel de geniu, dar că abilitatea aceasta de a gândi divergent scade dramatic pe măsură ce devenim adulți. Și asta pentru că societatea, cultura noastră bazată pe rușine și concurență, sistemul de învățământ (programele supraîncărcate, schemele de notare, clasele cu număr foarte mare de elevi, cadre didactice care nu cunosc instrumente pozitive de învățare), tind să inhibe trăsăturile de personalitate care susțin acest tip de gândire. [meta_keywords] => divergent, convergent, gandire divergenta, creativitate, omo, omo ultimate, unicitate, imaginatie, murdareasca, detergent, libertate, scoala [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Mami, nu vreau să te supăr! Eu acum descopăr lumea. [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/507/Mami,-nu-vreau-s%C4%83-te-sup%C4%83r!-Eu-acum-descop%C4%83r-lumea./ [asociat_name2] => Ai un copil încăpățânat, rebel, care nu respectă regulile, sfidează autoritatea? Am vești bune. [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/501/Ai-un-copil-%C3%AEnc%C4%83p%C4%83%C8%9B%C3%A2nat,-rebel,-care-nu-respect%C4%83-regulile,-sfideaz%C4%83-autoritatea-Am-ve%C8%99ti-bune./ [publish_date] => 1479099600 [autor] => 1 [advertorial] => 1 [pic] => userfiles/articole/510/omo_ultimate.jpg ) [1] => Array ( [id] => 509 [nume] => Nu-ți place viața ta? Îți propun un exercițiu scurt de imaginație. [descriere] =>

Și nu e de genul: ‚Crezi că tu ai probleme?! Uite adevăratele probleme!  Boli grave, dependență, alienare mintală, sărăcie lucie, privare de libertate, violență domestică, abuz sexual ș.a.’ Și tu privești, te înfiori, te uiți la tine și viața ta și devii fericit. Nu (mai) cred în asta. În comparații și vindecări miraculoase din exterior.

 

- Cum ești?

 

- Am fost și mai bine. Scriu. Încerc.

 

- Ce ai?

 

- Nu știu ce e cu mine azi. Dacă ți-aș spune ce am, ai râde. De fapt, ce nu am. Știi cum e?! N-am probleme reale, le știu și să mă ferească Dumnezeu să le am. Cu toate astea, m-am trezit cu un gol pe care simt să-l umplu și nu știu cu ce. Adică știu, dar, dacă ar fi să trec la acțiune, aș fugi de acasă.

 

Exagerez, desigur. Am o afecțiune aparte pentru dramă. Îmi place să impresionez, în scris. Rândurile mele să miște, să te regăsești în ele, să plângi, să zici Aha!, să râzi și eu să te îmbrățișez.

 

Continuu să-ți povestesc ce i-am spovedit și bunei mele prietene. N-am motive să fug de-acasă. Viața mea e frumoasă. Soțul meu e minunat, când vrea. În rest, e un bărbat obișnuit, cu toane, ifose, griji, critici, de-astea. Și eu, parcă, aș lua viața mai peste picior. Eu am învățat să primesc cu aceeași ospitalitate și momentele de cumpănă, și bucuriile. Nu înseamnă că nu plâng până mi se înfundă nasul. Că o fac. Le trăiesc și le consum. Dar nu mă (mai) plâng și nu-mi (mai) consum resursele luptându-mă cu fricile. Le iau de după umăr. Aș vrea să o facă și el. Sunt idealistă, nu?

 

E una din zilele în care simt nevoia de explozie de fericire. De altceva. De surpriză. De aventură. Știi ce zic?! Să ne urcăm toți trei în mașină și să plecăm. Să uităm de rate, de treburi casnice, de clienți, de salarii, de termene, de cum trebuie. Ce-o fi?!

 

Îți dai seama?! Viața mea e liniară, ce cumplit! Poți să râzi.

 

- Nu râd, desi ești la fel de haioasă ca mine ieri. N-om fi degeaba prietene. Ieri, aș fi empatizat cu tine. Dar, azi, îmi place viața mea de mor. Am făcut un exercițiu de imaginație. De-asta te-am și sunat. Fii atentă! Ai posibilitatea să te întorci la momentul în care îți alegi cum va fi viața ta. Schimb-o! Dar ai grijă ca, la fiecare 3 plus-uri, să pui și un minus. Că nu există zi fără noapte, nu? Hai, ce pui pe plus, ce pui pe minus? Ce ai îmbunătăți si ce plus ai da înapoi? 

 

I-am închis și toată ziua m-am gândit la asta. Știi ce? N-aș schimba nimic, dar nimic! Tu? 

 

Sursa foto aici.

[visible] => 1 [order] => 301 [updated_at] => 2016-11-10 11:55:31 [categorie] => 64 [data] => 1478754000 [meta_description] => E una din zilele în care simt nevoia de explozie de fericire. De altceva. De surpriză. De aventură. Știi ce zic?! Să ne urcăm toți trei în mașină și să plecăm. Să uităm de rate, de treburi casnice, de clienți, de salarii, de termene, de cum trebuie. Ce-o fi?! [meta_keywords] => zi, fug de-acasa, exercitiu de imaginatie, plus, minus, alegi viata [comments_number] => 0 [homepage_dropdown] => 0 [asociat_name] => Dragă mamă care te ascunzi după Bine!, [asociat_link] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/503/Drag%C4%83-mam%C4%83-care-te-ascunzi-dup%C4%83-Bine!,/ [asociat_name2] => N-ai cum să oferi iubire cu rezervorul gol [asociat_link2] => http://www.jurnaluluneimame.ro/articol/508/N-ai-cum-s%C4%83-oferi-iubire-cu-rezervorul-gol/ [publish_date] => 1478754000 [autor] => 1 [advertorial] => [pic] => userfiles/articole/509/alege_viata.jpg ) [0] => Array ( [id] => 38 [nume] => A răbufnit la școală. [descriere] =>

Alexis e un copil bun. A suferit și suferă în continuare în urma divorțului dintre mine și tatăl lui. Avea numai 3 ani. Acum are 13 ani. Tatăl lui locuieste în alt oraș, are o parteneră care are, la rândul ei, un copil și, de curând, a părut încă un ingeraș din relația tatălui cu partenera sa.

 

Alexis își iubește tatăl, chiar dacă nu au avut o relație bună. Și tati îl iubește pe Alexis, fapt de necontestat. Dar noi, părinții lui, nefiind compatibili, nici stilul parental nu este compatibil. Tata are multe regului, căci are nevoie el, în viața lui, de ordine și regului, pe care le transferă copilului însă.

 

Tristețea și furia lui Alexis sunt legate de regulile pe care el le găsește incorecte. Un bun exemplu, tati nu a venit la ziua lui, pentru că a considerat că Alexis trebuie să meargă la el, să sarbătorească ziua cu el, tatăl lui, și cu familia lui, cea veche (părinți, frați, nepoți) și cea nouă (partenera, fetița acesteia și copilul lor). Asta este regula pentru a putea fi împreună de ziua lui. Dar Alexis îl voia pe tati doar pentru el, măcar de ziua lui. Tati oferă familiei lui prezența sa în fiecare zi. Alexis nu îl vede pe tati decât dacă merge el la tati sau dacă vine tati la el, cam la două saptămâni.

 

Și, de ziua lui, îl voia pe tati numai pentru el. Tati a refuzat să vină, iar Alexis s-a supărat. Suferă, nu i se pare drept, îl vrea pe tati și cum are el nevoie de el.

 

La școală, într-o pauză, Alexis a răbufnit! Victima a fost o doamnă care se plimba cu un bebe în cărucior, pe lângă școală, careia Alexis i-a adresat injurii, cuvinte murdare, reproducând cea mai urâtă înjurătură pe care a citit-o pe internet de pe telefonul unui coleg. Evident, mama, adică eu, a fost chemată la școală. Alexis era amenințat cu scăderea notei la purtare. Am explicat conjunctura, copilul meu și-a cerut scuze, eu mi-am cerut scuze, situația s-a aplanat. Dar relația cu tata, chiar dacă s-a reluat după câteva luni, va genera în continuare suferință, frustrări care îi afectează lui Alexis relațiile și situația școlară.

 

’Nu e corect’, vorba lui Alexis, să transformi un copil într-un adult. El va trebui să fie adultul în relația cu tata. Nu e corect! Iar eu, uneori, simt că nu mai am soluții... Ce pot să fac?

 

Sursa foto aici.

[data] => 1475035200 [autor] => Katona Marcela Măriuca [comments_number] => 0 [meta_title] => A răbufnit la școală. [meta_description] => Tristețea și furia lui Alexis sunt legate de regulile pe care el le găsește incorecte. Un bun exemplu, tati nu a venit la ziua lui, pentru că a considerat că Alexis trebuie să meargă la el, să sarbătorească ziua cu el, tatăl lui, și cu familia lui, cea veche (părinți, frați, nepoți) și cea nouă (partenera, fetița acesteia și copilul lor). Asta este regula pentru a putea fi împreună de ziua lui. Dar Alexis îl voia pe tati doar pentru el, măcar de ziua lui. Tati oferă familiei lui prezența sa în fiecare zi. [meta_keywords] => rabufnit, tristete, furie, tata, divort, familie, copil, adolescent, scoala, frustrare, relatie [visible] => 1 [order] => 20 [updated_at] => 2016-09-28 11:24:02 [autor_email] => marcela_kato@yahoo.com [autor_link] => [pic] => userfiles/experiente/38/rabufnirea_adolescent.jpg [experienta] => 1 ) )

Ultimele articole

Moșul e magic pentru că citește și gândurile!

Moșul e magic pentru că citește și gândurile!

L-am dus pe Rareș la școală, am urcat scările înapoi cu 3 plicuri și un catalog cu jucării de la Carrefour. Jucării, sărbători! Vin, sărbătorile vin! M-am oprit, răsfoiam cu fiorul...
Copiii sunt capabili de acte de generozitate și curaj așa cum puțini adulți reușesc.

Copiii sunt capabili de acte de generozitate și curaj așa cum puțini adulți reușesc.

‚Mami, sunt fericit! Nici eu nu mă mai înțeleg. Cu toate că mă doare capul, sunt fericit!’, mi-a mărturisit Rareș aseară.   Desigur că era fericit. Aflase...
În spatele unui adult împlinit e un părinte care i-a descoperit talentul și a crezut în el.

În spatele unui adult împlinit e un părinte care i-a descoperit talentul și a crezut în el.

Asta sunt copiii noștri, niște ființe unice, diferiți fizic, mintal, emoțional. Nu manifestă aceleași interese. Nu toți copiii sunt sclipitori la matematică. Nu toți au darul vorbirii,...

Când toți se așteaptă să-l pedepsești, tu iubește-l! Plan de tantrum în 10 pași.

Poveste din perioada în care, concentrată pe cum să fac când copilul meu face una sau alta, am pierdut esența relației speciale dintre mine și el. Dacă și tu treci prin asta, află că totul se repară cu dragoste. Oprește-te și ia-o de la capăt!   Rareș mă lovea cu o sete care mă speria. Și a fost un pas mic de la frică la frustrare. Era și rușine acolo,...
continuare
Publicat: 16.11.2016
0 comentarii

Susține-i unicitatea și stimulează-i creativitatea ca să gândească divergent când va fi mare!

Gândirea divergentă este cheia pentru rezolvarea problemelor si este coloana vertebrală a creativității. Vrei să gândească divergent când va fi mare? Lasă-l liber, să descopere bucuria jocului, să învețe văzând, pipăind, mirosind, gustând! Stimulează-i creativitatea. Iar creativitatea poate fi tradusă ca înțelegere a ceea ce este (vede,...
continuare
Publicat: 14.11.2016
0 comentarii

Nu-ți place viața ta? Îți propun un exercițiu scurt de imaginație.

Și nu e de genul: ‚Crezi că tu ai probleme?! Uite adevăratele probleme!  Boli grave, dependență, alienare mintală, sărăcie lucie, privare de libertate, violență domestică, abuz sexual ș.a.’ Și tu privești, te înfiori, te uiți la tine și viața ta și devii fericit. Nu (mai) cred în asta. În comparații și vindecări miraculoase din exterior.  ...
continuare
Publicat: 10.11.2016
0 comentarii

A răbufnit la școală.

Alexis e un copil bun. A suferit și suferă în continuare în urma divorțului dintre mine și tatăl lui. Avea numai 3 ani. Acum are 13 ani. Tatăl lui locuieste în alt oraș, are o parteneră care are, la rândul ei, un copil și, de curând, a părut încă un ingeraș din relația tatălui cu partenera sa.   Alexis își iubește tatăl, chiar...
continuare
Publicat: 28.09.2016
0 comentarii

Cele mai comentate articole

Jocuri pe care le fac cu Rareș când este furios.

Copilul meu este furios, iar eu nici măcar nu cunosc motivul. Nu, n-o să-mi spună niciodată ce supărare are în starea asta, de furie. Așa că îi iau ștecherul și-l conectez la sursă.   - Ce dră-guuuț ești. Drăgăluțul meu!Vino să te pup.   - Nuu, nu sunt drăguț și nu vreau să mă pupi. Acum, vreau doar să te fac proastă! Lasă-mă!   -...

Invatand cum sa fiu o mama buna

Consider ca greseala pe care o facem noi, parintii, este ca nu pornim de la premisa corecta fata de micut: noi apartinem copilului, nu copilul noua! Noi suntem "masinaria" prin care respira, simte, cunoaste, se dezvolta copilul nostru. Este o idee pe care am auzit-o de curand, m-a facut sa ma gandesc si sa analizez propriul comportament, ca mama.   Suntem lipsite...

Copilul meu este agresiv

Nu susțin educația prin pedeapsă, vreau ca micuțul meu să înțeleagă, din argumentele pe care i le dau, din experiențele lui proprii, ceea ce e bine și ceea ce nu este în regulă "să facă".     Pedeapsa nu-i explică micuțului unde a greșit și de ce este bine să nu mai "facă", doar teama de pedeapsă îl va motiva. Copilul, astfel...

Gradinita potrivita pentru copilul meu

Rareș a fost genul de bebeluș și copil foarte activ, foarte curios, temperamental. Nu a fost și nu este nici acum "fan somn", așa încât mă speria un pic gândul că va trebui să-l înscriem la grădiniță. Mă speria, de fapt, gândul că educatoarea nu va avea răbdare cu el, nu va rezona cu temperamentul copilului meu. Totodată, abia așteptam...

Prima zi la "gradinita cu Georgica"

Am ales o gradinita privata din perspectiva faptului ca o gradinita de stat nu are suficient personal.   Am vizitat 2 gradinite private, in incercarea noastra, neexperimentata, de a gasi gradinita potrivita. Prima gradinita privata la care am fost nu avea spatiu de joaca afara si am exclus-o. Apoi, am primit o recomandare de gradinita de la o doamna doctor pediatru, de...

Gradinita nepotrivita poate naste o trauma

Unii copii se adapteaza mai usor la o situatie noua, altii mai greu, la fel si adultii. Gradinita reprezinta una dintre situatiile noi la care trebuie sa se adapteze copilul, insa si parintele.   Adaptarea la gradinita nu este, in majoritatea cazurilor, usoara, insa aceasta difera, in toate privintele, in functie de multi factori: temperamentul copilului, dependenta...

Primul episod de febra al copilului meu - convulsii febrile

Primul episod de febra al copilului meu m-a marcat profund!   Rares avea 10 luni si 2 saptamani, era martie, dar iarna. Avea o stare febrila de 2 zile. Nu pot sa zic ce temperatura avea, ca nu a acceptat termometrul, nici macar termometrul-suzeta. Nu ardea, avea mainile mai fierbinti decat de obicei.   Trebuie sa recunosc ca eram o ignoranta, nu stiam nimic...

Cu convulsii febrile la Unitatea Primiri Urgențe (UPU) Constanța

Citeste inainte:  Primul episod de febra al copilului meu - convulsii febrile   Am ajuns cu bebelușul nostru la UPU Constanța. Ne-a preluat o asistentă care a început să țipe: " Convulsii febrile !" , l-a pus pe pat, l-a dezbrăcat, i-a administrat Diazepam Desitin soluție rectală, l-a luat în brațe și a început să fugă cu copilul meu...

Febra, timp de 3 zile, dupa criza de convulsii febrile

Citeste inainte: Cu convulsii febrile la Unitatea Primiri Urgente (UPU) Constanta     Spitalul era in carantina si nu putea intra nimeni, asa incat, de dimineata, a trebuit sa ma rog insistent de o asistenta, intrata atunci in tura, sa permita sotului sa intre. Nu mai puteam singura! Am simtit o eliberare fantastica in momentul in care mi-am vazut sotul intrand...

Am ales nastere naturala si am ajuns la cezariana

Toata sarcina m-am pregatit pentru o  nastere naturala si am ajuns sa nasc prin cezariana .   Pana de curand, sub influenta experientei personale, raspundeam tuturor mamicilor care ma intrebau: "Eu as alege, fara doar si poate, nasterea prin cezariana" . Insa experienta surorii mele mai mari a inclinat balanta covarsitor spre nastere naturala, insa...

Am dat nastere prin cezariana unui copil minunat

Am dat din cap si am reusit sa scot cuvintele: " Cu siguranta, cezariana !" Asta se intampla la orele 7 dimineata, miercuri, 19 mai 2010.   Aprecierea cu care il investisem pana atunci pe domnul doctor Eduard Balasa s-a transformat, in acele momente, in respect deosebit pentru omul Eduard Balasa . A stiut cum sa imbrace informatia pur medicala, astfel incat sa...

Invatand cum sa fiu o mama buna

Consider ca greseala pe care o facem noi, parintii, este ca nu pornim de la premisa corecta fata de micut: noi apartinem copilului, nu copilul noua! Noi suntem "masinaria" prin care respira, simte, cunoaste, se dezvolta copilul nostru. Este o idee pe care am auzit-o de curand, m-a facut sa ma gandesc si sa analizez propriul comportament, ca mama.   Suntem lipsite...

Cum ii "spui" copilului tau ce inseamna credinta adevarata, ce inseamna Dumnezeu?

In toamna aceasta, am ajuns in Bucovina si am vizitat si manastirile. Noi, romanii, avem un tezaur spiritual, arhitectural, pictoricesc, mostenit de la inaintasi, oameni cu care, cu adevarat, trebuie sa ne mandrim.   La manastirea Putna, vrand sa ies, cu Rares de mana, din biserica, m-a tintit locului o intamplare pe care nu o pot asocia cu sfintenia unui astfel de lacas...

Bunicii sunt ajutoare de pret pentru parinti si comori pentru copii

"Mami, eu sunt trist ca o sa-mi fie drag de mimi. Tati, sa-i facem lui mimi o casa langa noi!"  Acestea sunt cuvintele cu care ni s-a adresat Rares ieri, cand faceam bagajele pentru a ne intoarce acasa, si care au emotionat-o pe mimi ...   Mimi este mama mea si bunica lui Rares . "Mimi"este apelativul cu care Rares a inceput sa o strige, vrand...

Supă cremă bio de praz cu ciuperci pleurotus și fulgi de ovăz

Rețeta este pentru 4 porții și este cu adevărat delicioasă. Toate ingredientele sunt bio, iar supa cremă de praz cu ciuperci pleurotus și fulgi de ovăz este foarte hrănitoare și este printre preferatele băiețelului  meu.   Eu o prepar cu:   2 fire mari de praz 4 pălării de ciuperci pleurotus măricele 2 linguri rase de fulgi de ovăz bio 2 foi de...

Salată orientală vegetală cu roșii uscate bio

Salata asta orientală vegetală este "curcubeu pe cerul gurii", cum ar spune un bun prieten. Eu o prepar de mulți ani și, de fiecare dată, mă bucur de ea ca prima dată. La fel și soțul și copilul meu de 1 an și 2 luni. Este chiar mai bună decât salata orientală clasică, cu ou și  mult mai hrănitoare. Ingredientele sunt toate bio.   Pentru salata...

Salată de avocado cu ceapă pentru un mic dejun delicios sau o cină bogată

2 avocado 1 ceapă mică jumătate de lămâie mică 1 lingură semințe decorticate de cânepă 1 lingură fulgi de drojdie inactivă 1 vârf de linguriță sare de Himalaya un praf de piper alb   Întâi de toate, avocado trebuie să fie de culoarea maro. Noi îl cumpărăm verde și îl introducem într-o pungă de...
Adauga experienta ta

Împărtășește experiența ta cu Jurnalul unei Mame!